Divort. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 698
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 1 G,.10, județul P, împotriva deciziei civile nr. 274/8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,. 1 G,.10, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 94/2009 din Baroul Prahova, intimata-reclamantă personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale N/2009 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimata-autoritate tutelară Consiliul Local
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinare, o caracterizare a minorului efectuată de numita în calitate de profesor al acestuia, copia unui certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Avocat având cuvântul arată că nu i s-a comunicat întâmpinarea, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de aceasta. Depune la dosar copii de pe diplome școlare și o declarație dată de numita la solicitarea intimatei-reclamante.
Avocat având cuvântul arată că concluziile din întâmpinare sunt răspunsuri la singurul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu s-au invocat excepții prin întâmpinare. Se opune amânării cauzei.
Curtea, apreciază că din conținutul întâmpinării și a înscrisurilor depuse azi în instanță nu rezultă că se impune acordarea unui nou termen de judecată și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că deși instanța de apel a definit care sunt elementele de care trebuie să se țină seama la încredințarea unui minor către unul dintre părinți, la pronunțarea soluției recurate, nu a avut în vedere decât o eventuală potență financiară, nedovedită în nici un fel, a intimatei în a asigura minorului o pregătire suplimentară la limba franceză.
Fără nicio motivare, instanța de apel a înlăturat toate probatoriile administrate în cauză de recurentul de azi, prin care s-a dovedit faptul că, încredințarea minorului către tată, nu afectează în nici un fel pregătirea școlară și extrașcolară a copilului și că acesta este cel care se preocupă de sănătatea copilului.
Instanța de apel a greșit și atunci când a constatat că reclamanta poate să se îngrijească de minorul, dat fiind faptul că are un program normal de muncă. A înlăturat din nou, nejustificat, probele dosarului care fac dovada unei alte situații de fapt și anume că intimata-reclamantă are cu totul alte preocupări decât creșterea și educarea copilului, sosind acasă foarte târziu, în noapte.
Mai susține avocat că ajutorul dat intimatei-reclamante în creșterea copilului de către părinții recurentului-pârât, ar fi fost firesc, așa cum apreciază instanța de apel, dacă din probele administrate în cauză nu ar fi rezultat că acest ajutor a fost dat pentru a suplini lipsa mamei de lângă copil sau din casă.
Mai mult, instanța de apel a înlăturat și opțiunea minorului, respectiv aceea că acesta a declarat că dorește să rămână cu tatăl său, afirmând că opțiunea minorului nu este un criteriu de sine stătător în luarea unei decizii privind încredințarea minorului, motiv pentru care a dispus peste voința copilului, încredințarea acestuia spre creștere și educare intimatei-reclamante.
S-a menționat în fața instanței de apel că minorul într-o anumită perioadă de timp a dat dovada de neatenție la cursurile școlare, dar această aspect nu poate fi imputat recurentului, mai mult din rezultatele școlare, respectiv mediile obținute de copil la școală nu reiese că acestuia i-ar fi scăzut nivelul de pregătire.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței de fond. Obligarea intimatei-reclamante la cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că motivul de nelegalitate invocat și pe care se întemeiază recursul este menționat ca fiind cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, text de lege al cărui conținut este." Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.(pct.9) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurentul-pârât ar fi trebuit să arate explicit în motivele de recurs pretinsele încălcări ale legii indicând totodată ce texte de lege sunt încălcate sau greșit aplicate, sau ce lege ar fi aplicabilă.
Mai susține avocat că în cauză există temei de drept și bază legală. Minorul este iubit și dorit de mama sa foarte mult.
În ceea ce privesc afirmațiile recurentului în sensul că instanța de apel nu ar fi avut în vedere la încredințarea minorului decât " o eventuală potență financiară nedovedită a intimatei", această afirmație este practic nefondată, întrucât așa cum reiese din motivarea deciziei recurate, instanța a apreciat corect interesul superior al minorului ținând cont de întreg materialul probator existent la dosar.
Atât din depozițiile martorilor audiați în cauză cât și din celelalte acte rezultă că intimata s-a ocupat permanent în mod direct și nemijlocit de creșterea și educarea copilului, că au fost nedespărțiți încă de la nașterea acestuia și până în prezent și poate oferi și pe viitor atât condiții materiale cât și afecțiune maternă atât de necesare copilului în actuala sa etapă de dezvoltare.
În mod corect s-a apreciat de instanța de apel și faptul că mama copilului a fost în mod constant o prezență activă în viața școlară a copilului ținând legătura cu școala, participând la activități alături de acesta, atât cele cu caracter pregătitor cât și cele cu caracter recreativ.
În mod corect s-a apreciat și faptul că programul de lucru al intimatei-reclamante este unul normal și nu afectează cu nimic preocuparea sa pentru creșterea și îngrijirea copilului, intimata fiind de altfel ajutată la nevoie de familia sa.
În ceea ce privește criteriul după care s-a călăuzit instanța de apel pentru a decide cu privire la încredințarea minorului a fost interesul superior al acestuia.
În ceea ce privește opțiunea minorului de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui s- bazat pe faptul că tatăl său este mai "indulgent" de altfel ca orice tată, iar mama puțin mai aspră, în sensul că acesta este cea care îl ajută la lecții, îi monitorizează învățătura, în sensul să își facă temele, să meargă la școală, etc.
Mai arată avocat că intimata-reclamantă nici nu dorește ca recurentul să fie obligat la pensie de întreținere în favoarea minorului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe paratul, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiata între soți la data de 06.11.1993, încredințarea spre creștere si educare a minorului ns.la 15.06.1996 mamei reclamante, cu obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, precum și păstrarea numelui obținut prin căsătorie, respectiv "" dacă pârâtul este de acord.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca părțile s-au căsătorit la data de 06.11.1993, în prezent fiind separați în fapt, deși locuiesc în același apartament, datorita neînțelegerilor intervenite dat fiind comportamentul paratului care si-a schimbat atitudinea fata de viata de familie, devenind violent verbal si fizic pe fondul consumului de alcool, aducându-i reclamantei grave injurii si amenințări, manifestând o stare de nervozitate extrema, provocând certuri frecvente, chiar si în prezenta minorului, intervenind astfel lipsa de comunicare, neînțelegeri ce fac conviețuirea imposibila.
Pârâtul față de susținerile reclamantei, în temeiul art.115-119 pr.civ. a formulat întâmpinare prin care a arătat ca nu este de acord cu acțiunea acesteia, solicitând pe calea cererii reconvenționale, desfacerea căsătoriei din vina exclusiva a reclamantei, încredințarea spre creștere si educare a minorului rezultat din căsătorie lui si obligarea reclamantei la o pensie de întreținere în favoarea minorului in cuantum de 1/4 din veniturile realizate, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In combaterea acțiunii si susținerea cererii reconvenționale, paratul-reclamant a aratat ca reclamanta parata se face vinovata de destrămarea relațiilor de familie, susținând ca aceasta are viata sa personala in afara familiei de cca.8 ani, nu gătea, nu făcea menajul, aceste treburi gospodărești fiind efectuate de catre mama paratului care locuiește pe aceeași scara cu soții, nu se preocupa de copil fiind o fire irascibila, lovindu-l deseori pe minor cu palma sau cureaua, intre tatăl-parat si minor existând o puternica afecțiune. A mai susținut paratul ca este beneficiarul unei pensii anticipate militare si, in calitate de consultant in domeniul asigurărilor, dispune de un program flexibil ce-i permite sa se ocupe de creșterea, îngrijirea si educarea minorului.
Totodată, a arătat ca nu este de acord ca reclamanta sa păstreze numele obținut după casatorie, acela de.
Prin sentința civilă nr. 7605/10.09.2008 Judecătoria Ploieștia admis in parte acțiunea precizata formulata de reclamanta, a admis in parte cererea reconventionala formulata de parat, dispunând in consecința, desfacerea casatoriei încheiata intre parti la data de 06.11.1993, din culpa comuna, iar pe viitor reclamanta sa-si reia numele purtat anterior casatoriei, acela de.
Totodată, a dispus încredințarea spre creștere si educare a minorului ns.la 15.06.1996, tatălui parat, obligând mama reclamanta la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorului in cuantum de 25% din venitul net lunar realizat de aceasta, începând cu data pronunțării prezentei sentinte-10.09.2008 si pana la majoratul acestuia.
Prin aceeași sentința, s-a dispus compensarea in parte a cheltuielilor de judecata si a fost obligata reclamanta la plata sumei de 250 RON reprezentând 1/2 c/valoare onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca potrivit certificatului de căsătorie existent la dosar, părțile s-au căsătorit la data de 06.11.1993, casatoria fiind înregistrata in registrul de Stare Civila al Primăriei Mun.P sub nr-1605/06.11.1993 si s-au despărțit in fapt in urma cu 6-7 ani, potrivit declarațiilor martorilor audiați in cauza.
Prima instanța a reținut ca între soți au existat neînțelegeri, astfel încât s-au constatat îndeplinite cerințele art.38 fam. putându-se dispune desfacerea casatoriei din culpa comuna, reținându-se ca vinovați de destrămarea relațiilor de familie se fac ambii soți.
Totodată, instanța de fond a reținut ca din casatoria parților a rezultat minorul ns.la 15.06.1996.
Ținând cont si de declarațiile martorilor audiați in cauza, prima instanța a reținut ca paratul reclamant dispune de condiții materiale corespunzătoare creșterii si educării minorului, manifestând un permanent interes fata de acesta, astfel încât, având în vedere atașamentul minorului fata de întrucât paratul aloca timp îndelungat creșterii, întreținerii si educării minorului, oferindu-i si înțelegere, având un program flexibil in activitatea pe care o desfășoară, vârsta si opțiunea minorului exprimata cu ocazia audierii în Camera de Consiliu, faptul ca locuiește pe aceeași scara a blocului cu mama sa, bunica paterna a minorului, care-l ajuta în îngrijirea si supravegherea acestuia, apreciază ca este in interesul superior al copilului sa fie încredințat spre creștere si educare tatălui parat.
In baza disp.art.86 si 94.fam, instanța a obligat-o pe reclamanta parata la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 25% din venitul net lunar realizat, in favoarea minorului ns. la 15.06.1996, începând cu data pronunțării prezentei sentinte-10.09.2008 si până la majoratul minorului, reținând ca din aceleași probatorii administrate a reieșit că ambii părinți au contribuit pana la acest moment, la cheltuielile legate de creșterea si îngrijirea minorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului, reclamanta a arătat că acesta vizează doar aspectul privitor la încredințarea minorului spre creștere și educare către tatăl său.
S-a arătat că prima instanță a analizat superficial cererea reclamantei privind încredințarea minorului spre creștere și educare, interesul superior al acestuia neputându-se limita la aspectele reținute.
Până la introducerea acțiunii de divorț minorul a avut rezultate deosebite la învățătură, a avut o serie de activități extrașcolare, a făcut tenis, înot, pregătire la engleză și franceză.
Pe parcursul procesului de divorț și mai cu seamă după septembrie 2008, rezultatele copilului au scăzut, acest lucru datorându-se intimatului, care în dorința de a obține apartamentul la partaj, a înțeles să își apropie minorul, care este copleșit cu cadouri peste cele normale vârstei și este lăsat să facă ce vrea.
Sa mai arătat că în condițiile în care tatăl îi acordă libertate deplină, este evident că atunci când mama încearcă să ceară rezultate la învățătură este privită de acesta ca un om rău.
Prin decizia civilă nr.274/8 aprilie 2008, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7605/10.09.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât și Autoritatea Tutelară CONSILIUL LOCAL și, în consecință:
A schimbat în parte sentința civilă nr.7605/2008 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că a dispus încredințarea minorului, născut la 15.06.1996 spre creștere si educare către apelanta-reclamantă.
A exonerat apelanta reclamanta de plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A luat act ca nu s-a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata pensiei de întreținere.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.42 fam. la încredințarea minorilor instanța a ținut seama de interesul acestora.
Deși fam. nu definește noțiunea, doctrina si jurisprudența au stabilit ca noțiunea de interes al minorului are un caracter complex, înțelegându-se un ansamblu de factori, constând în posibilitățile materiale, de dezvoltare fizica, morala si intelectuala, pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta, sexul copilului, comportamentul părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite intre copil si familie.
Tribunalul a considerat că apelanta a făcut dovada că după introducerea acțiunii de divorț performanțele școlare ale copilului au scăzut.
Astfel, din caracterizarea situației școlare a minorului, realizată de dirigintele acestuia, fila 20 dosar apel, a reieșit faptul că din a doua Jas emestrului al II-lea la sfârșitul clasei a V-a, o dată cu accentuarea problemelor familiale, minorul a devenit superficial în participarea la ore, precum și în rezolvarea temelor pentru acasă. De asemenea, s-a constatat că acesta a devenit mai distras, mai neatent, aspecte resimțite în pregătirea pentru școală la mai multe discipline de învățământ, prin teme nerezolvate sau tratate superficial, lecții pregătite sporadic, implicarea în puține activități ce necesită performanță școlară.
Din cele consemnate de către profesoara de limbă franceză a minorului, fila 28 dosar apel, a reieșit că deși la începutul pregătirii suplimentare a remarcat că acesta dovedea o însușire corectă a noțiunilor și cunoștințelor, începând să se pregătească pentru obținerea diplomei, din luna decembrie tatăl minorului a anunțat că acesta are piciorul în ghips, iar ulterior nu a mai aflat nimic despre starea sa, pregătirea pentru prezentarea la examene nefiind continuată.
S-a mai arătat că deși este un băiat inteligent și talentat în a studia limbile străine, și deși mama sa a insistat în a-l forma pentru performanțe utile unui viitor profesionist, minorul se îndepărtează de la această cale prin abandonarea studiului suplimentar.
Tribunalul a considerat că reclamanta a fost implicată în creșterea și educarea minorului, ocupându-se de-a lungul timpului îndeaproape de acesta.
Astfel, din caracterizarea depusă la fila 19 dosar apel, făcută de către fostul învățător al minorului, a reieșit că pe parcursul întregului ciclu primar, reclamanta s-a dovedit a fi o prezență activă în viața școlară a acestuia, a fost prezentă la ședințele și consultațiile cu părinții, a făcut parte din comitetul de părinți, a însoțit copilul la activități ce necesitau prezența unui părinte, a ținut în mod constant legătura cu școala.
Și medicul pediatru arată prin declarația extrajudiciară aflată la fila 21 dosar apel, că reclamanta a fost cea care în mod regulat a ținut legătura cu cabinetul, a dus pe minor la vizitele periodice. Se mai arată că reclamanta a fost singura dintre cei doi părinți care a ținut legătura cu medicul de familie, s-a îngrijit și se îngrijește ca fiul său să se dezvolte într-un mediu armonios, ajutându-l să-și însușească deprinderi sănătoase de alimentație și igienă.
Toate aceste caracterizări depuse la dosar au dovedit cu prisosință interesul constant pe care reclamanta l-a manifestat în creșterea și educarea copilului.
Susținerile în sensul că programul de lucru al reclamantei ar fi de natură să conducă la o îngrijire mai puțin atentă a copilului nu au putut fi primite, din actele dosarului reieșind că reclamanta are un program normal de muncă, acesta neîmpiedecând-o de altfel ca până în prezent să se achite de îndatoririle sale de mamă.
Chiar dacă pârâtul afirmă că are un program flexibil și se poate îngriji mai mult de minor, nu a reieșit implicarea sa în activitățile școlare ale acestuia, din contră, reclamanta fiind cea care este interesată să îl impulsioneze pe minor să studieze suplimentar, pentru a-și pune în valoare potențialul intelectual ridicat, reliefat de propriii săi profesori.
Deși din declarațiile martorilor a reieșit că reclamanta a mai fost și ajutată de către părinții pârâtului, aceste împrejurări au fost considerate de către tribunal ca fiind firești în cadrul desfășurărilor relațiilor din cadrul unei familii, neputând fi imputate reclamantei și nefiind de natură să dovedească neimplicarea sa în creșterea copilului.
În legătură cu faptul că minorul a declarat că dorește să fie încredințat tatălui, instanța a reținut că opțiunea sa nu constituie un criteriu de sine stătător pentru încredințarea acestuia pârâtului, atât timp cât minorul se afla la o vârstă fragedă, putând fi oricând influențat într-un anumit mod.
Deși s-a încercat acreditarea ideii că reclamanta are un comportament mai dur față de minor, tribunalul a reținut din declarațiile martorilor și că nici una dintre părți nu a agresat minorul, și deși martorul susține că a văzut când reclamanta i-a dat o palmă minorului, este exagerat să se susțină că această împrejurare este de natură a caracteriza comportamentul reclamantei ca fiind violent.
În privința declarației martorului în sensul că de fiecare dată când servea masa cu minorul reclamanta îl lovea, această declarație este singulară și nu s-a coroborat cu alte probe administrate pe această linie.
De asemenea tribunalul a reținut, pe lângă aspectele prezentate, că reclamanta beneficiază și de condițiile materiale pentru creșterea copilului.
Față de toate considerentele expuse, tribunalul în baza art. 296.proc.civ. a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, a dispus încredințarea minorului, născut la 15.06.1996 spre creștere și educare către apelanta-reclamanta, a exonerat-o pe aceasta de plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Tribunalul a menținut în rest dispozițiile sentinței,a luat act ca nu s-a solicitat obligarea intimatului-parat la plata pensiei de întreținere.
De asemenea, a luat act de faptul că apelanta nu a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, aceasta arătat că deși instanța de apel a definit care sunt elementele de care trebuie să se țină seama la încredințarea unui minor către unul dintre părinți, la pronunțarea soluției recurate, nu a avut în vedere decât o eventuală potență financiară, nedovedită în nici un fel, a intimatei în a asigura minorului o pregătire suplimentară la limba franceză.
Fără nicio motivare, instanța de apel a înlăturat toate probatoriile administrate în cauză de recurentul de azi, prin care s-a dovedit faptul că, încredințarea minorului către tată, nu afectează în nici un fel pregătirea școlară și extrașcolară a copilului și că acesta este cel care se preocupă de sănătatea copilului.
Instanța de apel a greșit și atunci când a constatat că reclamanta poate să se îngrijească de minorul, dat fiind faptul că are un program normal de muncă. A înlăturat din nou, nejustificat, probele dosarului care fac dovada unei alte situații de fapt și anume că intimata-reclamantă are cu totul alte preocupări decât creșterea și educarea copilului, sosind acasă foarte târziu, în noapte.
A mai susținut recurentul-pârât că ajutorul dat intimatei-reclamante în creșterea copilului de către părinții recurentului-pârât, ar fi fost firesc, așa cum apreciază instanța de apel, dacă din probele administrate în cauză nu ar fi rezultat că acest ajutor a fost dat pentru a suplini lipsa mamei de lângă copil sau din casă.
Mai mult, instanța de apel a înlăturat și opțiunea minorului, respectiv aceea că acesta a declarat că dorește să rămână cu tatăl său, afirmând că opțiunea minorului nu este un criteriu de sine stătător în luarea unei decizii privind încredințarea minorului, motiv pentru care a dispus peste voința copilului, încredințarea acestuia spre creștere și educare intimatei-reclamante.
S-a menționat în fața instanței de apel că minorul într-o anumită perioadă de timp a dat dovada de neatenție la cursurile școlare, dar această aspect nu poate fi imputat recurentului, mai mult din rezultatele școlare, respectiv mediile obținute de copil la școală nu reiese că acestuia i-ar fi scăzut nivelul de pregătire.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței de fond. Obligarea intimatei-reclamante la cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul pentru următoarele considerente:
Este de necontestat faptul că ambii părinți își iubesc copilul pentru care fac toate eforturile ca acestuia să nu îi lipsească nimic din cele necesare unui trai decent, ba mai mult decât atât, să-i ofere condiții foarte bune de creștere, educare, instruire cu totul speciale.
Ceea ce nu s-a putut realiza de către cei doi părinți este acel climat de liniște, armonie și înțelegere, elemente esențiale pentru un copil sensibil, precum este -, fiul părților.
Extinzând norma internă la cea europeană, instanța de fond când a coroborat prevederile art. 42 din Codul familiei, ale Legii speciale 272/2004, a transpus în mod adecvat reglementările art. 20 din Convenția, referitor la drepturile copilului și cele ale articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se impunea referirea la aceste texte de lege întrucât ideal ar fi ca părinții să trăiască în bună înțelegere și armonie alături de copii, dar în situații extreme,instanțele trebuie să hotărască astfel încât copii să sufere cât mai puțin după un eventual divorț, fiind lăsați în continuare lângă cel pentru care manifestă o mai mare afecțiune, ca în speța de față.
Revenind la această cauză, principiul care guvernează soluționarea dosarelor cu minori este respectarea interesului superior al copilului ceea ce se va aplica și respecta și de această dată, dându-se valoarea cuvenită dorinței minorului de a continua să locuiască lângă tatăl - recurent.
Nu poate fi înlăturată cu ușurință voința liber exprimată în camera de consiliu de către minorul - care la vârsta de 12 ani( la data audierii, acum are aproape 14 ani) având puterea de a discerne și de a-și exprima voința în mod sincer fără să fie influențat de cineva, așa cum vrea să se lase de înțeles de intimată.
Afirmațiile acesteia, referitoare la scăderea rezultatelor la învățătură în ultima perioadă a minorului, nu pot fi primite, de vreme ce din actele depuse la dosar de cei doi părinți rezultă că acesta are numai note de nouă și de zece, participă la diferite concursuri, activități organizate de Liceul din P, la care a obținut de fiecare dată diplome și distincții.
Conflictul existent între cei doi soți nu trebuie să atingă sub nicio formă copilul, trauma suferită la divorț nu trebuie repetată și aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul și intimata locuiesc în același imobil.
Faptul că din când în când copilul își vizitează bunicii paterni (care locuiesc pe aceeași scară a blocului), la care ia prânzul trebuie să-i liniștească părinți, pentru că minorul este supravegheat atunci când unul dintre ei din motive obiective este reținut de rezolvarea unor probleme legate de serviciu, sau de alte activități.
Din probele administrate rezultă că într-adevăr că cei doi s-au ocupat de copil, au contribuit la cheltuielile legate de creșterea și întreținerea acestuia, dar respectând dorința copilului de a locui cu tatăl său, de afecțiunea specială pe care o manifestă față de recurent, curtea apreciază că interesul superior al copilului este de a fi încredințat în continuare tatălui-recurent, așa cum corect a stabilit instanța de fond, care în mod nemijlocit a constatat acest lucru când l-a ascultat pe copil în Camera de Consiliu, iar acesta și-a exprimat sincer dorința de a rămâne cu tatăl său.
Concluzia la care s-a ajuns nu este determinată numai de acest aspect, foarte important de altfel, dar coroborat cu celelalte probe administrate în cauză și curtea va aprecia că sentința civilă nr.7605/10 sept. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești este legală și temeinică sub aspectul încredințării minorului, astfel că admițând recursul, va modifica în tot decizia civilă nr.274/8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond va menține sentința sus menționată, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, urmează ca intimata să fie obligată la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 1 G,.10, județul P, împotriva deciziei civile nr. 274/8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,. 1 G,.10, județul P și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul
Modifică în tot decizia civilă nr. 274/8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond menține sentința civilă nr.7605/10 sept. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimata-reclamantă la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2009.
Președinte Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier CM
5 ex./ 22 oct. 2009.
f-- Judecătoria Ploiești
a-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Eliza Marin, Elisabeta Gherasim
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 632/2009. Curtea... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 551/2008. Curtea... → |
|---|
