Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.557
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.21 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât și intimata reclamantă, asistată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin Serviciul registratură, intimata reclamantă a depus întâmpinare, inclusiv exemplar de comunicare.
Recurentul pârât a depus note de ședință.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a depus împuternicire avocațială nr.- din 16.04.2009.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul pârât a arătat că reclamanta nu se poate ocupa de minori și, având în vedere faptul că aceștia fac naveta de la la B, sunt complet nesupravegheați. A solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului civil de.
1. Prin sentința civilă nr. 1595/9 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul - s-a respins acțiunea civilă pentru reîncredințare minori și pensie de întreținere formulată de reclamanta, împotriva pârâtului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Minorii și s-au născut la 06.08.1992 și respectiv la 18.08.1994, din căsătoria părților.
Prin sentința civilă nr. 551/8.05.2007 pronunțată de Judecătoria Băileștis -a declarat desfăcută căsătoria dintre părți, iar minorii au fost încredințați pentru creștere și educare tatălui, pârâta fiind obligată la câte 60 lei lunar pensie de întreținere pentru fiecare minor.
De la încredințarea minorilor tatălui pârât și până în prezent aceștia au locuit continuu în domiciliul tatălui din com., jud. D, împreună cu tatăl și bunicii paterni, ancheta socială atestând că sunt condiții materiale foarte bune și minorii sunt foarte bine îngrijiți.
În prezent minora este elevă la Liceul din B, iar minorul este elev la Școala Generală din com..
La domiciliul reclamantei s-a efectuat de asemenea anchetă socială, rezultând din referatul întocmit că aceasta locuiește în municipiul B, într-un apartament mobilat și curat întreținut.
Martorul audiat în cauză a atestat de asemenea condiții materiale bune pentru reclamantă, precum și faptul că minora pe care a văzut-o în vara anului 2008 este bine îngrijită.
Având în vedere vârsta minorilor și obligativitatea ascultării acestora cu privire la domiciliu în raport de disp. art.100 din codul familiei, instanța a stăruit pentru îndeplinirea acestei condiții de legalitate pentru aducerea minorilor prin conducerea școlilor în care aceștia învață și prin organele de poliție de la domiciliul pârâtului, însă nu a fost posibilă ascultarea minorilor, pârâtul susținând în toate cererile făcute către instanță că nu îi va prezenta pe minori, pentru că procesul ar avea efecte negative asupra acestora.
În raport de probele administrate instanța a constatat că nu s-au schimbat condițiile avute în vedere la încredințarea minorilor tatălui pârât și că nu este în interesul minorilor să fie luați din mediul în care au crescut și au locuit până în prezent și unde există condiții materiale bune pentru creșterea și dezvoltarea lor.
În ceea ce privesc actele medicale depuse de reclamantă cu privire la starea de sănătate a pârâtului, instanța a constatat că nu sunt relevante, pentru că au fost eliberate în perioada anterioară perioadei analizate, respectiv în anul 2004.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța de fond in speța dedusa judecații nu a dat dovada de rol activ, mulțumindu-se doar la a cita paratul cu mențiunea de a prezenta minorii in vederea audierii acestora, fără a lua insa vreo măsura in acest sens. Mai mult, a susținut apelanta, instanța a dispus emiterea unor adrese si la școlile pe care minorii le frecventează, respectiv Liceul, " din Bailesti, Scoala cu clasele I-VIII și doua adrese Postului de Politie al comunei, fără insa a sancționa neîndeplinirea obligațiilor ce le incumba conducătorilor acestor instituții, deși Codul d e procedura civila ii dădea aceasta posibilitate.
A mai arătat apelanta în motivarea apelului formulat, că la judecarea fondului cauzei a fost audiat un singur martor, motivat de faptul ca numai rudele au avut curaj sa depună mărturie, care a arătat ca minorii se de tatăl lor să vina in instanței pentru a-si manifesta dorința fie de a rămâne in continuare cu tatăl lor, sau sa-i fie încredințați reclamantei, insa instanța de fond nu a dat eficienta juridica declarației singurului martor care a fost audiat si nu a insistat in audierea celor doi minori.
Apelanta-reclamantă a învederat ca a solicitat reîncredințarea minorilor la insistentele acestora, tocmai din dorința de a le fi alături, a veghea la creșterea si educarea acestora, pentru a le oferi liniște, liniște pe care nu o au alături de propriul, care nu contenește cu insultele si calomniile la adresa lor.
2. Prin decizia civilă nr. 21 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1595/09.12.2008, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât .
S-a schimbat în totalitate sentința în sensul că a admis acțiunea.
Au fost reîncredințați minorii, născută la 06.08.1992 și, născut la 18.08.1994, mamei reclamante.
A fost obligat pârâtul la câte 75 lei lunar pensie de întreținere pentru fiecare minor începând cu data de 27.01.2009 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin sentința nr. 551/2007 a Judecătoriei Băilești prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, minorii și au fost încredințați spre creștere și educare tatălui, avându-se în vedere și opțiunea acestora.
Instanța a apreciat că situația de la acea data s-a schimbat, minorii locuind în prezent la apelantă, fiind determinați să părăsească domiciliul pârâtului ca urmare a comportamentului violent al acestuia, după cum chiar ei au relatat. De altfel pârâtul-intimat a avut la prima instanță o atitudine necooperantă refuzând în mod nejustificat să prezinte minorii pentru ca aceștia să își poată exprima punctul de vedere cu privire la părintele cu care doresc să locuiască.
Conform relatărilor martorului minorii se de tatăl lor, acesta interzicându-le sa ia legătura cu apelanta. De altfel minora, cu ocazia audierii sale în camera de consiliu, a relatat că intimatul o supraveghează în mod excesiv, pe durata cat ea își desfășoară programul școlar acesta rămânând la poarta unității de învățământ până la terminarea orelor.
Astfel, în speță, mediul creat de intimat la domiciliul său nu este adecvat unei dezvoltări armonioase a personalității minorilor, fiind îngrădită menținerea unor relații normale de familie cu mama lor.
Conform anchetei sociale depuse la dosar și întocmită de Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local B reclamanta-apelantă a beneficiat de condiții materiale adecvate și cunoscută în comunitate ca o persoană liniștită, fără vicii.
Pentru considerentele arătate instanța a apreciat că situația de la data încredințării minorilor tatălui s-a schimbat, în prezent fiind în interesul minorilor să fie reîncredințați mamei-reclamante, astfel că în temeiul art. 296 s-a admis apelul și s- schimbat în totalitate hotărârea atacată, admițându-se acțiunea asa cum a fost formulata
3. Impotriva acestei hotarari judecatoresti, a declarat recurs intimatul parat, in termen, motivat si timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: solutia pronuntata de tribunal nu a avut in vedere interesul superior al celor doi minori, intrucat: sunt incredintati mamei care s-a dezinteresat de ei, fiind plecata in strainatate; cu rea credinta, cei doi copii sunt despartiti de tatal lor biologic; prin reincredintare, copii sunt scosi din mediul si din familia in care au trait si s-au dezvoltat; mediul in care vor fi dusi nu este corespunzator unei dezvoltari armonioase a acestora, existand chiar riscul de a fi scosi din tara si exploatati prin prostitutie si vagabondaj; nu s-a avut in vedere ca minorii si-au exprimat opinia fiind influentati si " corupti" de mama lor dar si de alte persoane influente; nu s-a tinut seama de nevoile scolare ale copiilor care sunt nevoiti sa faca naveta;nu s-a tinut cont de impartirea minorilor; adeverinta de la locul de munca al reclamantei este falsa, iar declaratia martorului audiat din partea reclamantei, a fost data in necunostiinta de cauza.
In drept, recursul nu a fost motivat.
Dar, din modul de redactare si din dezvoltarea argumentelor prezentate, recursul poate fi incadrat in cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in sensul ca solutia recurata s-a pronuntat cu interpretarea si aplicarea gresita a legii in raport cu obiectul cauzei.
Solicita admiterea recursului si pe fond, mentinerea sentintei primei instante ca legala si temeinica, fiind pronuntata in interesul superior al celor doi minori.
Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
În cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii încredințării spre creștere și educare, aceasta poate fi modificată dacă este în interesul minorului, în aceleași condiții, conform art. 44 codul familiei.
Instanța judecătorească va hotărî, ținând seama de interesele minorului și ascultând autoritatea tutelară, precum și pe minor, după caz, dacă va fi modificată măsura și dacă va dispune reîncredințarea la celălalt părinte, potrivit disp. art. 42 codul familiei.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect reîncredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingerea acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală, să se pronunțe asupra reîncredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, numai principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestată de ei în perioada de după încredințarea minorului și până la formularea cererii de reîncredințare, opinia minorului, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
În speță, în considerarea tuturor acestor condiții, Curtea constată că decizia pronunțată în apel este riguros motivata din perspectiva valorificarii criteriilor folosite, iar prin hotărârea pronunțată în cauză de tribunal - s-a ținut seama de interesele minorilor, dispozițiile legale incidente fiind corect aplicate în cauză, sens în care în mod judicios s-a dispus reîncredințarea lor spre creștere și educare mamei, aceasta din urmă oferind condiții corespunzătoare în prezent, moral și material, pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, respectiv un mediu familial stabil, având în vedere că siguranța, certitudinea și stabilitatea sunt condiții esențiale în garantarea unei protecții și îngrijiri specifice vârstei și nevoilor minorilor.
Referitor la sustinerile recurentului parat din recurs privind caracterul nereal al adeverintei privind locul de munca al reclamantei si neconcludenta depozitiei martorului propus de reclamanta, Curtea constată că acestea nu au fost reținute ca elemente ale stării de fapt de către instanța de apel - instanță superioară de fond ce stabilește definitiv starea de fapt, iar în recurs cale extraordinară de atac, ce permite exercitarea numai a unui control de legalitate, nu este posibilă o reapreciere a probelor administrate și nici nu au fost depuse înscrisuri noi în această privință, potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
In aceeiasi ordine de idei, cele aratate de catre recurent, cu privire la existenta unui risc real ca minorii sa fie exploatati sexual sau prin munca de propria lor mama care ii va duce in strainatate, sunt simple sustineri ale acestuia, la dosar neexistand niciun indiciu in acest sens.
De asemenea, pastrarea condițiilor materiale pe care le poate oferi tatal, reprezintă un criteriu în aprecierea asupra schimbarii măsurii, dar acesta nu poate fi absolutizat și, în situația în care nu s-a făcut dovada că cele oferite de mama ar periclita creșterea și îngrijirea adecvata a copiilor, această împrejurare nu poate fi hotărâtoare în mentinerea măsurii - așa cum riguros corect a reținut instanța de apel.
Este adevărat că ambii părinți au vocație la încredințarea minorilor, că anterior divorțului s-au preocupat de creșterea și îngrijirea acestora, că s-au dezvoltat și consolidat relații de atașament firești între fiecare dintre aceștia și copii, ca in perioada ulterioara divortului copiii au beneficiat de un anumit mediu familial unde s-au obisnuit, alaturi de, dezvoltand relatii de atasament si de bunica paterna, că din punct de vedere material condițiile oferite in prezent de parinti nu diferă substanțial raportat la un standard minim, dar punând în balanță toate elemente aratate in precedent, balanța înclină în favoarea mamei și pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Astfel, nu poate fi ignorată împrejurarea că în urma audierii copiilor, care s-a realizat după o prealabilă informare, fara prezenta mamei sau a avocatului acesteia, ori a unei persoane straina de cauza, acestia și-au exprimat clar și fără echivoc opinia potrivit căreia, doresc să fie incredintati mamei spre crestere si educare.
Față de vârsta mare a minorilor, respectiv 15 si 17 ani, de gradul lor de maturitate, Curtea ii percepe din cele declarate de acestia, ca fiind persoane cu personalitate, echilibrati, dezvoltati corespunzător, orientati în raporturile interpersonale și intrafamiliale și care își cunosc rolul pe care îl au în familie, asumându-și și sarcinile școlare. Prin urmare, instanța nu identifică nici un motiv pentru a nu da importanța cuvenită și opiniei acestora.
Minorii care urmeaza cursurile scolare potrivit varstei, sunt conștienti de drepturile pe care le au, cunoscând faptul că au libertatea și posibilitatea reală de a păstra în continuare legături cu tatal lor și cu ceilalți membrii ai familiei tatalui, precum si cu bunica paterna.
Copiii nu au indicat nici un element care să prezinte pentru instanță vreun indiciu în sensul că, locuind împreună cu mama lor, dezvoltarea lor fizică, morală sau profesională ar fi periclitată în vreun fel. De altfel, nici la dosar nu s-a stabilit de instanta de apel ca există asemenea indicii, ca elemente ale starii de fapt. Dimpotriva, s-a retinut ca acestia relateaza existenta unei severitati excesive din partea tatalui, unor corectii fizice nedorite sau a restrangerii nepermise a unor libertati, printr- supraveghere excesiva la scoala.
de de cele aratate mai sus, de varsta copiilor si de modul foarte clar si coerent de exprimare opiniilor, se justifica pe deplin concluzia potrivit careia copiii, sprijiniti si de mama, vor manifesta o disponibilitate categorica de a se adapta fara dificultati majore in noul mediu familial si scolar, in asa fel incat dislocarea din vechiul mediu sa nu reprezinte o problema de nedepasit.
In orice caz, este inacceptabila - asa cum a retinut si instanta de apel, conduita tatalui de a refuza prezentarea in prima instanta a minorilor la audiere, fapt ce denota: o neincredere a tatalui in capacitatea copiilor de a intelege situatia in care se afla si in posibilitatea acestora de a-si spune un punct de vedere pertinent in probelemele care-i privesc fara a fi influentati din exterior, dar si o necunoastere ori o nerespectare a drepturilor copiilor, prevazute si garantate de lege, de a cunoaste existenta si de a-si exprima opinia in procedurile care-i privesc. Aceasta imprejurare ridica suficiente semne de intrebare prin ea insasi, cu privire la disponibilitatea tatalui de a intelege si accepta faptul ca minorii au un cuvant de spus si in cauza de, cu atat mai mult cu cat, potrivit disp. art. 44 Codul familiei si copilul care a implinit 14 ani poate solicita schimbarea masurii.
Nu in ultimul rand, avand in vedere critica din recurs vizand faptul ca instanta nu a tinut cont de impartirea minorilor, trebuie subliniat că principiul neseparării fraților este instituit și reglementat de disp. art. 60 alin. 3 lit. c din Legea 272/2004, fiind specific protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, dar nimic nu împiedică instanța de judecată în aprecierea interesului superior al copiilor, la luarea măsurii de încredințare/reincredintare, să decidă că nu este oportună o separare a fraților de vârste foarte apropiate și cu preocupări comune și că, tocmai creșterea acestora împreună, după divorțul părinților, creează condițiile corespunzătoare unei mai bune dezvoltări a ambilor copii.
În final, Curtea recomandă mamei să permită copiilor să-și exercite efectiv drepturile pe care le au, cu privire la păstrarea unor legături personale cu tatal lor și cu ceilalți membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane față de care au dezvoltat relații de atașament, în vederea garantării in continuare a unei dezvoltări echilibrate și armonioase a personalității minorilor, în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
De asemenea, reamintește ambilor părinți că, în egală măsură, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului în deciziile pe care le iau cu privire la copii, potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ și recomandă totodată acestora, ca orice stare conflictuală ce vizează exclusiv relațiile dintre părinți ca foști soți, să nu afecteze în viitor relațiile dintre părinți în deciziile pe care le iau cu privire la copii și dintre aceștia și copii. De asemenea, este adecvată recunoasterea si respectarea dreptului celuilalt parinte si a bunicii paterne de a avea legaturi personale cu minorii sau executare voluntară oricărei eventuale hotărâri judecătorești care privește legătura personala cu minorii, în considerarea aceluiași interes superior al acestora.
În orice caz, paratul are în continuare, pe lângă dreptul de a avea legături personale diversificate cu minorii în sensul art. 15 din același act normativ și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea copiilor, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de se va repinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.21 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/22.05.09
Tehn.red.
Fl.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
| ← Divort. Decizia 262/2010. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
