Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 593/R/2009
Ședința publică din 13 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamantul -, împotriva deciziei civile nr.74/A din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe intimații, și Autoritatea Tutelară din cadrul CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI B precum și CONSILIULUI LOCAL B, având ca obiect reîncredințare minor.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 martie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.459 din 27.0.2008 a Judecătoriei Bistrița N, pronunțată în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de către reclamantul împotriva pârâtei și având ca obiect reîncredințare minor.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 21.05.1988, iar prin nr.746/2006 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 590/2006 căsătoria lor a fost desfăcută, ambii copii ai părților fiind încredințați mamei. Pentru că fata a devenit majoră și considerând că legăturile cu minorul - îi sunt limitate, reclamantul a promovat o acțiune care a făcut obiectul dosarului nr. 950/2007 al acestei instanțe, iar prin nr. 835/2007 s-a stabilit un program de vizitare a minorului.
După divorț, părțile au vândut apartamentul care a constituit domiciliul comun, mama pârâtă și cei doi copii ai lor mutându-se într-o locuință cu chirie, iar pentru că s-a ivit posibilitatea de a-și îmbunătăți situația financiară obținând un contract de muncă în Marea Britanie pe 6 luni a plecat -l pe minorul - născut la data de 21.XI.2002 în grija surorii sale, pârâta (asistent maternal profesionist) căreia i-a dat o procură specială și una judiciară (în acest sens) ambele autentificate de către Notarul Public.
Minorul locuiește împreună cu pârâta și cu un alt minor luat în plasament în apartamentul acesteia din municipiul B utilat cu tot ce este necesar și contrar celor susținute de reclamant, din declarația martorului (vecin cu pârâta) și din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtei și a minorului de către compartimentul autorității tutelare din cadrul Primăriei municipiului B, rezultă că aceasta oferă minorului condiții optime de creștere și educare, îl supraveghează, îl duce zilnic la grădiniță, este curat și bine îngrijit, atât martorul cât și autoritatea tutelară apreciind că nu există rațiuni și motive temeinice care să justifice reîncredințarea minorului la tatăl reclamant.
Serviciul de Asistență Socială din cadrul Primăriei orașului B, a efectuat și el o anchetă socială la domiciliul reclamantului ocazie cu care a constatat că acesta locuiește împreună cu părinții săi și că are posibilități materiale pentru creșterea și educarea minorului, fără însă să propună concret reîncredințarea acestuia tatălui.
Față de cele ce preced, în raport de probele administrate din care rezultă că în cauză nu au fost schimbate condițiile reținute inițial de către instanță la încredințarea minorului - către mamă, și ținând seama că aceasta este plecată la muncă în străinătate temporar, că așa cum a declarat pârâta vorbește frecvent la telefon cu minorul și că îi trimite lunar 1000 lei și având în vedere interesele minorului, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Faptul că mama pârâtă este plecată temporar la muncă în străinătate nu este motiv de reîncredințare a minorului tatălui reclamant, care deși a susținut că pârâta (care are grijă de minor) nu-i permite să-și vadă copilul, nu a dovedit acest lucru, martorii și (propuși de el) declarând că l-au văzut împreună cu minorul în B în urmă cu o săptămână și respectiv cu două săptămâni, precizând că acesta era curat și bine dezvoltat pentru vârsta lui, ceea ce denotă că pârâta îl îngrijește bine, se ocupă de creșterea și educarea copilului.
Prin decizia civilă nr.74 din 1 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița N, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, apelantul fiind obligat să plătească intimatei, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la anularea au schimbarea acesteia, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
În prezent minorul se află temporar în grija mătușii sale (sora mamei), deoarece mama lucrează cu contract de muncă pe durată determinată în străinătate, în vederea îmbunătățirii situației sale materiale. Acesta locuiește cu pârâta intimată în apartamentul acesteia, situat în B, bulevardul, nr. 36, - scara A, apartament 15, județul B-N, compus din 2 camere, utilate cu ceea ce este necesar traiului.
Fără a contesta calitățile tatălui de părinte și cadru didactic, este de subliniat faptul că instanța de judecată poate modifica măsura încredințării minorului numai atunci când se schimbă împrejurările avute în vedere la adoptarea soluției încredințării copilului în favoarea mamei.
O schimbare parțială a condițiilor care, în ansamblu, au determinat ca încredințarea copilului să se facă mamei, nu trebuie să atragă neapărat și revenirea asupra măsurii, atâta timp cât subzistă elementele de bază hotărâtoare, care confirmă necesitatea ca măsura luată în interesul minorului să fie menținută.
În consecință, luarea copilului minor de la părintele căruia i-a fost încredințat trebuie să aibă o justificare temeinică, adică să existe motive puternice care să demonstreze că menținerea copilului la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei dezvoltări fizice și morale.
La încredințarea minorului mamei intimate s-a avut în vedere vârsta copilului, concluziile anchetei sociale din care rezulta că mama poate oferi condiții de creștere și educare a copilului chiar în situația în care a fost nevoită să se mute în chirie, după vânzarea apartamentului ce a constituit domiciliul comun al soților.
Singura schimbare intervenită, invocată și de reclamantul apelant, este aceea că mama minorului lucrează temporar în străinătate, pe această perioadă copilul fiind în grija mătușii sale, pârâta intimată.
Această modificare este una cu caracter temporar, așa cum a reținut și instanța de fond, nefiind vorba de o abandonare definitivă a minorului.
Faptul că mama lucrează în străinătate o anumită perioadă, nu înseamnă că nu asigură creșterea și educarea minorului său, atâta timp cât ține legătura cu acesta telefonic, vine în țară în anumite perioade, trimite bani, aspecte ce denotă o preocupare a mamei pentru copilul său.
Totodată, prin aceasta nu este încălcat dreptul copilului, instituit de art. 30 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, de a crește alături de părinții săi. Minorul a fost încredințat mamei, aceasta asigură copilului cele necesare traiului, se preocupă de acesta chiar dacă nu este în țară, îngrijirea efectivă, zilnică, delegând-o temporar în sarcina surorii sale.
Conform concluziilor anchetei sociale întocmită în cauză, minorul locuiește într-un apartament cu 2 camere, să ofere condiții de dezvoltare fizică și morală.
Condițiile de locuit nu s-au schimbat, nicio probă administrată nu relevă împrejurarea că locuința minorului nu este corespunzătoare, că este de natură să afecteze dezvoltarea sa fizică și psihică.
Împrejurarea că reclamantul apelant locuiește într-un apartament compus din 3 camere, foarte bine mobilate și întreținute, singură nu poate duce la schimbarea măsurii luate în privința minorului, atâta timp cât, așa cum s-a subliniat, nu s-a probat că actualele condiții ar afecta negativ dezvoltarea copilului.
Este de reținut și faptul că reclamantul apelant nu locuiește singur, ci împreună cu părinții săi, persoane în vârstă, care necesită îngrijire din partea apelantului datorită vârstei și bolii de care suferă, aspecte ce rezultă din chiar poziția apelantului exprimată în cuprinsul sentinței civile nr. 664/2008 a Judecătoriei Beclean, depusă la dosar, precum și din declarația medicului, care atestă faptul că prescrie lunar tratament mamei apelantului, numita.
Pe de altă parte, chiar dacă prin actele medicale depuse la dosar se atestă faptul că apelantul nu suferă de tulburări psihice evidente la data examinării (iunie 2008), acestuia i s-a prescris la data de 18 iulie 2007 tratament antidepresiv, întrucât conform diagnosticului stabilit, suferea de tulburări depresive.
Chiar dacă în apel s-a depus la dosar o declarație a medicului care a prescris tratamentul, din data de 25 iunie 2008, din care rezultă că apelantul a suferit un în urmă cu 31 de ani (adică în perioada în care apelantul, născut în anul 1963 avea 14 ani), fapt ce a necesitat tratamentul stărilor convulsive, această declarație nu înlătură constatările cuprinse în prescripția medicală din data de 18 iulie 2007 (care dovedesc cele menționate până la înscrierea în fals), care atestă prezentarea apelantului la mediul de familie la data de 18 iulie 2007, prescrierea unui tratament pentru tulburări depresive, stări convulsive urmare desigur a unui vechi.
Asemenea stări, chiar sporadice, pot influența negativ dezvoltarea psihică a unui copil.
În consecință, reținându-se faptul că minorul, în vârstă de 6 ani, are condiții optime de locuit, că acesta este în grija mamei sale, care își exercită îndatoririle de părinte, în mod temporar, de la distanță, prin comunicare cu minorul, prin venirea periodică în țară (așa cum s-a întâmplat în cursul acestei veri, împrejurare dovedită prin prezența mamei în instanța de apel la data de 10 septembrie 2008), precum și prin intermediul surorii sale, care se ocupă de îngrijirea zilnică a copilului, tribunalul a apreciat că luarea copilului minor de la părintele căruia i-a fost încredințat nu are o justificare temeinică, simpla lipsă a mamei din țară, fără o dovadă a abandonului copilului, nu constituie un motiv puternic care să demonstreze că menținerea copilului la mamă ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei dezvoltări fizice și morale.
Nici martorii audiați nu au relevat existența unor asemenea motive puternice care să demonstreze că menținerea copilului la mamă ar fi defavorabilă bunei dezvoltări a copilului.
Faptul invocat, acela al imposibilității tatălui de a avea legătură cu minorul datorită inopozabilității hotărârii de stabilire a programului de vizită față de pârâta la care se află temporar copilul nu poate fi luat în considerare în condițiile în care pârâta s-a declarat de acord cu respectarea programului stabilit, așa cum rezultă din nota nr. 613 din 21 martie 2008 Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aceasta, în baza procurii, este împuternicită să exercite în numele mamei orice acte sau fapte cu privire la latura personală și patrimonială a minorului, adică să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile privitoare la minor, deci inclusiv cele referitoare la programul de vizită.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul schimbării sentinței primei instanțe prin admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că decizia instanței de apel este superficială deoarece constată că singura schimbare intervenită este aceea că mama minorului lucrează temporar în străinătate, pe această perioadă copilul fiind în grija mătușii sale, însă este de neconceput cum tribunalul își imaginează că un minor la vârsta de 6 ani poate fi crescut și educat prin telefon sau delegare și vizitele bianuale ale mamei sale.
Decizia tribunalului se întemeiază parțial și pe diagnosticarea din oficiu de către instanță a reclamantului ca o persoană cu probleme mintale și stări depresive deși reclamantul a depus o adeverință de la medicul curant din care rezultă că nu suferă de tulburări psihice evidente și are un comportament psihic normal.
Deși tribunalul a susținut că nu există motive puternice care să demonstreze faptul că menținerea copilului la părintele căruia i-a fost încredințat ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei dezvoltări psihice și morale ale acestuia, din înscrisurile anexate cererii de recurs rezultă că minorului nu mai deține calitatea de asistent maternal, a returnat un minor pe care l-a avut în plasament afirmând că nu mai dorește să îl îngrijească, aspecte care susțin ideea că minorului exercită forme de abuz emoțional și rele tratamente asupra copiilor. Din raportul DGASPC rezultă că minorul este supus unui abuz emoțional de către acestuia, minorul declarând că a fost lovit de pârâtă și a refuzat să se întoarcă la domiciliul acesteia.
În prezent minorul se află în centrul de minori de la și este în curs de a fi dat în plasament datorită maltratării la care era supus de sa în a cărei grijă a fost lăsată de către mama iresponsabilă, care a preferat să-l lase în grija unui străin și nu a tatălui.
În consecință, s-au schimbat radical împrejurările care au determinat încredințarea inițială a minorului către mamă întrucât părintele în a cărui îngrijire se află scriptic nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru a dezvoltare corespunzătoare, luând în considerare în principal nevoile emoționale, fizice, psihologice, intelectuale ale minorului și nevoia sa de stabilitate, fapt dovedit și de faptul că minorul este dat în plasament de urgență din această cauză.
În drept, se invocă art.30, art.42, art.44, art.97, art.100, art.103 fam.; art.299 și art.274 pr.civ.; Legea nr.272/2004.
Pârâta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (26 -27).
În susținerea poziției procesuale, pârâta intimată a arătat că a obținut un contract de muncă în Marea Britanie perioadă în care l-a lăsat pe minor în grija surorii sale, care a oferit minorului tot ceea ce este necesar pentru creșterea și îngrijirea acestuia contrar celor susținute de reclamant, împrejurare care rezultă din probațiunea administrată.
Reclamantul dorește să inducă în eroare instanța de recurs creând o falsă reprezentare a realității, deoarece prin sentința civilă nr.853/F/19.12.2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr- s-a dispus încetarea plasamentului în regim de urgență instituit pentru minorul rezultat din căsătoria părților și redarea acestuia mamei. În prezent, copilul se află împreună cu mama în Anglia prin aceasta demonstrându-se faptul că nu l-a abandonat și că îl iubește mai presus de orice.
Pârâta intimată deși legal citată nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare, prin care să își exprime poziția procesuală.
Reclamantul recurent a depus în probațiune copii de pe următoarele înscrisuri: hotărârea nr.639/25.09.2002 a Consiliului Județean B N, prin care s-a retras atestatul de asistent maternal profesionist acordat d-nei, începând cu data de 01.09.2002; dispoziția nr.656/02.10.2008 a DGASPC B N, prin care se stabilește plasamentul în regim de urgență pentru copilul, la centrul de plasament din cadrul, începând cu data de 02.10.2008; raport asupra anchetei sociale reevaluat în data de 17.10.2008 întocmit de DGASPC B N; contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.695/19.12.2008 de BNP prin care recurentul dovedește că a cumpărat.nr.16 situat în orașul B,-, -0,.3, jud.B N; rapoartele privind vizitele pe care recurentul le-a făcut copilului la din 20.10.2008, 21.11.2008, 22.11.2008, 28.11.2008, 29.11.2008, 01.12.2008, 04.12.2008, 11.12.2008, 12.12.2008, 14.12.2008; rezoluția din dosarul nr.17/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta împotriva soluției date de procuror în dosarul nr.2828/P/2008; manualul intitulat "curs intensiv de limba franceză" al cărui autor este recurentul (6-12; 37-57).
Pârâta intimată a depus în probațiune copia minutei sentinței civile nr.853/F/19.12.2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a admis acțiunea formulată de DGASPC B N în contradictoriu cu pârâții și, s-a dispus încetarea plasamentului în regim de urgență instituit prin dispoziția nr.656/02.10.2008 pentru copilul și redarea acestuia familiei mamei (29).
Ulterior, la data de 29.01.2009 recurentul a înregistrat un înscris intitulat "precizări la motivele de recurs" prin care arată că înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul nelegalității acesteia, criticile formulate de recurent încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.44 fam. și art.2 din Legea nr.272/2004 (32-36).
Instanțele de fond au încălcat prevederile art.129 pct.5 pr.civ. deoarece nu au administrat întreg probatoriul care se impunea pentru stabilirea situației reale a minorului astfel încât recurentul solicită în baza art.312 alin.1 și alin.3 teza II pr.civ. admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată a apelului, pentru completarea probațiunii.
Administrarea de noi probe se impune deoarece din probele scrise existente la dosar rezultă că pârâta este plecată din țară din luna decembrie 2007 și nu și-a probat susținerile în sensul că a venit de mai multe ori în țară și a trimis bani copilului. Afirmația pârâtei că ar fi asistentă maternală este contrazisă de Hotărârea nr.639/2002 a DGASPC prin care i s-a retras atestatul de asistent maternal profesionist. Hotărârea Tribunalului Bistrița prin care s-a revocat plasamentul minorului nu este încă irevocabilă iar anchetele sociale făcute în dosar sunt superficiale. Mai mult decât atât, mama copilului a dus minorul în Anglia fără consimțământul tatălui.
În ședința publică din 06.03.2009, Curtea din oficiu, a invocat excepția tardivității motivului de recurs prevăzut de art.312 alin.1 și alin.3 teza II pr.civ. prin care reclamantul a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru completarea probațiunii, menționat în înscrisul înregistrat la data de 29.01.2009.
Având în vedere dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții de procedură care face inutilă cercetarea hotărârii atacate raportat la motivul de recurs mai sus arătat.
Astfel, Curtea constată că decizia civilă nr.74/A/01.10.2008 a Tribunalului Bistrița Na fost comunicată reclamantului la data de 09.10.2008, așa cum reiese din dovada de primire și procesul verbal de comunicare anexat la 68 din dosarul tribunalului.
Reclamantul a înregistrat recursul declarat împotriva deciziei mai sus menționate la data de 23.10.2008, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art.301 pr.civ.
În cererea de recurs, reclamantul a criticat hotărârea pronunțată de tribunal în apel doar prin prisma motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Ulterior, la data de 29.01.2008, reclamantul prin înscrisul intitulat "precizări la motivele de recurs" a arătat că înțelege să critice hotărârea dată în apel sub aspectul nelegalității acesteia, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. dar și prin prisma art.312 alin.1 și alin.3 teza II pr.civ. solicitând casarea deciziei, trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pentru completarea probațiunii în scopul stabiliri corecte a situației minorului (32-34).
Ținând seama de prevederile art.301 pr.civ. potrivit cărora, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, precum și de cele ale art.303 alin.1 și alin.2 pr.civ. conform cărora, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, Curtea constată că reclamantul a invocat tardiv motivul de recurs prevăzut de art.312 alin.1 și alin.3 teza II pr.civ. considerent pentru care nu va proceda la analizarea deciziei criticate prin prisma acestui motiv de recurs.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs reglementat de art.304 pt.9 pr.civ. și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Reclamantul a înțeles să critice decizia tribunalului susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv a art.44 fam. și art.2 din Legea nr.272/2004.
Potrivit art.44 alin.1 fam. în cazul schimbării împrejurărilor la cererea oricărei dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Totodată, art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului statuează că, prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice alt act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-ar fi fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Persoanele prevăzute la alin.3 sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în modul familial.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat reîncredințarea minorului cu motivarea că pârâta este plecată din țară din data de 18.12.2007 iar minorul a fost încredințat surorii pârâtei, numita.
Din interpretarea art.44 fam. rezultă că, reîncredințarea copilului spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, urmează a se dispune numai atunci când se constată că părintele în a cărui îngrijire se află nu mai poate asigura copilului condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Drept urmare, acțiunea de reîncredințare poate fi admisă numai dacă au intervenit situații noi, în sensul că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea inițială. O schimbare doar parțială a împrejurărilor nu trebuie să atragă neapărat revenirea asupra încredințării inițiale dacă elementele de fapt esențiale care au fost avute în vedere au rămas aceleași.
În consecință, luarea unui copil de la un părinte spre a fi încredințat celuilalt părinte trebuie să aibă o motivare temeinică și să fie determinate de considerente care să demonstreze că menținerea încredințării inițiale ar fi dăunătoare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului.
Pârâta s-a prezentat personal în ședința publică din 10.09.2008 și a arătat că are un contract de muncă pe o durată de 2 ani în Marea Britanie depunând în acest sens înscrisuri provenind de la angajatorul ei, Residential, traduse din limba engleză, din care rezultă că este angajată din 12.03.2008, lucrează minim 40 ore pe săptămână și are un venit net lunar de 1215 lire sterline (30-33 dosar apel).
În mod corect tribunalul a interpretat și aplicat art.44 fam și art.2 din Legea nr.272/2004 stabilind că împrejurarea potrivit căreia pârâta lucrează în Marea Britanie, având un contract de muncă pe o perioadă de 2 ani, nu este de natură să justifice în mod temeinic reîncredințarea minorului atâta timp cât reclamantul nu a dovedit schimbarea elementelor de fapt care au fost hotărâtoare pentru încredințarea minorului la pârâtă și nici faptul că menținerea acestei măsuri este dăunătoare pentru creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
Prin încrisurile depuse în probațiune, reclamantul recurent tinde să probeze schimbarea stării de fapt, intervenităulteriorpronunțării deciziei atacate, însă Curtea este ținută să cerceteze hotărârea criticată numai prin prisma motivului de nelegalitate invocat de reclamant raportat la elementele de fapt probate de părți și avute în vedere de tribunal, nefiind îndreptățită să verifice și să cenzureze stabilirea noii situații de fapt întrucât, pe de-o parte, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac nedevolutivă iar, pe de altă parte, art.304 pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 astfel încât verificarea temeiniciei deciziei recurate este inadmisibilă.
Aceste noi elemente de fapt precum și împrejurarea că minorul se află în prezent împreună cu mama lui în Marea Britanie pot fi invocate de reclamant, eventual, în cadrul unei noi acțiuni de reîncredințare a copilului În speță, instanțele de fond au administrat toate probele solicitate de părți pentru legala soluționare a procesului cu respectarea art.129 pr.civ, având în vedere în principal interesul superior al copilului.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul nu a procedat la diagnosticarea acestuia, ci a interpretat actele medicale depuse de părți, subliniind faptul că tulburările depresive pentru care reclamantului i s-a prescris tratament medicamentos pot afecta negativ dezvoltarea psihică a copilului.
Hotărârea nr.639/25.09.2002 a Consiliului Județean BNp rin care s-a retras atestatul de asistent maternal profesionist acordat pârâtei, începând cu data de 01.09.2002, nu prezintă relevanță în cauză deoarece obiectul prezentei acțiuni civile este acela de reîndredințare a minorului rezultat din căsătoria reclamantului cu pârâta și nu acela de stabilire a vreunei măsuri de protecție specială a minorului, din cele prevăzute de Legea nr.272/2004, motiv pentru care acest înscris va fi înlăturat ca fiind neconcludent.
Deși reclamantul a afirmat că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea inițială a minorului către mamă întrucât aceasta nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, acesta nu a dovedit această împrejurare, nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel, conform art.1169 civ.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin1. pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține ca fiind legală decizia atacată.
În conformitate cu dispozițiile art.316 pr.civ. raportat la art.274 alin.1 și alin.3 pr.civ. Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (29), ținând seama de faptul că onorariul inițial în sumă de 1500 lei este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de reprezentantul intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 74/A/ din 01.10.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - -- -
GREFIER
RED./MR
18.03.09/2 EX.
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
