Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 737
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 108/AC din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenții - pârâți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenții - pârâți depune la dosar împuternicire avocațială, un memoriu, situația minorului și practică judiciară. Totodată arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenții - pârâți având cuvântul solicită admiterea recursului și desființarea celor două hotărâri ca nelegale și netemeinice. Arată că minorul a stat la bunicii materni de la vârsta de 4 luni întrucât intimata a plecat în Italia. In dosarul de apel la fl. 34 este o declarație dată de minor care este foarte minuțioasă din care rezultă că minorul nu dorește să plece în Italia și să locuiască împreună cu mama sa. Mai arată că intimata deține o hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare, astfel încât atâta timp cât măsura nu a fost schimbată de o altă instanță. Instanța de fond nu a verificat condițiile în care ar locui minorul în Italia la mama sa. Din probele administrate la dosar rezultă că minorul frecventează cursurile școlare iar în România are rezultate bune la învățătură, ce nu se poate spune că același lucru se întâmplă și în Italia.
Mai arată că intimata nu are la dosar dovezi din care să rezulte că muncește în Italia, că are domiciliu și Permis, nu s-a efectuat o anchetă socială și nu rezultă din dosar că ar obține venituri în schimb din actele depuse de recurenți la dosar rezultă că minorul are condiții bune la aceștia. In concluzie solicită admiterea recursului, admiterea apelului și pe fond respingerea cererii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 108 din 8.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâții, G și împotriva sentinței civile nr. 2543 din 21.12.2007 a Judecătoriei Tg.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2543 din 21.12.2007, Judecătoria Tg. Naa dmis acțiunea civilă pentru înapoiere minor formulată de reclamanta și a obligat pe pârâții, G și să înapoieze reclamantei minorul, născut la 20.04.1999. Totodată, pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 5,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Judecătorul fondului a reținut din probele administrate că reclamanta și primul dintre pârâți au avut calitatea de soți până în martie 2003, când aceeași instanță a desfăcut căsătoria lor din vina exclusivă a soțului pârât și a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul născut din conviețuirea celor doi soți. Că, după divorț, reclamanta a plecat la muncă în Italia, lăsând copilul în grija părinților ei, copârâții în cauză, în anul 2004 recăsătorindu-se cu numitul, cu al cărui acord a decis în vara anului 2006 să ia minorul cu ea, ceea ce a și făcut, în toamna aceluiași an înscriindu-l în clasa I la o școală din localitatea, unde băiatul s-a integrat bine în colectivul clasei și a încheiat primul semestru cu calificativul "Deosebit". Nemulțumiți de plecarea nepotului lor, bunicii materni l-au căutat pe fostul ginere, pe care l-au determinat să promoveze o acțiune pentru reîncredințarea minorului, care a format obiectul dosarului civil nr. 3301/2006 și a fost admisă prin sentința civilă nr. 2510 din 13.12.2006, în condițiile în care mama copilului nu a cunoscut de existența respectivului proces, deoarece fostul soț a indicat o adresă de domiciliu la care ea nu locuiesc niciodată. Pentru a executa hotărârea obținută, la data de 16.03.2007 cei trei pârâți s-au prezentat la reședința reclamantei din Massa di, însoțit de un executor judecătoresc și de carabinieri, și au luat copilul cu brutalitate dintr-un mediu familial și social în care se întegrase perfect, aducându-l din nou la domiciliul bunicilor, din Târgu Că între minor și tatăl său nu există vreo legătură afectivă, acesta din urmă fiind plecat de la foștii socri de mai mult timp, fără a se cunoaște unde anume locuiește, dar că reclamanta a atacat hotărârea de reîncredințare, desființată cu trimitere spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 203/AC/12.06.2007 a Tribunalului Neamț. Prima instanță a arătat că, atâta vreme cât titlul în baza căruia a fost luat copilul de lângă mama lui nu mai este în ființă, iar hotărârea de divorț își produce în continuare efectele, inclusiv în ceea ce privește măsura încredințării minorului spre creștere și educare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 103 alin.1 din Codul familiei, în baza cărora "Părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept", text de lege în temeiul căruia acțiunea reclamantei a fost admisă.
Pârâții au apelat în termen sentința astfel pronunțată, pe care au calificat-o fiind profund netemeinică și nelegală, deoarece nu ține cont de faptul că reclamanta muncește în Italia pe bani puțini, de dimineață până seara, îngrijind bătrâni bolnavi, astfel încât nu are timpul necesar pentru a se ocupa îndeaproape de creșterea și educarea minorului, care la revenirea în țară a relatat aspecte negative legate de perioada cât a stat cu mama sa, care nu ăi pregătea mâncare, ci îl trimitea să cumpere preparate fast - food, iar la școală era șicanat de copiii italieni, cu care nu se putea înțelege, deoarece nu cunoștea bine limba italiană. Legat de actualul soț al reclamante, apelanții au arătat că știu, tot din spusele copilului, că lucrează în construcții, este plecat toată ziua pe șantier, de unde vine acasă seara, obosit, tracasat, morocănos și necomunicativ, tratându-l ca pe un străin, tocmai urmare acestor informații decizând toți trei că este în interesul minorului să nu se înstrăineze de țară, de tată și de bunii materni, care s-au ocupat de el cu și dăruire timp de 7 ani, adică de la naștere și până în vara anului 2006. Au mai precizat apelanții că minorul este un copil deosebit, foarte talentat și de o istețime aparte, calități remarcate deopotrivă atât de grădiniță și școala românească din Tg. N, cât și de învățătorul din Italia, și că starea de anxietate și de tristețe pe care o manifestă acesta uneori, descrisă în fișa de examen psihologic întocmită la 2.07.2007 și la care face referire și instanța de fond, este tocmai consecința condițiilor în care a trăit minorul în cele câteva luni petrecute în Italia, unde nu vrea să se mai întoarcă.
Concluzionând, apelanții au arătat că hotărârea instanței de fond este în totală contradicție cu probatoriul administrat și cu situația de fapt reală, doar în România, alături și împreună cu tatăl și bunicii materni copilul având climatul perfect pentru îngrijire și instrucție, condițiile materiale și garanțiile morale avute în vedere la momentul desfacerii căsătoriei părinților să-i schimbându-se substanțial în favoarea tatălui minorul. Ca atare, ei au so9licitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamantei.
Toate susținerile din cererea de apel ar putea fi avute în vedere în dosarul civil nr-, care are ca obiect cererea de reîncredințare a minorului formulată de tatăl acestuia, deoarece sunt de natură a evidenția schimbarea împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului mamei, spre creștere și educare. Acel dosar nu a fost soluționat până în acest moment decât în primă instanță, prin sentința civilă pronunțată la data de 14.03.2008, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
In prezenta cauză, toate aspectele reliefate de către apelanți sunt lipsite de orice relevanță, ceea ce interesează fiind doar faptul că intimata - reclamantă deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus ca minorul să-i fie încredințat spre creștere și educare, astfel încât, atâta timp cât măsura nu a fost schimbată de instanță, copilul trebuie să locuiască împreună cu mama sa, a cărei acțiune este, de aceea, întemeiată, legal și temeinic fiind admisă de instanța de fond, a cărei sentința a fost menținută în totalitate, în temeiul art. 296 cod pr.civilă și în consecință a fost respins ca nefondat apelul.
Impotriva acestei hotărâri au formulat recurs apelanții G și și în motivare arată că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii sub aspectul noțiunii de interes al minorilor în sensul art. 100 Cod Familie, obligându-i să- înapoieze pe minor mamei.
Recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 100 Codul Familiei și art. 304 cod pr.civilă, instanța găsește recursul neîntemeiat.
Minorul Gaf ost încredințat spre creștere și educare intimatei prin sentința civilă nr. 266/0503 a Judecătoriei Tg. Această hotărâre este irevocabilă.
Intreruperea legăturilor dintre mamă și copil de către recurenți nu este în interesul minorului.
Această măsură este și nelegală întrucât potrivit art. 103 Codul familiei părinții au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept.
Cum ocrotirea părintească a fost scindată prin hotărârea de divorț din 2003, mama este îndreptățită să ceară înapoierea copilului său de la bunicii paterni, aceștia din urmă deținându-l fără drept.
Așa fiind și văzând și celelalte considerente ale deciziei recurate în baza art. 312 cod pr.civilă instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții G și din Tg. N, -, nr. 1, jud. N împotriva deciziei civile nr. 108/AC din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/2 ex.
19/20.11.2008
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
| ← Plasament. Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Pitesti | Plasament. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
