Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 745
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Mariana Mudava
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 64 A din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant A și intimatele Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Dr. Tr. S, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns procurator pentru recurenta pârâtă, intimatul reclamant A reprezentat de avocat, lipsind intimatele Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Dr. Tr.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurenta pârâtă înțelege să retragă mandatul numitului în calitate de procurator.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta pârâtă arată că pârâtul are probleme psihice.
Învederează instanței că a încercat de mai multe ori să-și ia fetița de la fostul soț dar de fiecare dată a fost împiedicată de acesta și de foștii socrii.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, depunând concluzii scrise în acest sens.
Avocat, pentru intimatul reclamant A, precizează că recurenta nu face dovada că ar avea o locuință unde să locuiască cu minora în cazul în care îi va fi încredințată.
Susține că scopul acesteia este acela de a evita să plătească o pensie alimentară.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria M sub nr-, reclamantul Aac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorei, născută la 27 iulie 1997, iar pârâta să fie obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma desfacerii căsătoriei prin divorț minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei și cu toate acestea, minora a rămas în continuare în grija sa, ocupându-se și în prezent de creșterea și educarea acesteia.
A mai arătat că minora a împlinit vârsta de 10 ani, este foarte atașată de reclamant și de părinții săi, având condiții materiale pentru aoc rește și educa.
La dosarul cauzei s-au depus în copie certificatul de naștere al minorei, sentința civilă nr. 112 /2002, adeverința 296/2007 și nr.294/2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
A fost efectuată anchetă socială de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei, județul
Prin sentința civilă nr. 367/12.02.2008, Judecătoria Mad eclinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. S, unde a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.4511 din 21 octombrie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Sa respins acțiunea formulată de reclamantul
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 112/2003 a Judecătoriei Dr. Tr. S, în urma desfacerii căsătoriei părților, minora, născută la 27.07.1997, a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei și că nu a fost dovedită schimbarea împrejurărilor avute în vedere inițial de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că probele din dosar au fost incorect apreciate, că minora locuiește cu apelantul de peste 6 ani și că pârâta nu a venit nici măcar să o vadă.
A mai precizat că pârâta nu are condiții pentru creșterea minorei, neavând o locuință stabilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond, arătând că are un loc de muncă stabil și un contract de închiriere al spațiului în care locuiește.
Ambele părți au solicitat în apel completarea probatoriului cu proba cu martori, fiind audiați în cauză și, propuși de către apelantul reclamant și și, propuși de către intimata pârâtă.
Prin decizia civilă nr.64/A din 23 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis apelul declarat de apelantul reclamant A, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatele Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria T S, având ca obiect reîncredințare minor și pensie întreținere.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus reîncredințarea minorei, născută la data de 27.07.1997 spre creștere și educare tatălui reclamant.
A fost obligată intimata pârâtă să plătească suma de 120 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acțiunii 12.09.2007 până la majoratul minorei.
A mai fost obligată intimata pârâtă să plătească apelantului reclamant suma de 509 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, prin sentința civilă nr. 112/6.02.2003 rămasă definitivă și irevocabilă la data de 6.06.2003, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între cele două părți la data de 19.10.1996 și încredințarea minorei - spre creștere și educare mamei sale, la data respectivă minora având vârsta de 6 ani.
Din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză instanța a reținut că minora a locuit încă de la naștere în comuna împreună cu părinții săi și cu bunicii paterni și după ce părinții s-au despărțit, a continuat să locuiască cu tatăl său și bunicii paterni.
Că, pârâta nu a făcut nici un demers pentru a lua minora la domiciliul său, deși îi fusese încredințată prin hotărâre judecătorească.
S-a mai reținut că din concluziile anchetei sociale desfășurate la domiciliul minorei, a rezultat că aceasta urmează cursurile școlii din localitate, fiind elevă în clasa a V-a și că tatăl și bunicii săi dispun de condiții materiale bune pentru creșterea și educarea minorei.
Din declarațiile martorilor, -, și, care locuiesc în aceeași localitate cu reclamantul și minora, s-a reținut că aceasta este bine întreținută de către tatăl său și bunici și că mama sa nu a venit să o vadă, din declarația martorului rezultând chiar că nu este interesată de minoră.
De asemenea, instanța a concluzionat că declarațiile martorilor conform cărora au găsit-o pe minoră în barul bunicilor săi, nu sunt de natură să conducă la concluzia că aceasta este exploatată de către bunicii și tatăl său, minora fiind suficient de M să-și ajute tatăl în timpul său liber.
Prin urmare, nu se poate reține că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere în anul 2003 când minora a fost încredințată mamei sale, din moment ce aceasta nu a locuit nici o zi împreună cu mama sa, ci de la naștere a locuit împreună cu bunicii paterni și inițial cu ambii părinți, iar de 6 ani doar cu tatăl său în comuna, județul
Instanța a mai reținut și faptul că minora, care în prezent se află la o vârstă destul de M -11 ani pentru a-și exprima dorința de a locui cu unul sau altul dintre părinți, a arătat că dorește să stea cu tatăl său.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii.
În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că este în interesul minorei de a fi reîncredințată spre creștere și educare tatălui său cu care locuiește încă de la naștere, pârâta fiind obligată la plata sumei de 120 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acțiunii 12.09.2007, până la majoratul minorei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept dispozițiile aret. 312 Cod pr. civilă, raportat la art. 299 - 316 Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză și prin urmare, în mod greșit a dispus reîncredințarea minorei spre creștere și educare tatălui reclamant.
A mai susținut că decizia este motivată numai pe probele administrate de către apelant, fără a se face referire la declarațiile martorilor audiați la propunerea recurentei pârâte.
Recurenta mai arătat că instanța nu face referire la faptul că aceasta a vizitat minora și i-a trimis diverse bunuri și că a făcut mai multe încercări pentru o aduce pe minoră să locuiască cu recurenta pârâtă.
Totodată, a criticat hotărârea instanței de apel, susținând că nu au fost avute în vedere probele din care rezultă că minora este angrenată în fapte de comerț la magazinul - bar al bunicilor paterni, cât și faptul că apelantul intimat a fost internat la spitalul de psihiatrie de mai multe ori.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că susținerile recurentei pârâte vizează greșita apreciere a probatoriilor, motiv prevăzut de vechea reglementare a Codului d e procedură civilă în art. 304 pct. 11, cât și nepronunțarea de către instanță asupra unor mijloace de apărare sau dovezi ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv prevăzut în vechea reglementare de art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă.
Din modalitatea de redactare a motivelor de recurs, rezultă implicit faptul că recurenta pârâtă critică decizia tribunalului pentru aplicarea greșită a legii, în sensul că motivarea hotărârii s-a făcut numai prin raportare la probele administrate de intimatul apelant, ignorându-se restul materialului probator.
În ceea ce privește criticile cu privire la greșita apreciere a probatoriilor, Curtea constată că acestea vizează în exclusivitate aspectele de netemeiniciei, respectiv modalitatea în care instanța de apel a stabilit situația de fapt, ca urmare a interpretării probelor administrate în cauză.
Aceste critici nu mai pot fi cenzurate de către instanța de recurs, întrucât art.304 pct. 11 Cod pr. civilă, text ce permitea examinarea hotărârilor pe aspectele de netemeinicie, a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000, astfel că în prezent nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Susținerea referitoare la ignorarea depozițiilor de martori audiați la propunerea recurentei pârâte, poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 10 din vechea reglementare a Codului d e procedură civilă, prevedere abrogată în mod expres prin Legea nr.219/2005, de modificare a Codului d e procedură civilă.
În atare situație, nici această susținere a recurentei pârâte nu mai poate fi cenzurată de C, neexistând temei legal în baza căruia să se exercite controlul judiciar.
Cât privește critica legată de modalitatea în care Tribunalul Mehedinția motivat hotărârea pronunțată, se constată că aceasta este nefondată.
Din considerentele deciziei rezultă argumentele de fapt și de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția, tribunalul făcând trimitere la materialul probator administrat la cele două instanțe și temeiul legal ce a justificat adoptarea măsurii de reîncredințare minorei -, născută la 27 iulie 1997, spre creștere și educare tatălui reclamant.
Hotărârea Tribunalului Mehedinți respectă întru totul cerințele impuse de art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, astfel încât critica recurentei pârâte din acest punct de vedere nu se confirmă.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 64 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant A și intimatele Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Dr. Tr.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
18.06.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Mariana Mudava
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 718/2009. Curtea de Apel... | Stabilire paternitate. Decizia 1022/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
