Stabilire domiciliu minor. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 718
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 44 din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și intimata pârâtă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței întâmpinarea formulată de intimata pârâtă, după care;
Avocat pentru recurentul reclamant, a depus concluzii scrise.
Instanța constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea domiciliului minorului, născut la 03.01.2005, la el, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorului, calculată în funcție de venitul minim pe economie.
În motivare, reclamantul a arătat că minorul mai sus menționat s-a născut din relația de concubinaj a părților, care o perioadă de timp, au locuit în Italia, ulterior, el întorcându-se în țară, împreună cu minorul, pe care l-a luat cu acordul pârâtei, înainte de sărbătorile de iarnă din 2007.
Reclamantul a susținut că deține condiții materiale foarte bune pentru creșterea minorului, având o locuință proprietate personală, fiind încadrat în muncă și beneficiind de sprijinul părinților săi în creșterea și educarea minorului, de care acesta este foarte atașat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 100 pct.3, art.107, art.87 pct.3 si 94.
La data de 09.06.2008, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate, cu motivarea că reclamantul a promis să-l ia pe minor în domiciliul său din țară pentru circa o săptămână, după care a refuzat să i-l înapoieze, interzicându-i chiar legătura cu acesta.
A susținut pârâta că, în domiciliul reclamantului, nu sunt condiții optime pentru creșterea minorului, acesta locuind într-un imobil fără utilități, în plus, minorul fiind mai atașat de ea.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorului, motivat de vârsta acestuia și atașamentul deosebit pe care
i-l poartă.
În contraprobă, aceasta a depus la dosar, în copie: contract de muncă, scrisoare de angajare, contract de închiriere pentru uz locativ, certificat de reședință, alte acte emise de autoritățile italiene.
În completarea probatoriilor, instanța a încuviințat, la cererea părților, proba testimonială cu câte 2 martori, precum și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului, aceasta fiind depusă la dosar cu adresa nr. 70159/02.06.2008 a Primăriei mun. C - Serviciul Autoritate Tutelară.
Prin încheierea de ședință din 08.09.2008 a fost conexată la prezenta cauză dosarul cu nr-, având ca obiect cerere de încredințare minor, formulată de pârâta reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 14482/13 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a dispus stabilirea domiciliului minorului, născut la 03.01.2005, la tată.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 135 lei, începând cu data introducerii acțiunii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 706 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că minorul s-a născut la data de 03.01.2005, din relația de concubinaj a părților, că o perioadă de timp minorul a fost crescut de ambii părinți, după care părțile s-au despărțit, în cursul anului 2007, de la acea dată minorul fiind crescut de mamă, până în decembrie anul trecut, când a fost luat de tată în domiciliul său din țară, de la acea dată rămânând la acesta.
Văzând și dispozițiile art. 100.fam. instanța de fond a apreciat, n raport de probele administrate în cauză, că, la momentul actual, este în interesul superior al minorului să i se stabilească domiciliul la tată, care îi poate oferi condiții optime de creștere și educare, manifestând un atașament deosebit față de el și beneficiind de sprijin din partea părinților săi în procesul de creștere și educare a minorului.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că cererea de stabilire a domiciliului minorului la reclamant este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, pe cale de consecință, urmând a pronunța soluția respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâtă ca neîntemeiate.
În temeiul disp. art. 86 alin. 3, art. 94, art. 97 alin. 1, art. 101 și art. 107 alin. 1.fam. instanța a obligat pe pârâtă la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorului, în cuantum de 135 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a acestei obligații.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța de fond a avut în vedere salariul minim pe economie, potrivit solicitărilor reclamantului.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, pârâta.
În motivare, arătat că reclamantul a luat minorul pentru o săptămână la domiciliul său, însă ulterior a refuzat să-l înapoieze, are o fire violentă, nu-i poate asigura minorului condiții de creștere și educare, locuind într-un imobil care nu are utilități.
Minorul a crescut alături de mamă până la momentul luării de către reclamant, în condiții optime, este atașat de mamă, reclamantul necontribuind cu nimic la întreținerea sa.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
S-a invocat inadmisibilitatea cererii formulate de pârâtă, în condițiile art. 100.fam. cât timp între părți au existat doar relații de concubinaj, astfel încât obiectul cererii trebuie să fie " stabilire domiciliu minor ", iar nu " încredințare minor ", în fața instanței de apel partea neputând să schimbe obiectul cererii.
S-a încuviințat în susținerea apelului, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul audiată la termenul din 17.02.2009.
Prin decizia civilă nr.44 din 17 februarie 2009, pronunțată în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.14482/13.10.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
S-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamant și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare mamei,.
A fost obligat reclamantul la o pensie de întreținere către pârâtă, în favoarea minorului, în cuantum de 272 lei, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la majoratul minorului, precum și la 5,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, anchetele sociale efectuate în cauză la domiciliul părților, apreciindu-se că în raport de vârsta minorului și condițiile oferite de părinți pentru creștere și educare, este în interesul copilului să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că prin hotărârea atacată s-au încălcat dispoz. art. 292 Cod pr.civ. în condițiile în care nu s-a reținut inadmisibilitatea apelului declarat de pârâtă, aceasta solicitând în fața instanței de fond încredințarea minorului, iar în fața instanței de apel solicitând și stabilirea domiciliului acestuia pe lângă încredințare, cu toate că în fața instanței de fond pârâta nu a cerut decât încredințarea minorului.
S-a criticat decizia și în privința soluționării fondului cauzei, susținându-se că în mod nejustificat instanța de apel nu a constatat că reclamantul are o situație materială mult mai bună decât pârâta, având un imobil casă de locuit proprietate personală cu mai multe camere dotate cu toate utilitățile, beneficiind și de un sprijin afectiv din partea sa și a părinților care îl ajută la creșterea și educarea minorului.
S-a arătat că reclamantul realizează venituri constante și sigure, spre deosebire de pârâtă care nu are un contract de muncă stabil, lucrând puține ore, după cum rezultă din actul vechi din anul 2007, apartamentul în care locuiește aceasta împreună cu alte 3 persoane fiind închiriat pe o perioadă determinată.
S-a invocat inexistența interesului minorului de a locui în Italia împreună cu mama sa, apreciind că aceasta nu oferă un climat potrivit pentru creșterea și educarea copilului.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civ.
La data de 25 mai 2009 intimata pârâtă a depus întâmpinare la motivele de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt reale afirmațiile reclamantului din motivele de recurs, în privința condițiilor oferite de mamă pentru creșterea și educarea minorului.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Prin hotărârea pronunțată tribunalul a admis apelul declarat de pârâta și a încredințat acesteia pe minor spre creștere și educare, în raport de cererea reconvențională formulată de pârâtă, în dosarul de fond prin care a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se invocă încălcarea dispozițiilor art. 292 Cod pr.civ. în condițiile în care cererea privind încredințare minor a fost formulată de pârâtă în fața instanței de fond în dosarul nr- ce a fost conexat la dosarul nr- al Judecătoriei Craiova prin încheierea de ședință din 8.09.2008.
Așadar, la data soluționării dosarului nr- a Judecătoriei Craiova, instanța de fond a fost legal investită și cu soluționarea cererii reconvenționale formulată de pârâtă privind încredințare minor.
De altfel, potrivit art. 65 din Codul familiei dacă filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională se vor hotărî potrivit dispoz. art. 42 - 44 care se aplică prin asemănare.
Pentru a fi respectat principiul interesului superior al copilului, instanțele sunt ținute să analizeze un complex de factori, care contribuie la respectarea acestui principiu fundamental, în materia protecției și promovării drepturilor copilului.
În doctrina și practica judiciară s-au consolidat acești factori: posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la unul dintre părinți, legăturile afective stabilite între copil și unul dintre părinți; comportarea părinților față de copil; posibilitățile materiale ale părinților, vârsta copilului și starea sănătății acestuia, serviciul și moralitatea părinților.
Pentru a fi respectat principiul interesului superior al copilului, acești factori trebuie analizați în strânsă concordanță cu starea de fapt existentă în speță, fără a se absolutiza vreunul dintre acești factori în detrimentul celorlalți.
În raport de aceste precizări se constată că instanța de apel a analizat interesul superior al copilului, ținând seama de factorii menționați.
În privința criticilor din recurs referitoare la condițiile materiale pe care le oferă părțile pentru creșterea și educarea minorului, tribunalul a reținut întemeiat, în raport de probele administrate și anchetele sociale efectuate la domiciliul părinților, că pârâta beneficiază de condiții bune pentru creșterea și educarea minorului, fiind angajată cu contract de muncă în Italia, unde locuiește împreună cu părinții și un frate într-un imobil închiriat compus din 4 camere, aceasta având o bună reputație așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Este adevărat că ambii părinți beneficiază de condiții materiale și morale pentru creșterea minorului, însă vârsta acestuia justifică prezența permanentă a mamei sale, care să-i ofere o supraveghere și o îngrijire corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului, nefăcându-se dovada existenței vreunor împrejurări care să afecteze dezvoltarea minorului încredințat mamei sale.
Chiar dacă recurentul are condiții materiale de creștere și educare a minorului mai bune, aceste condiții trebuie privite coroborat cu faptul că și intimata beneficiază de condiții de creștere și educare a minorului, astfel încât se impune asigurarea stabilității în îngrijirea, creșterea și educarea minorului, aflat încă la o vârstă fragedă.
În acest sens sunt relevante și prevederile art. 6 lit. i din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul dintre principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor acestuia fiind asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
Probele administrate au evidențiat că este în interesul minorului ca educarea și creșterea acestuia să fie supravegheată îndeaproape de către mamă, care s-a preocupat de creșterea acestuia încă de la naștere, exceptând ultima perioadă de timp în care tatăl l-a luat pe minor în domiciliul său.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a art. 43 Cod fam. nefăcându-se dovada că hotărârea atacată ar conține motive contradictorii sau că s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii în sensul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 cod pr.civ. invocate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 44 din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
29.06.2009
Tehnored.AL/2 ex.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
| ← Divort. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Craiova | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 745/2009. Curtea... → |
|---|
