Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 85
Ședința publică de la 4 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTORI: Elena Pașcan, Camelia Liliana Viziteu Daniela
- -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 280/A/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurenta și intimatul ,lipsă fiind recurenta.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta a înaintat la dosar motivele de recurs,după care;
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială.
Instanța înmânează intimatului un exemplar al motivelor de recurs; constată recursul declarat în termen, motivat peste termenul legal de 15 zile față de faptul că decizia de apel a fost comunicată la data de 30.12.2008, recursul declarat în termen la 13.10.2008 însă motivele de recurs depuse la 26.01.2009; față de această împrejurare pune în discuție nerespectarea dispozițiilor art. 306 (1) Cod procedură civilă în sensul nemotivării în termen a recursului și acordă cuvântul părților pe excepție.
Avocat arată că motivele de recurs erau aceleași cu cele de la apel și nu a considerat necesar să le mai depună separat.
Intimatul, având cuvântul, arată că lasă soluția la apreciere.
Instanța a rămas în pronunțare pe excepție.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 280/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 6824/2006, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă () împotriva sentinței civile 656/28.09.2006, pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr. 438/2006, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 656/28.09.2006 Judecătoria Buhușia admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei ( ), a încredințat reclamantului spre creștere și educare minorul născut la 03.01.1997, a luat act că reclamantul nu a solicitat pensie de întreținere în favoarea minorului, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului privind sistarea efectelor sentinței civile nr. 188/15.03.2005 Judecătoriei Buhuși cu privire la încredințarea minorului și a efectelor sentinței civile nr. 89/16.02.2006 a Judecătoriei Buhuși cu privire la suplinirea consimțământului tatălui minorului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a constatat că:
Părțile au avut calitatea de soți, căsătoria fiind desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr. 38/2005 a Judecătoriei Buhuși. Odată cu desfacerea căsătoriei, instanța de judecată a hotărât ca minorul -, născut în timpul căsătoriei, să fie încredințat reclamantei, respectiv mamei. La luarea acestei hotărâri s-a ținut cont la data respectivă că reclamanta a precizat că rămâne în țară, iar pârâtul a fost de acord să fie încredințat reclamantei cu condiția ca aceasta să nu îl ducă în Italia.
Ulterior însă, mama copilului a plecat în Italia, s- recăsătorit, iar copilul l-a lăsat în orașul B, în locuința mamei sale, o femeie în vârstă de peste 70 de ani, care are și deficiente de auz. maternă fiind în vârstă nu îl putea ajuta pe copil la lecții, și, mai mult, îi impunea un anumit program de viață, fără lumină, fără televizor, gătea prost, făcea economi stând cu centrala termică închisă. Deoarece minorul a fost crescut timp de 5 ani de tată și de bunicii paterni, în luna martie a acestui an și-a luat ghiozdanul cu cărți și a plecat în orașul B, la tatăl său. Din relatările martorei a rezultat că învățătoarea minorului l-a văzut pe acesta, când locuia în B, umblând nesupravegheat pe străzi, plouat și neîngrijit.
În ce privește ancheta socială, aceasta este total neconcludentă, întrucât într-o primă fază autoritatea opinează încredințarea minorului la tată, pentru ca, ulterior, după venirea în țară a pârâtei, să revină cu o altă opinie, aceea de a se încredința copilul mamei.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a apreciat că este în interesul superior al minorului de a fi încredințat tatălui acestuia, fiind părintele cu care a crescut cel mai mult și care a prezentat interes vădit și serios în a-i acorda creștere și educare cât mai bună.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta pentru următoarele considerente:
- instanța de fond încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității deoarece a procedat la audierea martorilor propuși de reclamant în lipsa pârâtei și a apărătorului acesteia.
- deși în considerentele hotărârii s-a arătat că minorul a fost audiat în camera de consiliu în dosarul de fond nu există nici o mențiune în scris în acest sens iar minorul nu putea fi audiat deoarece nu îndeplinise vârsta legală pentru aceasta.
- reclamantul nu a respectat două hotărâri definitive și irevocabile (nr. 188/15.03.2005, nr. 89/16.02.2006) și a luat copilul ținându-l fără drept.
- reclamantul a indus în eroare instanța de judecată indicând adresa de domiciliu părinților săi unde s-a efectuat ancheta socială deși bunici paterni nu aveau calitatea procesuală de a pretinde încredințarea minorului.
- instanța care a pronunțat divorțul și cea care a dispus suplinirea consimțământului tatălui și stabilirea domiciliului minorului în Italia a avut în vedere că mama minorului s- ocupat în exclusivitate de creșterea și educarea acestuia, a contribuit material la susținerea financiară a acestuia, că minorul este atașat afectiv de mamă iar plecarea în străinătate a mamei s-a produs pe fondul lipsei banilor.
- magistratul care a soluționat dosarul privind suplinirea consimțământului și stabilirea domiciliului minorului în Italia, a judecat și acțiunea de reîncredințare dar a reținut că pot fi doar intuite condițiilor pârâtei din străinătate deși temeiurile care au stat la baza luării deciziei de suplinire consimțământ nu puteau să se modifice în termen de 2 luni și respectiv un an de la divorț.
- depoziția mamei reclamantului trebuie înlăturată deoarece mama minorului a creat acestuia toate condițiile necesare unui trai decent prin lucrări de reamenajare locuinței bunicii materne, a cumpărat mobilă nouă în tot apartamentul, a suportat cheltuielile ocazionate de achiziționarea centralei termice și plata utilităților.
- apreciază că nu sexul minorului este un factor determinant la reîncredințare și că trebuie luat în calcul vârsta acestuia și faptul că nu poate decide singur ce este mai bine pentru el.
- tatăl minorului a suferit o condamnare de un an cu suspendare pentru furt calificat și nu este capabil să dea o educație corespunzătoare, fiului său, nici să-i asigure mijloacele minime de existență.
- apelanta s-a recăsătorit, deține un apartament închiriat, atât ea cât și soțul au contracte de muncă și nu au alți copii minori în întreținere.
În apel a fost audiat minorul în camera de consiliu, s-au efectuat anchete sociale la domiciliul pârâților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de apel a reținut următoarele:
Martorii reclamanților au fost audiați la termenul din 22.06.2006, cauza fiind luată la sfârșitul ședinței de judecată față de cererea existentă în acest sens la fila 42 dosar, cerere formulată de apărătorul pârâtei.
Deși audierea martorului a avut loc în absența pârâtei și a apărătorului acesteia, nu pot fi primite susținerile apelantei privind încălcarea dreptului la apărare arătă vreme cât procedura de citare a fost completă iar apărătorul pârâtei nu justificat absența din instanță. De altfel, apărătorul pârâtei a solicitat reaudierea martorului reclamantului, însă ulterior nu a mai susținut această cerere astfel cum se consemnează în încheierea de la termenul din 14.12.2006.
Atât în considerentele sentinței apelate cât și în încheierea din 08.06.2006 se reține că minorul a fost audiat în camera de consiliu dar într-adevăr, în actele dosarului nu este consemnată opțiunea minorului. Acesta a fost audiat în apel la termenul din 21.05.2007 aplicarea exprimată de acesta rezultând din înscrisul de la fila 28 dosar apel.
Martorii audiați în prima instanță la solicitarea pârâtei nu au confirmat susținerile acesteia privind condițiile în care minorul ar fi ajuns în îngrijirea reclamantului (filele 54 și 80).
Administrarea probelor se realizează nemijlocit de către instanța care judecă procesul.
Așa fiind în cauza de față, având ca obiect modificarea măsurii de încredințare a minorului spre creștere și educare, soluția pronunțată de instanță nu se putea întemeia pe un probatoriu administrat în alte cauze.
Prima instanță nu a reținut concluziile anchetei sociale efectuate de autoritatea tutelară din România, apreciind că acestea sunt total neconcludente.
În ceea ce privește condițiile pârâtei în mod corect prima instanță nu a reținut o situație concretă atâta vreme cât acesta locuia în străinătate și nu s-a efectuat o anchetă socială la acel domiciliu, respectiv în Italia.
În apel s-au efectuat anchete sociale atât la domiciliul din tară al reclamantului cât și la domiciliul din Italia al pârâtei.
Din concluziile celor două rapoarte rezultă că ambii părinți pot asigura minorului condiții corespunzătoare de creștere și educare.
În ceea ce privește declarația martorei, apelanta pârâtă nu administrat probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea prezentată de martoră cu privire la comportamentul bunicii materne față de minor.
Contrar susținerilor apelantei pârâte din considerentele sentinței apelate nu rezultă că dispunând modificarea măsuri de încredințare, instanța ar fi reținut ca fiind determinante criterii privind sexul minorului sau situația materială a părinților.
Din proba testimonială a rezultat atașamentul reciproc stabilit între tată și copil, în condițiile în care deși prin hotărârea de divorț, minorul a fost încredințat mamei, aceasta a plecat în străinătate iar minorul s-a aflat în îngrijirea tatălui, legătura afectivă dintre mamă și copil fiind aproape inexistentă la data soluționării prezentului litigiu. În consecință, s-a constatat că, corect a apreciat prima instanță că este în interesul minorului să păstreze modul de viață pe care l-a deprins și care nu s-a dovedit a fi dăunător pentru acesta.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâta.
Prin declarația de recurs, depusă la Tribunalul Bacău la data de 13 octombrie 2008, recurenta a învederat că motivele de recurs le va prezenta în instanță detaliat, fiind aceleași ca în apel.
Ulterior, la 26.01.2009 au fost depuse motivele de recurs, fiind invocate în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Curtea, verificând regularitatea motivării recursului, constată în cauză incidența dispozițiilor art. 306(1)Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la 30.12.2008; recursul a fost declarat la 13.10.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, însă, în ceea ce privește,motivele de recurs, acestea au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă, fapt ce atrage, potrivit art. 306 Cod procedură civilă, nulitatea recursului.
Apărările recurentei în sensul că, prin declarația de recurs, a precizat că susținerile sunt aceleași din apel, nu pot fi primite deoarece, prin motivarea recursului trebuie să se aducă critici hotărârii pronunțate în apel și argumente care susțin aceste critici.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că recursul este o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de lege, și poate fi exercitată numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă se va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 306 Cod pr. civilă constată nul recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 280/A/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.
red.apel. /
red.recurs
tehnored./2 ex.
23.02.2009
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Liliana Viziteu Daniela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 238/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
