Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

Dosar nr-

(Număr în format vechi 89/MF/2008)

-reîncredințare minori-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE Nr. 87

Ședința publică de la 24 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător

- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu

- - - - Președinte secție

Grefier: - -

****************

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în C, cart. lui,. 37 B,. 1,. 7 județul D, împotriva deciziei civile nr.214 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în C, lui, -.4,. B,. 7 județul D și cu Autoritatea tutelară - Primăria

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul - reclamant Al - - lipsă, lipsind recurenta-pârâtă și Autoritatea tutelară - Primăria

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Se prezintă mama recurentei-pârâte, care solicită dosarul la doua strigare pentru a se prezenta apărătorul ales al fiicei sale.

La a doua strigare, se prezintă avocat pentru recurenta-pârâtă și avocat pentru intimatul-reclamant, lipsit celelalte părți.

Avocat, pentru recurenta-pârâtă solicită reaudierea minorelor, invocând că, pe de o parte, între minore și tatăl lor a intervenit o ruptură, iar pe de altă parte arată că minorelor le este teamă de tatăl lor.

faptul că minorele când au fost în domiciliul tatălui, au fost lăsate în grija concubinei tatălui, cu care minorele au avut un conflict, conflict care a fost generat și la școală de către concubina tatălui, care le-a adus injurii fetelor față de întreaga clasă cât și față de profesori, denigrându-le totodată.

Invocă faptul că potrivit dispozițiilor Lg.272/2004 primează interesul minorelor și față de relațiile dintre tată și acestea, solicită reaudierea acestor fetițe.

Cererea este pusă în discuție.

Avocat, pentru intimatul-reclamant, consideră că se încearcă să se transforme această reaudiere minorelor într-o veritabilă probă testimonială, iar incidentele trebuiau dovedite cu martori și acte. De asemenea, arată că până acum nu s-a invocat violența tatălui, iar instanța de apel a preluat ca atare poziția minorelor, din care rezultă că ele și-l doresc pe tată, numai că se lovesc de noua relație a tatălui cu acea femeie.

În replică, avocat, arată că nu este prima dată când se relatează violența tatălui și nu solicită decât să se aibă în vedere că minorele au avut un incident major cu concubina tatălui, care le-a denigrat în fața profesorilor și colegilor.

Arată că a solicitat eliberarea unei adrese de la scoală din care să rezulte acest conflict, însă directoarea școlii a spus că această adresă se va elibera doar la emiterea unei adrese de către instanță.

Avocat consideră că prin această reaudiere a minorelor se tinde la transformarea minorelor în dușmanii tatălui, ori aceste fetițe au eventual probleme cu noua soție tatălui.

Invocă faptul că a existat și o ordonanță președințială, pe care însă nu a pus-o în executare.

Avocat arată că, în ceea ce privește această executare de care se face vorbire, pârâta nu s-a opus niciodată ca tatăl să vină să ia legătura cu minorele, dar în domiciliul mamei.

Instanța, deliberând, respinge cererea privind reaudierea minorelor ca nefiind utilă cauzei și, constatând dosarul în stare de judecată, acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului în sensul admiterii apelului și admiterea în parte a cererii intimatului-reclamant, de a avea legături cu minorele doar în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10,00 până la ora 18,00, în domiciliul recurentei.

Arată că instanța de apel a făcut trimitere la dispoz.art.14 alin.1 li art.16 alin.1 din Lg.272/2004, omițând însă articolele care fac trimitere la interesul superior al minorelor și la evitarea exercitării în mod abuziv a drepturilor părintești. Pornind de la aceste dispoziții aplicate greșit, s-a ajuns la o eronată prezentare a intereselor minorelor, care s- înlocuit cu interesul intimatului.

Invocă probele administrate în cauză, din care rezultă că tatăl intimat are o atitudine ce influențează negativ dezvoltarea minorelor, însă instanța a demonstrat contrariul. De asemenea, arată că instanța de apel nu a luat în considerare nici faptul că minorele sunt lăsate în grija concubinei tatălui, respectiv actuala soție, cu care minorele nu se înțeleg.

Mai arată că, în privința veniturilor intimatului, acestea sunt minime așa cum rezultă și din actele depuse la dosar, acesta plătindu-și cu greu pensia alimentară și, evident, nu poate asigura condiții optime pentru creșterea minorelor, mai mult tatăl nu s-a interesat niciodată de situația de la școală a fetelor. și faptul că numai mama și bunica maternă au participat la festivitățile școlare și s-au interesat de studiul minorelor, care învață foarte bine.

Solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefundat, arătând că motivele invocate vizează doar netemeinicia.

Invocă faptul că intimatului nu i s-a mai permis legătura cu minorele, începând cu perioada când acesta a adus acasă o altă soție.

De asemenea, arată că pârâta locuiește într-un imobil împreună cu mama sa, cu sora și cu cele două minore. Ori, este greu de crezut că tatăl ar sta cu minorele timp de 8 ore în domiciliul mamei pârâte fără să intervină conflicte între aceștia.

Invocă jurisprudența Curții Europene, potrivit căreia tatăl are dreptul de a avea legături cu minorele într-un cadru legal.

Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 9265/20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiovas -a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul Al-, s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorele Al--, născută la data de 26.07.1994 și Al-, născută la data de 06.08.1998, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămâna a fiecărei luni, de sâmbăta ora 10.00 până duminica, ora 18.00, o săptămâna în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, în domiciliul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 7079/12.11.2002, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 675/2001, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamanta Al- și Al- la data de 30 iunie 1990, din vina ambilor soți, s-a încuviințat ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", s-au încredințat către mama reclamantă spre creștere și educare minorele Al-, născută la data de 26 iunie 1994 și Al-, născută la data de 6 august 1998, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea acestora, cu motivarea că acestea au fost crescute de către mamă, de la despărțirea în fapt a părților, ele rămânând în îngrijirea ei, fiind mult mai atașate de aceasta.

Din depozițiile martorilor și, propuși de reclamant, rezultă că minorele rezultate din căsătoria părților, au fost crescute de pârâtă și au rămas în îngrijirea ei din anul 2003, fiind ajutată și de bunica maternă, iar uneori reclamantul, cu acordul pârâtei, le-a luat cu el în domiciliul său, a mers cu ele în vacanță la mare precum și în străinătate, susținându-le atât financiar cât și material cu diverse cadouri.

Martorii au mai declarat că minorele au fost luate de reclamant destul de des, în domiciliul său, iar pârâta le oferă condiții bune de creștere și educare.

Martorele și Cheie propuse de către pârâtă, audiate fiind, au declarat că atunci când reclamantul le lua pe minore în domiciliul său, le lăsa în grija actualei sale soții, cu toate că acestea nu o agreau prea mult, iar când el venea în casa pârâtei, devenea foarte agresiv, lovind ușa, fiind violent fizic și verbal față de reclamantă, chiar în prezența minorelor, fapt ce le speria mult.

Martorele au mai declarat că după divorț pârâta a suferit de o ușoară depresie, fiind internată timp de o lună la Spitalul de Psihiatrie C, însă în prezent s-a vindecat, ocupându-se personal de creșterea și educarea minorelor.

Din conținutul adresei nr. 3599/08.05.2007 emisă de către Spitalul Clinic de C, rezultă că pârâta a figurat internată în această unitate, la Clinica Psihiatrie I, în perioada 05.01.2003-22.01.2003 și în perioada 19.06.2003-02.07.2003, cu diagnosticul " Tulburare reactivă", în prezent fiind vindecată.

În consecință, instanța a apreciat că pârâta este în continuare capabilă din punct de vedere medical, moral, material, să îngrijească cele două minore rezultate din căsătoria părților, astfel încât s-a apreciat că nu s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere de instanța care a pronunțat divorțul, atunci când s-a dispus încredințarea lor către mama pârâtă, în sensul prevederilor art. 44 din codul familiei, deci urmează a se admite în parte acțiunea reclamantului, doar în ceea ce privește cererea având ca obiect legătura cu minorele.

În continuare s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 3 din codul familiei, " părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".

Dispozițiile art. 43 alin.3 din codul familiei reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.

Față de cele reținute și constatate, în temeiul textului de lege sus menționat instanța de fond a admis cererea reclamantului având ca obiect legătura cu minorele, apreciind că, în raport de vârsta minorelor, distanța considerabilă dintre domiciliile părinților, legătura de afecțiune dintre tată și fiice, modalitatea de exercitare a acestui drept corespunzătoare intereselor minorelor este aceea a vizitării acestora de către tată în domiciliul lui, iar sub aspectul duratei de exercitare a dreptului, în raport de necesitatea menținerii unor relații de afecțiune între părinte și copii. S-a considerat că interesele minorelor reclamă ca legătura cu tatăl pârât să se efectueze în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbăta ora 10,00 până duminica, ora 18,00, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, pârâta.

În motivele depuse la dosar la 9.10.2007, apelanta a arătat că drepturile părintești de care beneficiază reclamantul și la care a făcut trimitere instanța de fond când a admis cererea acestuia de a avea legături personale cu minorele, trebuie exercitate numai în interesul minorelor. Ori, declarațiile martorelor și Cheie demonstrează că reclamantul are un comportament violent atât față de minore cât și față de apelantă, că atunci când minorele au mers la el au fost lăsate cu concubina deși fetele nu se înțelegeau cu aceasta, au fost puse să efectueze diferite treburi gospodărești. S-a mai motivat că intimatul realizează venituri minime, acesta plătindu-și greu pensia alimentară.

În consecință, atitudinea violentă evidentă a intimatului reclamant atât față de apelantă cât și față de minore, coroborată cu lipsa de interes a acestuia față de minore atunci când acestea merg în domiciliul acestuia, conduce la concluzia că este în interesul minorelor ca legătura personală cu acestea să aibă loc în domiciliul mamei apelante și numai în modalitatea stabilită de aceasta.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.

Audiate în camera de consiliu la 19.11.2007, minorele Al- și Al- au declarat că își doresc să păstreze legătura cu tatăl lor, dar în domiciliul mamei, motivând că tatăl locuiește cu o altă femeie, iar ele nu se înțeleg cu aceasta.

Prin decizia civilă nr. 214/20 nov. 2007 Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelanta -pârâtă cu domiciliul in C, lui,. 37 B,. 1,. 7 în contradictoriu cu intimatul -reclamant Al- cu domiciliul in C, cartier lui, - 4, se. B,. 7, județul D si in contradictoriu cu autoritatea tutelara Primăria

A obligat apelanta-pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant Al-.

Pentru a se pronunța astfel instanța a avut în vedere următoarele considerente:

În stabilirea modului de vizitare, instanța nu poate restrânge nejustificat dreptul părintelui și, în aceeași măsură, trebuie să recunoască și să respecte efectiv dreptul copilului, impunându-se și în această procedură judiciară, ca principiul interesului superior al copilului, să prevaleze.

Instanța, luând în considerare, cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

În speță, împrejurările expuse în cererea din 14.03.2007 ( 68 dosar fond ) și aspectele prezentate în motivele de apel nu pot fi considerate în cauză ca motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea celor două minore, dacă legătura acestora cu tatăl s-ar realiza la domiciliul acestuia.

Astfel, comportamentul violent la care se face referire trebuie privit prin prisma faptului că între apelantă și intimat există neînțelegeri, determinate, în principal, tocmai de modul în care mama înțelege să permită tatălui a avea legături cu minorele.

Nu este deloc de neglijat nici faptul că aceste neînțelegeri au apărut, așa după cum rezultă din actele dosarului, după ce tatăl intimat s-a recăsătorit în decembrie 2003. În plus, probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor nu demonstrează un comportament violent al tatălui față de minore care, de altfel audiate de instanță au arătat că își doresc să păstreze legătura cu tatăl lor.

Nici motivul reținut în apel referitor la neachitarea în timp a pensiei de întreținere și care ar face dovada inexistenței unor venituri suficiente care să permită intimatului să asigure o întreținere corespunzătoare a minorelor pe perioada în care acesta se află la el, nu poate fi primit. Probele administrate demonstrează că tatăl intimat achită pensia de întreținere și, așa după cum rezultă din probe, contribuie material la creșterea și îngrijirea minorelor, luându-le chiar în concediu și cumpărându-le diverse bunuri.

S-a mai susținut în apel că un alt motiv pentru care legătura cu minorele ar trebui să aibă loc în domiciliul mamei l-ar reprezenta împrejurarea că, mergând în domiciliul tatălui, cele două minore sunt puse să efectueze diverse munci în gospodărie și sunt lăsate cu actuala soție a intimatului.

Nici aceste motive nu pot constitui argumente pentru a se dispune în sensul celor solicitate de apelantă întrucât, pe de o parte dată fiind vârsta fetelor acestea pot desfășura și ele diverse activități în gospodărie corespunzător cu dezvoltarea lor fizică și psihică, iar pe de altă parte prezența tatălui alături de ele pe parcursul a 2-3 zile cât se aflau în domiciliul lui nu era imperios necesară de vreme ce minorele erau supravegheate în scurtele perioade cât acesta lipsea, de actuala lui soție.

Pentru toate aceste considerente tribunalul a constatat ca nefondat apelul declarat de pârâta instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică atunci când a stabilit ca legătura tatălui cu minorele să aibă loc în prima și a treia săptămână fiecărei luni, de sâmbăta ora 10,00 până duminica, ora 18,00, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară la domiciliul tatălui, departe de atmosfera tensionată dintre părinți și care, în timp, ar avea o influență negativă asupra dezvoltării minorelor.

Tribunalul a trecut peste opinia minorelor care au declarat că doresc a-l vedea pe tată în domiciliul mamei întrucât justificarea acestora în sensul că actuala soție a acestuia este " rea " nu are nici un suport probator și, în plus, această opinie exprimată trebuie privită și analizată în primul rând prin prisma faptului că fetele locuiesc în mod obișnuit cu mama, fosta soție, iar în al doilea rând prin prisma faptului că, orice altă femeie ce o înlocuiește pe mamă alături de tată, cu greu ar putea face față criticilor celor doi copii.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești apelanta pârâtă a declarat recurs în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate.

Critica se referă în esență la:: instanta de apel si de fond au facut o gresita aplicare a dispozițiilor legale din codul familiei și din legea specială, pronuntand o hotarare care nu este in interesul minorului.

Subliniaza ca, in mod gresit in cauza nu s-a tinut seama opinia minorelor, de faptul ca parintii trebuie sa isi exercite drepturile numai in interesul superior al copilului, ca au si indatoriri fata de copiii lor, a caror indeplinire demonstreaza gradul de responsabilitate a acestora.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului în sensul admiterii apelului și admiterea în parte a cererii intimatului-reclamant, de a avea legături cu minorele doar în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10,00 până la ora 18,00, în domiciliul recurentei.

Recursul de față este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 43 alin.3 cod fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Modalitatea de exercitare a acestui drept, în caz că părinții nu se înțeleg, este stabilită de instanța judecătorească.

Intr-adevăr, atât la luarea, cât și la modificarea unei măsuri, va prevala interesul superior al copilului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 42 - 44 cod fam. cât și din prevederile art. 2 alin.3 Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

In cauză, instanțele de fond au făcut în mod corespunzător aplicarea dispozițiilor legale care consacră principiul interesului copilului, în analizarea cererii de stabilire a programului de vizitare a minorelor în favoarea părintelui reclamant care are dreptul de a păstra legături personale cu fiicele sale.

Tocmai din perspectiva și în considerarea acestui principiu, instanțele de fond s-au preocupat și au analizat probele administrate în cauză, urmărind să stabilească temeinicia cererii sau în ce măsură susținerile reclamantei se confirmă, în așa fel încât să stea la baza și să justifice stabilirea programului de vizitare a copiilor, prin diversificare si largirea legăturilor personale, sau prin restrângerea acestui drept și stabilirea unui program mai restrâns, care presupune exercitarea limitata a dreptului.

Tribunalul, ca instanta de fond stabileste definitiv starea de fapt, avand atributia exclusiva in solutionarea unei cai de atac devolutive, de a analiza si evalua toate probele administrate in cauza, iar in recurs - cale extraordinara de atac, Curtea nu poate sa se pronunte asupra temeiniciei hotararii, ci numai asupra legalitatii acesteia, in sensul aplicarii corecte a dispozitiilor legale incidente la starea de fapt retinuta de aceiasi instanta.

Or, instantele anterioare nu au retinut ca reale sustinerile recurentei, stabilind ca nu exista motive suficiente de a concluziona in sensul ca tatal are conduita care sa puna in pericol cresterea si dezvoltarea minorelor si un comportament daunator asupra acestora, deci nu s-a retinut nici faptul ca acesta nu si-ar fi indeplinit corespunzator indatoririle parintesti.

In orice caz, modul cum s-a solutionat divortul si cum s-a stabilit culpa in destramarea relatiilor de casatoriei, persistența eventualelor stări conflictuale între foștii soți indiferent de motive, sunt nerelevante, cata vreme casatoria si divortul privesc raporturile personale dintre soti, iar nu dintre parinti si copii.

Pornind de la premiza bazată pe probe, în sensul că nu rezultă o prejudiciere, o periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copiilor, ca urmare a unei exercitări abuzive a drepturilor de către tată sau a indeplinirii necorespunzatoarea obligatiilor sale, în mod judicios s-a concluzionat că nu se justifica restrângerea sau limitarea dreptului la legături personale cu minorele, o astfel de limitare fiind disproportionata, iar desfășurarea legăturilor personale la domiciliul mamei este nejustificată, fiind de natură să golească de conținut dreptul reclamantului ca părinte.

Instanțele de apel a făcut o trimitere expresă și la dispozițiile legale cuprinse în legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, aceste dispoziții speciale fiind interpretate și aplicate în litera și spiritul lor.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reținut că instanța de apel, a analizat cererea atât prin prisma dreptului părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, de a avea legături personale cu acesta, cât și din perspectiva dreptului copiilor de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și alte persoane față de care au dezvoltat legături de atașament, drept consacrat expres de art. 14 și 15 din Legea 272/2004.

In susținerea acestei concluzii stau considerentele hotărârii care se referă la faptul că relațiile tensionate dintre foștii soți, nu trebuie să afecteze în nici un mod persoana copiilor, precum și cele care se referă la dreptul acestora de a avea legături firești, nestingherite cu tatăl lor, în afara domiciliului mamei, pentru o mai bună comunicare între aceștia si pentru o dezvoltare și consolidare a legaturilor firesti, naturale si sociale dintre si fiicele sale, acestia fiind membri ai unei familii, in sensul disp. art 4 lit. b din Legea 272/2004.

De altfel, Curtea amintește că pentru o realizare efectivă a drepturilor de care se bucură atât părintele, cât și copilul, este necesară o diversificare a relațiilor personale în sensul dispozițiilor legale prevăzute de art. 15 din Legea 272/2004, câtă vreme nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 16 alin.2 din același act normativ, care se referă la limitarea exercitării dreptului și având în vedere complexitatea nevoilor copiilor pe măsura creșterii acestora.

Prin asigurarea si garantarea unor legaturi efective de familie intre parintele la care copii nu locuiesc permanent si acesta, chiar daca sotii sunt separat sau divortati, se respecta și exigentele care rezulta din interpretarea disp. art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului si din jurisprudenta CEDO.

In ceea ce privește audierea celor două minore, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 42 alin.1 cod fam. și art. 24 alin. 1 și alin.2 din Legea 272/2004, este obligatorie ascultarea acestuia numai dacă a împlinit vârsta de l0 ani, fiind facultativă ascultarea celui mai mic de 10 ani, aceste dispoziții legale fiind respectate în cauză, ambele minore fiind ascultate.

In orice caz, opinia copilului nu are o valoare absolută, urmând a fi luată în considerare și a i se acorda importanța cuvenită, numai în raport cu vârsta și gradul de maturitate a copilului, potrivit art.24 alin.4 Legea 272/2004.

În această ordine de idei, instanța de apel a explicat și a motivat convingător modalitatea de stabilire a legăturilor personale prin desfășurarea acestora la domiciliul tatălui, iar nu al mamei, arătând motivele pentru care s-a trecut din această perspectivă peste opinia celor doi copii.

In final, Curtea reaminteste recurentei, ca principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004, altfel spus acesteia ii revine in mod corelativ obligatia de a respecta dreptul copiilor sau de a avea nestingherit legaturi personale ca tatal lor si cu alti membri ai familiei, sau alte persoane fata de care a dezvoltat relatii de atasament, cata vreme acest lucru nu contravine interesului lor superior.

Totodată, Curtea amintește ambilor părinți faptul că orice modificare intervenită în situația de fapt reținută în această cauză, analizată prin prisma interesului superior al copiilor, este de natură să conducă la modificarea programului de vizitare stabilit în prezent, potrivit disp. art. 44 codul familiei.

În orice caz, tatălui îi revine în primul rând responsabilitatea să găsească modalități adecvate pentru ca minorele să se poată acomoda fără probleme cu actuala sa soție, să cunoască și să accepte poziția și rolul acesteia în noua familie a tatălui, în așa fel încât să fie prevenit și eliminat orice factor de stres sau de disconfort suplimentar în această privință, aceste împrejurări fiind de natură să pună piedici reale în desfășurarea normală a legăturilor personale dintre tată și fiicele sale.

In concluzie, Curtea considera ca, tinand cont de interesul superior al minorelor, instanta de apel a pastrat un echilibru și un raport just intre interesele copiilor si cele ale reclamantului - tatal lor, solutia pronuntata fiind in afara oricarei critici.

Pentru toate aceste motive, nefiind incident cazul de recurs de modificare prevăzut de art.304 pct. 9 cod pr.civ. în baza art. 312 alin.1 teza II cod pr.civ. se va respinge recursul apelantei parate ca nefondat.

Văzând soluția pronunțată, culpa procesuală a recurentei și disp. art. 274 cod procedură civilă, aceasta va fi obligată către intimat la cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de declarat de pârâta, domiciliată în C, cart. lui,. 37 B,. 1,. 7 județul D, împotriva deciziei civile nr.214 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în C, lui, -.4,. B,. 7 județul D și cu Autoritatea tutelară - Primăria

Obligă recurenta către intimat la 500 lei cheltuieli de judecată, în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 martie 2008

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru

- -

JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu

- -

JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu

- -

Grefier,

Red.

2 ex/05.05.08

Tehn.

G, scu

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu

#Judecator Gabriel Viziru

← Plasament. Decizia 1709/2009. Curtea de Apel Cluj		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Craiova

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Craiova