Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 88
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs privind pe recurentul în contradictor cu intimatul, autoritate tutelară Primarul Comunei împotriva deciziei civile nr. 833 din 30 noiembrie 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, pentru a se depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de intimată, la care s-a anexat chitanța nr. 40/2009 reprezentând onorariu de avocat de 1500 lei.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9164 din 30 iulie 2009 Judecătoriei Iașis -a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă în contradictor cu pârâtul-reclamant și autoritatea tutelară Primăria comunei Scheia, județul S-a respins totodată ca rămasă fără obiect, cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 833 din 30 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis cererea principală formulată de reclamanta, a dispus încredințarea către reclamantă a minorelor -- născută la 23 februarie 1995 și - născută la 21 septembrie 1999, spre creștere și educare cu obligarea pârâtului la pensie de întreținere lunară de câte 70 lei pentru fiecare copil până la majoratul acestora.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Acțiunea de reîncredințare permite instanței analiza schimbării împrejurărilor de fapt care au fundamentat măsura de încredințare a acestora inițial, subordonat interesului superior al minorului, așa cum este acesta configurat de dispozițiile Legii nr. 272/2004.
Minorele -- și -- au fost încredințate intimatului prin sentința civilă nr. 9137 din 9.11.2005 a Judecătoriei Iași, reținându-se atunci că de buna dezvoltare a copiilor s-a ocupat îndeosebi reclamantul care dispune de condiții optime pentru a asigura minorilor în continuare o bună creștere.
Sentința este irevocabilă, prin urmare a aduce în discuție maniera în care a fost citată apelanta de față în cadrul acelui proces este împotriva prezumției de adevăr de care se bucură această sentință. Instanța de apel nu poate însă ignora faptul că analiza condițiilor materiale și familiale pe care le oferă apelanta de față pentru creșterea și îngrijirea minorelor se realizează pentru prima dată în cadrul acțiunilor de reîncredințare. Ori, raportat la faptul că în judecata acțiunii de divorț s-a reținut ca unic argument al încredințării minorelor împrejurarea ca până la acel moment îndeosebi tatăl s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorelor și acesta oferă condiții optime pentru dezvoltarea lor, Tribunalul constată că actual nu se poate exclude pentru apelantă aceeași concluzie. Astfel, și instanța de fond reține corect că apelanta a făcut dovada unui loc de muncă cu caracter de continuitate și stabilitate în și a unei reședințe corespunzătoare în respectiva țară (astfel cum rezultă din concluziile referatului de anchetă socială efectuat în - filele 141-149 și 152-160), dovezi care desigur nu au caracter irefragabil, însă demonstrează pentru apelantă existența unui climat de viață și resurse de întreținere stabile care să îi permită și creșterea minorelor.
În plus, deosebit față de considerentele sentinței de divorț, probatoriul administrat în speță demonstrează existența unor probleme de adaptare a minorelor la climatul familial ce a urmat divorțului. Acestea sunt reflectate pentru minora - de certificatul de psihodiagnostic din 17.12.2008 (fila 62 dosar fond) în care se consemnează recomandarea de psihoterapie pentru copil în scopul tratării consecințelor negative ale divorțului și violenței în familie. În plus depoziția martorei relevă pentru aceeași minoră suferință față de despărțirea de mama sa ca și de izolarea căreia îi este supusă în mediul casnic în care trăiește (o relație dificilă cu sora sa precum și cu fratele său vitreg). Însăși audierea minorelor relevă raportarea diferită a acestora la mama lor. Pentru minora -- este notabil faptul că raportarea la mama sa este negativă, motivat de faptul că aceasta nu a vrut să se întoarcă acasă. Fetița se ocupă de gospodărie, ceea ce presupune menajul unui adult și a trei copii, în absența mamei vitrege.
Tribunalul constată că perpetuarea acestei stări de fapt contravine intereselor dezvoltării normale a minorelor. Astfel, pentru - distanța fizică dintre aceasta și apelantă precum și dificultățile ce rezultă din probatoriul administrat de a avea contacte cu aceasta, motivate și de relația dintre părinți, părțile cauzei de față, alimentează carențe emoționale grave, care nu-și găsesc compensare în continuitatea mediului de viață al minorelor pe care instanța de fond l-a reținut ca fiind un aspect esențial speței de față.
Pe de altă parte, minora - - are sarcini familiale peste capacitatea sa, stăruie în a atribui mamei sale o culpă insurmontabilă, aceea de a nu se fi întors acasă, deși actuala soție a tatălui său este la rândul său plecată în străinătate unde muncește, fapt acceptat de către acesta din urmă, iar potrivit declarației martorei întoarcerea tatălui din străinătate s-a datorat faptului că nu și-a găsit de lucru și pentru că i-a fost dor de fete, potrivit spuselor sale față de martoră.
De aceea tribunalul apreciază că persistența minorei în abordarea negativă a relației sale cu mama sa este categoric străină intereselor evoluției sale normale, cu atât mai mult cu cât o astfel de percepție intervine pe fondul vârstei de 12-14 ani; măsura reîncredințării către mamă ar permite corectarea acestei percepții și recăpătarea echilibrului emoțional pentru ambele minore, a încrederii și afecțiunii necondiționate față de părinții lor. În fine, măsura reîncredințării minorelor către mamă nu înseamnă culpabilizarea tatălui, a cărui conduită față de minore este marcată de afecțiune și străduință, ci alegerea unei alternative care, raportat la vârsta fetelor și evoluția relațiilor minorelor cu persoanele din familie, se dovedește a fi necesară pentru reabilitarea relației lor cu mama, ale cărei date personale nu contravin intereselor minorelor.
Sunt aceste considerente elemente noi față de data și considerentele divorțului (anul 2005) când s-a dispus încredințarea minorelor, astfel că în temeiul art. 44 Codul familiei Tribunalul va dispune reîncredințarea acestora către apelantă, cu obligarea corelativă a intimatului la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economie în condițiile în care acesta a declarat la interogatoriu că nu are un loc de muncă stabil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, pe care o consideră nelegală și netemeinică, deoarece s-au apreciat eronat probele administrate. Recurentul face un istoric al litigiilor dintre el și reclamantă ( divorț, vizitare minori, încredințare) după care analizează probele: anchete sociale, martori și evaluarea psihiatrică care în opinia sa nu schimbă cu nimic situația de fapt avută în vedere în 2005 când i-au fost încredințați copiii, situație de fapt reținută corect, printr-o justă apreciere a probelor de instanța de fond.
Cu ocazia judecării recursului instanța a invocat excepția nulității recursului potrivit art. 306 alineat 1 Cod procedură civilă, ocazie cu care pârâtul-recurent a invocat oral, un motiv de ordine publică - respectiv încălcarea dreptului la apărare. A susținut că la data când s-a judecat apelul, greșit s-a respins cererea sa motivată, de amânare, atât timp cât apărătorul său, la acea dată de 23 noiembrie 2009, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta, fiind bolnav.
Recursul este nefondat pentru motivul de ordine publică invocat oral, prevăzut de art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, celelalte motive invocate în scris neputând fi încadrate în dispozițiile art. 304 punctul 1 - 9 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că instanța de apel nu a încălcat dreptul la apărare al pârâtului. Astfel, pentru data de 23 noiembrie 2009, când s-au pus concluzii pe fond în apel, având în vedere cererea apărătorului pârâtului intimat, venită la dosar, după terminarea ședinței de judecată, prin care solicită amânarea pe motiv de boală, conform adeverinței medicale pentru perioada 23 - 27 noiembrie 2009, instanța de apel, în baza art. 156 alineat 2 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea, până la 30 noiembrie 2009, pentru ca apărătorul pârâtului intimat să depună concluzii scrise.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că s-au respectat dispozițiile legale referitoare la asigurarea dreptului la apărare, apărătorul pârâtului depunând la dosar, în termenul de pronunțare, concluzii scrise.
Motivele de recurs invocate în scris, se referă punctual la greșita apreciere a probelor, aspect care nu poate fi încadrat în nici unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs fiind în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei, recursul fiind o cale extraordinară de atac ce limitează analizarea hotărârii atacate numai în cadrul motivelor prevăzute la art. 304 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul menținând dispozițiile deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 833 din 30 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.03.2010
Tribunalul Iași: -
-
Judecătoria Iași: -
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Georgeta
| ← Plasament. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
