Reintegrare în familie. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 159
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenții și, domiciliați în P, - 1 - 2. nr. 14, -. B,. 4,. 17, jud. I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - reintegrare în familie, reintegrare spațiu locativ - recurs împotriva deciziei civile nr. 441/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul G asistat de avocat, lipsă fiind recurenții și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se prezintă tatăl recurentei, numitul care depune la dosar procură judiciară de reprezentare, chitanța seria - nr. - din data de 13.11.2008 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și arată că recurentul este în imposibilitate de a se prezenta la termenul de azi, întrucât este programat la examenul pentru obținerea permisului de conducere.
Se pune în discuția părților excepția privind nulitatea recursului formulat de recurenții și.
Recurenții prin procurator având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimatul G având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității recursului promovat de recurenții și, având în vedere că prin motivele de recurs formulate, recurenții descriu situația de fapt existentă în cauză și care a fost stabilită de instanțe. Cu obligarea recurenților și la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată în cauză când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 161 din 22 ianuarie 2008, Judecătoria Pașcania admis acțiunea civilă promovată de reclamantul G, domiciliat în comuna, județul S, la familia, în contradictor cu pârâții, domiciliată în municipiul P, str. - 1 - 2. nr.14, -. D,.17,. IV, județul I, prin mandatar, domiciliat în comuna, județul S și, domiciliat în municipiul P, str. - 1 - 2. nr.14, -. D,.17,. IV, județul I și dispus reintegrarea reclamantului în apartamentul situat în municipiul P, str. - 1 - 2. nr.14, -3,.D,.17,. IV, județul
Pârâții au fost obligați să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 RON reprezentând taxe judiciare de timbru.
Pentru a se pronunța astfel judecătoria a reținut că reclamantul G și pârâta sunt foști soți, divorțul fiind pronunțat prin sentința civilă nr. 323/15.02.2007 a Judecătoriei Pașcani, iar pârâtul este fiul lor, major.
Apartamentul în litigiu a fost dobândit în proprietate în timpul căsătoriei, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 983/28.02.1992 încheiat între RAGCL P și Acest spațiu de locuit a constituit domiciliul comun al părților, fapt necontestat în proces.
Reclamantul probează cu acte medicale împrejurarea că este diagnosticat cu o boală gravă, iar cu declarația martorului dovedește faptul că din vara anului 2007 pârâții nu i-au mai permis accesul în apartamentul bun comun, schimbând în acest sens încuietoarea de la intrare. Din aceeași probă rezultă că în prezent pârâta este plecată din țară, că imobilul este folosit doar de către fiul pârât și că reclamantul locuiește fie la proprii săi părinți, fie la prieteni.
Pârâții nu au probat în proces pretinsul comportament turbulent al reclamantului, această apărare fiind de altfel și contrazisă de martorul, a constatat JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Raportat acestor împrejurări de fapt instanța a avut în vedere că, în virtutea calității sale de coproprietar al apartamentului, reclamantul este deopotrivă îndreptățit, până la trecerea în proprietate exclusivă prin efectul unei împărțeli definitive, să-și exercite prerogativele dreptului său de coproprietate, inclusiv folosința imobilului.
Prin prisma acestor considerații și observând că în proces nu s-a probat pe seama reclamantului o conduită abuzivă în exercitarea dreptului de folosință a imobilului, apare evidentă nevoia de restabilire a prerogativelor legitime ale reclamantului - coproprietar ce a fost vătămat prin interdicția nejustă impusă de către pârâți -, acțiunea de reintegrare în spațiul de locuit fiind pe deplin întemeiată.
De altfel această soluție se impune și din perspectiva partajului ce urmează a se discuta între părți, deoarece lipsirea în continuare a reclamantului de folosința imobilului ar putea influența criteriile de preferință la atribuirea bunului, existând astfel riscul distrugerii justului echilibru ce trebuie menținut între drepturile ambilor coproprietari, drepturi concrete și efective protejate deopotrivă de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Împotriva sentinței au formulat apel pârâții și și - prin decizia civilă nr.441 din 13 iunie 2008 - Tribunalul Iașia respins apelul și a păstrat hotărârea judecătoriei.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că primul motiv de apel este nefondat, deoarece chiar dacă depoziția martorului audiat la stăruința apelanților confirmă susținerea acestora, potrivit căreia plecarea din imobil s-a făcut in urmă cu mai mulți ani, acest aspect nu influențează validitatea raționamentului primei instanțe potrivit căruia, câtă vreme imobilul este proprietate comună reclamantul este îndreptățit la exercitarea prerogativelor acestui drept, inclusiv a folosinței. Suplimentar considerentelor primei instanțe, tribunalul a constatat că, independent de împrejurările in care reclamantul a părăsit spațiul acestui apartament, el este îndreptățit să reia folosința acestui imobil care nu se stinge prin neuz în condițiile date.
Cauza prezentului litigiu o reprezintă refuzul apelanților de a permite intrarea reclamantului în imobil, așa cum este demonstrat de însăși stăruința procesuală a apelanților in a demonstra netemeinicia acțiunii promovate (în pofida susținerilor martorului ) și nu plecarea acestuia din imobil, astfel încât invocarea culpei reclamantului pentru litigiul de față este irelevantă. Oricare ar fi fost împrejurările care au făcut ca reclamantul să nu mai locuiască în imobilul în litigiu mai mulți ani, ele nu autorizează pe pârâții apelanți să obstaculeze accesul acestuia la bunul proprietatea sa, o soluție contrară permițând instituirea unei restricții nepermise de art. 480 cod civil dreptului de proprietate al acestuia.
Asupra celui de-al doilea motiv de apel tribunalul a constatat că în mod corect s-a dispus decăderea pârâților din proba cu audierea martorului, în condițiile art. 103 raportat la dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, câtă vreme aceștia nu și-au îndeplinit obligația de indicare a datelor martorului (nume, adresă) care să facă posibilă administrarea probei în condiții procedurale, astfel că susținerea apelanților potrivit căreia li s-a încălcat dreptul la apărare este nefondată. Exercitarea drepturilor procesuale este corelată cu îndeplinirea obligațiilor lor procedurale, așa cum stabilesc expres dispozițiile art.129 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-pârâți arată că reclamantul Gap ărăsit domiciliul comun de foarte multă vreme și că - înainte de acest moment - consuma excesiv băuturi alcoolice, provocând scandaluri, cu violențe fizice și verbale asupra lor. Recurenții pretind că reclamantul a fost sancționat de organele de poliție și dânșii au fost nevoiți a apela în mai multe rânduri la vecini, pentru a-i asista în momentele de criză ale lui Pârâții susțin că nu i-au interzis niciodată reclamantului accesul în apartament, dar că din anul 2004 cel din urmă a început să sustragă bunuri din casă și a distrus geamurile și ușa. și învederează că nu contestă calitatea de coproprietar în devălmășie a reclamantului, pe rolul Judecătoriei Pașcani aflându-se cauza având ca obiect partajul bunurilor comune, dar că este incontestabilă culpa lui G, care a exercitat violențe asupra membrilor familiei și a provocat distrugeri. De asemenea, recurenții arată că intimatul nu a contribuit cu nimic la cheltuielile pentru întreținerea imobilului în litigiu, din care a plecat fără a fi alungat.
întâmpinare, intimatul G solicită a se constata nulitatea recursului, care nu cuprinde motive de nelegalitate, în sensul art.302 indice 1 punctul "c" Cod procedură civilă, ci motive de netemeinicie. Intimatul învederează că recurenții nu au invocat nici un motiv de casare ori modificare a hotărârii, dintre cele limitativ prevăzute în art.304 Cod procedură civilă.
Răspunzând excepției nulității recursului, recurenta (fostă ) arată că reclamantul nu poate fi reintegrat în imobil, deoarece a distrus obiecte din casă și a sustras bunuri comune.
Examinând excepția nulității recursului, conform art.137(1) Cod procedură civilă Curtea constată că este fondată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul d e procedură civilă reglementează recursul ca pe o cale extraordinară de atac, ce nu poate fi exercitată decât în cazurile și cu respectarea condițiilor pe care codul le prevede. O obligație esențială stabilită în sarcina recurentului este aceea de a motiva recursul, prin indicarea motivelor de nelegalitate și dezvoltarea acestor motive, potrivit art.302 indice 1 alineat 1 litera "c".
Motivele de nelegalitate sunt limitativ arătate în articolul 304 Cod procedură civilă, punctele 1-9. Curtea observă că nu orice nemulțumire a părții față de soluția judiciară atacată cu recurs poate forma obiectul acestei căi de atac, ci numai criticile care se încadrează în punctele 1-9 ale articolului 304. În speță, argumentele prezentate de pârâții și nu pot fi încadrate în vreunul dintre punctele articolului 304 Cod procedură civilă, nefiind motive de nelegalitate ci critici vizând netemeinicia deciziei instanței de apel, care nu mai pot fi valorificate în recurs, după abrogarea punctului 11 al articolului 304 Cod procedură civilă prin nr.OUG138/2000 și a punctului 10 al aceluiași articol prin Legea nr.219/2005. Neindicarea în recurs a unor motive de nelegalitate echivalează cu nemotivarea recursului, devenind incidentă sancțiunea procedurală prevăzută de articolul 306(1) Cod procedură civilă, aceea a nulității recursului. În cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi puse în discuție și din oficiu, conform art.306(2) Cod procedură civilă.
Raportat considerentelor expuse Curtea urmează ca - în aplicarea articolului 306 alineat (1) Cod procedură civilă - să constate nulitatea recursului, menținând decizia Tribunalului Iași. Cererea intimatului - vizând obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată - va fi respinsă, cuantumul cheltuielilor de judecată nefiind dovedit, ceea ce atrage inaplicabilitatea art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.441/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
11.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 845/2008. Curtea... → |
|---|
