Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 845/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 845
Ședința publică din data de 30 sept. 2008.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Rodica Duboșaru
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 199/9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat ( la familia, județul B, autoritatea tutelară PRIMĂRIA comunei. Cu sediul în comuna, județul
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,50 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât personal, intimata-reclamantă prin avocat conform împuternicirii avocațiale /2008 ( Baroul Prahova ), lipsă fiind intimata-autoritate tutelară Primăria comunei.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât și avocat având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât,având cuvântul arată că la momentul despărțirii de fosta sa soție, respectiv intimata-reclamantă, aceasta nu a luat copilul cu ea. Mai susține recurentul că intimata nu s-a mai interesat de copil de cca. 3 ani de zile, mai mult aceasta s-ar fi recăsătorit.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că atât prin sentința pronunțată în cauză cât și prin decizia de apel s-a revenit practic la o stare de normalitate. În momentul despărțirii foștilor soți, copilul se afla la intimata-reclamantă, iar acesta a fost mai apoi luat cu forța de către recurent.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1100/277/25.07.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea spre creștere și educare a minorului A,născut la 5.09.2002 și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.218 din 4.04.2006 pronunțată în dosarul nr. 2224 /2005 Judecătoria P i-a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul A și l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 75 lei lunar în favoarea minorului.
Această soluție a fost menținută prin decizia civilă nr. 269 din 20.09.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău însă, prin decizia nr. 236 din 9.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de pârâtul, s-a modificat în tot decizia Tribunalului Buzău și în parte sentința civilă nr. 218 din 4.04.2006, admițându-se în parte cererea reconvențională și încredințând pârâtului spre creștere și educare pe minorul A,născut la 5.09.2002.
A susținut reclamanta că nu a putut fi prezentă la judecarea recursului întrucât era internată în spital. După despărțirea în fapt reclamanta și-a reîntemeiat o familie rezultând și un copil născut în luna septembrie 2006, cu care a fost internată în spital având numeroase probleme medicale ce au împiedicat-o să urmărească situația dosarului având ca obiect reîncredințarea minorului.
S-a susținut că minorul A nu beneficiază de aportul părintelui pârât în sensul că acesta nici nu mai domiciliază în localitate, fiind plecat prin B neglijându-și îndatoririle părintești privind creșterea și educarea copilului.
Prin sentința civilă nr. 18 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria P s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus reîncredințarea minorului A spre creștere și educare reclamantei.
S-a dispus sistarea obligării reclamantei la plata pensiei de întreținere stabilită prin decizia civilă nr. 236 din 9.11.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 250 lei lunar în favoarea minorului A începând cu data pronunțării sentinței și până la majorat.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 10,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că împrejurările avute în vedere pentru încredințarea copilului s-au modificat motiv pentru care se impune și modificarea măsurilor cu privire la drepturile și îndatoririle dintre părinți și minorul A.
Astfel, s-a reținut că pârâtul are loc de muncă în B și în cea mai mare parte a timpului copilul se află în grija concubinei acestuia ceea ce reprezintă o justificare temeinică a faptului că menținerea copilului la acest părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei dezvoltări fizice și morale.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în expunerea motivelor de apel că de la data pronunțării deciziei civile nr. 236 din 9.11.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI nu s-au schimbat împrejurările ce ar fi putut duce la modificarea măsurii încredințării copilului, astfel cum greșit a reținut instanța de fond.
S-a susținut de către apelant că nu mai lucrează la SC Construction"și astfel nu mai subzistă motivarea că nu se află permanent lângă copil și nu se poate ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia.
S-a arătat de asemenea că minorul este atașat de apelant și de bunicii paterni care prezintă garanții morale și materiale suficiente pentru creșterea și îngrijirea lui net superioare celor oferite de reclamanta-intimată.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata reclamantă s-a solicitat respingerea apelului susținându-se că inițial la momentul despărțirii în fapt a soților minorul Aal ocuit împreună cu ea în satul -, și în lipsa reclamantei din domiciliu pârâtul a luat copilul la domiciliul său și i-a interzis reclamantei să mai aibă vreo legătură cu acesta.
S-a invocat că prin ancheta socială s-a concluzionat că dispune de toate condițiile necesare creșterii și îngrijirii copilului acesta beneficiind de tot ce îi este necesar dar mai ales de aportul mamei la creșterea și îngrijirea copilului, care nu poate fi înlocuit.
Prin decizia civilă nr.199/9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 18 pronunțată la data de 10.01.2008 de Judecătoria P în dosarul civil nr- în contradictoriu cu reclamanta.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că de la data pronunțării deciziei civile nr. 236 din 9 noiembrie 2006 de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea copilului minor tatălui său.
Din coroborarea tuturor probatoriilor administrate a rezultat că într-adevăr ambii părinți pot asigura minorului condiții materiale și locative corespunzătoare unei bune creșteri și educări a minorului A însă având în vedere vârsta acestuia, gradul de atașament al mamei față de copil și preocuparea acesteia pentru îngrijirea lui,dar și faptul că tatăl prin natura activității nu se poate ocupa efectiv de minor, s-a apreciat că este în interesul superior al copilului să fie reîncredințat mamei reclamante aportul acesteia la creșterea și îngrijirea copilului neputând fi înlocuit de cel al bunicilor paterni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul pârât că în mod greșit s-a admis acțiunea și s-a dispus reîncredințarea minorului spre creștere și educare mamei, deși nu s-a dovedit că la data când acesta i-a fost încredințat lui prin decizia civilă nr.236/9 noiembrie 2006 nu s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere de instanță, că nu are relevanță faptul că el nu poate sta foarte mult timp lângă minor pentru că lucrează în altă localitate, deoarece o atare situație a fost avută în vedere și la divorț și mai mult decât atât în prezent nu mai lucrează la SC CONSTRUCTION, astfel că timpul pe care îl petrecea la serviciu îl petrece acum lângă copil.
A mai arătat recurentul că instanțele nu au avut în vedere repercursiunile pe care o astfel de hotărâre le poate avea asupra copilului care ar fi luat din mediul în
care a trăit și dus într-un alt mediu, respectiv la mama intimată care locuiește cu concubinul său, în casa acestuia,instanțele ignorând și faptul că minorul este angrenat într-o viață socială, urmând cursurile unei instituții preșcolare cu care s-a obișnuit și nu în ultimul rând s-a ignorat faptul că este foarte atașat de tatăl său.
Examinând decizia atacată prin prisma susținerilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune de reîncredințare spre creștere și educare a minorului A născut la 5 septembrie 2002, formulată de reclamanta intimată și în aceste condiții instanțele în mod corect au analizat situația actuală a minorului, raportată la momentul în care acesta a fost încredințat spre creștere și educare tatălui său recurentul prezent conform deciziei civile nr. 236/9 noiembrie 2006 Curții de APEL PLOIEȘTI, în sensul că au verificat dacă aceste condiții s-au schimbat sau nu.
Sub acest aspect ambele instanțe au reținut corect, față de probatoriul administrat, că într-adevăr s-au schimbat împrejurările care au determinat luarea măsurii încredințării minorului tatălui său, care dată fiind natură activității pe care o desfășoară nu se poate ocupa efectiv de minor, care astfel rămâne în grija bunicilor, iar dacă ar fi încredințat mamei și-ar petrece timpul alături de aceasta,asigurându-i condiții corespunzătoare de creștere și dezvoltare.
Faptul că minorul a frecventat cursurile grădiniței de la domiciliul tatălui nu constituie un impediment în reîncredințarea acestuia spre creștere și educare mamei, unde, așa cum s-a arătat mai sus, va fi permanent supravegheat de aceasta și unde va avea de asemenea posibilitatea de a frecventa o instituție preșcolară.
Nu se poate susține că luarea măsurii reîncredințării minorului ar putea avea repercursiuni nefaste asupra dezvoltării ulterioare a acestuia, deoarece prin măsura dispusă de instanțele anterioare,minorul urmează să locuiască alături de mama sa, supravegheat îndeaproape și permanent, înconjurat cu de mamă, astfel că nu ar fi supus unor traume psihice.
Pentru considerentele arătate recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârilor prev.de art.304 Cod pr.civilă.
Instanța urmează a lua act de declarația intimatei reclamante că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 199/9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat ( la familia, județul B, autoritatea tutelară PRIMĂRIA comunei. Cu sediul în comuna, județul B, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./ 1 oct. 2008.
f-- Judecătoria
a-- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Rodica Duboșaru
| ← Reintegrare în familie. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Iasi | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
