Reintegrare în familie. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 77/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva Deciziei civile numărul 149 /A din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă și a sentinței civile nr. 84 din 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Avrig.
Cauza a fost dezbătută la data de 15 2008 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 84/2008 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului, și în consecință a fost obligat pârâtul să înapoieze reclamantei pe numita pusă sub interdicție, al cărei tutore este reclamanta. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că urmare a unui șir de modificări, pârâta a rămas tutorele persoanei interzise, astfel încât domiciliul acesteia este la tutore; persoanei interzise nu I se aplică dispozițiile legale aplicabile minorului, pentru aceasta existând prevederi exprese; numirea unui alt tutore, în condițiile în care există deja numit unul, nu se justifică, chiar dacă acesta nu a fost numit de către instanță; actul numirii tutorelui este administrative, se judecă de instanța de contencios administrative, în condițiile în care acțiunea este îndreptată împotriva emitentului și nu a tutorelui, ceea ce nu s-a făcut.
Împotriva sentinței civile nr. 84/2008 a Judecătoriei Avriga declarat apel pârâtul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că decizia de numire a reclamantei ca tutore a fost dată de un organ necompetent, în speță autoritatea tutelară, care a încălcat și prevederile legale privind condițiile de numire ca tutore a unei alte persoane decât părintele. Separat de aceasta s-a susținut de către apelant că intimata supune bolnava milei publice și îi încasează pensia pe care o cheltuiește în interes propriu.
Prin decizia civilă nr. 149/2008 Tribunalul Sibiu - secția civilă a respins ca nefondat apelul pârâtului, reținând în considerentele hotărârii următoarele:
În anul 2002 cu acceptul tatălui său, bolnava a fost pusă sub interdicție și s-a numit de către Autoritatea Tutelară,pentru aceasta, ca tutore,bunica maternă. Din dosar nu rezultă că aceasta ar fi neglijat sau abuzat persoana incapabilă, totuși, mai multe acte administrative au fost atacate reciproc de către bunică și tatăl bolnavei, cu scopul de a păstra, respectiv dobândi, controlul asupra acesteia și a averii sale(care, se pare că este semnificativă).
În prezent, este în vigoare dispoziția de numire ca tutore a bunicii, în timp ce bolnava se găsește la tatăl său, apelantul.
Actul de numire al bunicii-intimate ca tutore a fost validat prin hotărâre judecătorească, care nu a fost desființată pe cale legală. De aceea, el produce, în continuare efecte juridice. Dispozițiile art.40-42 din Legea nr. 272/2004 sunt ulterioare numirii respective de tutore, astfel încât acestea nu pot retroactiva. La data numirii tutorelui erau în vigoare și se aplicau prevederile art. 142-151. dezinvestirea tutorelui fiind, practic, posibilă doar în situația în care prestația sa ar fi adus prejudicii interzisei, nepoata sa sau la cererea expresă a tutorelui, ceea ce nu s-a întâmplat. În ce privește relele tratament și exploatare, apelantul poate exercita direct sau indirect, acțiune împotriva intimatei, iar în privința modului în care cheltuiește veniturile bolnavei, tutorele este verificat de Autoritatea Tutelară.
Referitor la dorința apelantului de a se ocupa de fiica sa incapabilă, această dorință urmează unei perioade în care a acceptat să fie degrevat de această obligație, actele urmând calea legală și fiind validate de o hotărâre dată în contencios administrativ, de către Tribunalul Sibiu, rămasă irevocabilă. În prezent însă, nu sunt temeiuri pentru schimbarea situației de fapt, argumentul că este tatăl bolnavei, după ce a cedat obligația de îngrijire, are mică valoare.
Împotriva deciziei civile nr. 149/2008 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen și legal timbrat pârâtul solicitând modificarea hotărârii atacate precum și a sentinței civile nr. 84/2008 a Judecătoriei Avrig în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că ambele hotărâri judecătorești au fost date cu încălcarea legii. La data emiterii primei decizii de numire a tutorelui, intimata nu putea fi desemnată în această calitate, odată ce recurentul părinte în viață al celui pus sub interdicție nu se afla în vreuna din situațiile prevăzute de art. 113 Codul familiei.
Cât privește cea de-a doua decizie de numire ca tutore a intimatei, aceasta a fost emisă de o autoritate necompetentă, întrucât prin prisma dispozițiilor Legii nr. 272/2004, doar instanța de judecată putea numi tutorele iar nu primăria ca autoritate tutelară.
Separat de aceste considerente de nelegalitate, se afirmă de către recurent că intimata nu urmărește decât interese de ordin material și supune bolnava milei publice.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 113, 147 din Codul familiei, art. 40 din Legea nr. 272/2004 și art. 304 pct. 9, 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Recurentul și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit instanțele de fond și apel i-au respins cererea de numire ca tutore pentru fiica sa majoră, realizând în acest mod o greșită aplicare a legii.
Criticile recurentului sunt nefondate și provin dintr-o greșită interpretare a normelor legale invocate.
Astfel, sub un prim aspect în mod neîntemeiat se susține că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, au fost modificate dispozițiile art. 145 alin. 1, 150 alin. 2 Codul familiei și art. 34 din Decretul nr. 32/1954 care stabilesc în competența autorității tutelare desemnarea tutorelui pentru persoana pusă sub interdicție.
Tutela copilului minor și tutela interzisului au reglementări diferite și rațiuni diferite; prima este o măsură de protecție alternativă pentru copilul minor lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, pe când cea de-a doua reprezintă o măsură de ocrotire a persoanei lipsite de discernământ din cauza alienației sau debilității mintale.
Norma de competență specială instituită prin art. 40 din Legea nr. 272/2004 în materia tutelei minorului nu poate fi extinsă pentru situația tutelei interzisului doar pentru că art. 147 din Codul Familiei stabilește că "regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul tutelei celui pus sub interdicție, în măsura în care legea nu dispune altfel".
Aceste reguli privesc administrarea bunurilor și reprezentarea în actele civile, iar nu competența desemnării tutorelui.
Rațiunea dispozițiilor art. 147 Codul familiei este de altfel foarte clară dacă se are în vedere că atât interzisul cât și minorul sub 14 ani sunt lipsiți de capacitate de exercițiu.
Pe de altă parte nu poate fi primită argumentarea potrivit căreia schimbarea competenței printr-o normă specială se sprijină pe o normă de trimitere din materia supusă modificării.
Pe cale de consecință soluția Judecătoriei Avrig, menținută în apel, de respingere a cererii privind numirea tutorelui în persoana recurentului este una legală, organul competent a desemna tutorele interzisului este autoritatea tutelară iar actul emis este supus controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ.
În aceste condiții, criticile recurentului privitoare la legalitatea și temeinicia desemnării reclamantei în anul 2004 ca tutore al persoanei puse sub interdicție sunt lipsite de relevanță, atâta timp cât actul de numire este încă în ființă iar competența cenzurării lui nu revine instanței de drept comun.
Curtea are însă a observa că dispoziția legală invocată, respectiv art. 113 Codul familiei, ca de altfel și dispozițiile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, enumeră situațiile în care se instituie tutela minorului, normele ce reglementează interdicția regăsindu-se în capitolul II al Codului familiei.
Pentru considerentele de mai sus, recursul pârâtului, va fi, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, respins ca nefondat, cu consecința obligării recurentului la plata sumei de 22 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, cu titlu de cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva Deciziei civile numărul 149 /A din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă și a sentinței civile nr. 84 din 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Avrig.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 22 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 2 ex/21.11.2008
apel,
A,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COPIA DECIZIEI CIVILE NR. 77/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului declarat de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva Deciziei civile numărul 149 /A din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă și a sentinței civile nr. 84 din 11 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Avrig.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 22 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 2008.
Președinte Judecător Judecător
indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
| ← Divort. Decizia 1181/2009. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
