Reintegrare în familie. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 906
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 93 din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, având ca obiect reintegrare în familie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul contestator, lipsind intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței întâmpinarea formulată de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva hotărârilor nr. 605 și 606 din 14.04.2009, emise de Consiliul Județean O și Comisia pentru Protecția Copilului, în dosarul nr. 19707/13.04.2009, prin care s-a instituit măsura protecției speciale de plasament a celor doi minori - - și către asistentul maternal, începând cu data de 1.05.2009, prin care a solicitat anularea acestei hotărâri, reintegrarea copiilor în familie, precum și obligarea emitenților acestei hotărâri la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că cei doi minori i-au fost încredințați lui după despărțirea de mama lor care, de doi ani de zile,locuiesc împreună cu contestatorul, acesta fiind ajutat de către părinți - bunicii paterni ai copiilor de care sunt foarte atașați și, care, la rândul lor, îi iubesc foarte mult, simțindu-le foarte mult lipsa.
Contestatorul a susținut că măsura este abuzivă, deoarece el a fost cel care i-a dus pe copii la spital, băiatul având probleme medicale, iar sora sa a fost internată ca băiatul să suporte mai ușor atmosfera din spital și să nu creadă că este singur.
Prin urmare, nicio clipă nu s-a gândit că îi vor fi luați copiii, măsură cu care nici nu a fost de acord, deși se afirmă că ar fi încuviințat acest lucru.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, respectiv hotărârile cu nr. 605 și 606 din 14.04.2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Oas olicitat respingerea contestației, deoarece cazul a intrat în atenția Direcției ca urmare a sesizării Primăriei G, care a fost înregistrată sub nr.644 în 8.01.2009 prin care s-a adus la cunoștința autorităților situația celor doi copii care au fost părăsiți de mamă și trăiesc în condiții insalubre, neîngrijiți, locuind împreună cu tatăl și bunica lor.
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr. 93 din 10.06.2009, a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata
Direcția Generală de Asistență Socială Și Protecția Copilului
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cele două hotărâri contestate cu nr. 605 și 606 din 14.04.2009, Comisia pentru Protecția Copilului, ținând cont că părinții au fost de acord cu măsura de protecție specială, s-a hotărât instituirea măsurii de protecție specială - plasament cu plata alocației la asistent maternal profesionist a minorilor - și, având în vedere raportul Serviciului pentru Prevenirea Situațiilor de Risc și Intervenție în regim de urgență din cadrul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului
Potrivit raportului de evaluare a situației copiilor cu nr. 19783 din 13.04.2009, mama minorilor pe nume a părăsit domiciliul conjugal în octombrie 2008 din cauza unor neînțelegeri cu concubinul, apărute pe fondul consumului de alcool al acestuia, iar din declarația dată în 17.02.2009, a rezultat că este de acord cu o măsură de protecție specială, respectiv plasamentul copiilor la un asistent maternal profesionist sau la o casă de tip familial.
Tot din același raport, a rezultat că atât tatăl cât și bunica au declarat că refuză o măsură de protecție specială pentru copii, iar în cazul în care se vor constata nereguli să se instituie o măsură de protecție pentru aceștia.
Din ancheta socială cu nr.685/2009, efectuată de Primăria Gar ezultat că locuința este proprietatea bunicii paterne, bunicul patern fiind decedat, iar veniturile familiei sunt constituite din pensia bunicii în cuantum de 200 lei, precum și din alocațiile de stat ale celor doi copii și alocația de susținere.
Deși reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O au propus menținerea copiilor în familie și monitorizarea acestora de primărie prin întocmirea planurilor de serviciu și rapoarte de vizită care să fie înaintate instituției, instanța a reținut din rapoartele de evaluare întocmite efectuate în 3.03.2009 și 2.04.2009, că mama nu s-a mai întors de la data părăsirii domiciliului și nici nu s-a mai interesat de soarta copiilor, iar veniturile familiei sunt consumate de tatăl minorilor pe băuturi alcoolice, astfel încât copii nu au asigurată hrana zilnică și nici condițiile de igienă care sunt precare.
Așa cum rezultă din biletele de ieșire din spital, copiii au fost internați la Secția de pediatrie, iar medicul a recomandat ca cei doi copii minori să beneficieze de o igienă corectă, de o alimentație diversificată corespunzătoare vârstei, dar și de protecție de frig și de umezeală.
Tot potrivit anchetei sociale aflată la fila 38 din dosar, bunica paternă are vârsta de 86 de ani, ceea ce conduce la concluzia că datorită vârstei înaintată, dar și datorită stării de boală nu se mai poate ocupa de creșterea celor doi nepoți, unul în vârstă de 5 ani și altul de 3 ani.
Condițiile de igienă din imobil sunt nesatisfăcătoare, insalubre, chiar camera de locuit este comună tuturor membrilor de familie, nu are geamuri etanșe, iar copii nu au fost îngrijiți corespunzător.
Având în vedere cele constatate la fața locului, s-a opinat că trebuie luate măsuri urgente pentru separarea copiilor de tatăl lor și internarea într-un centru de plasament.
În 8.04.2009, contestatorul a formulat o cerere olografă prin care solicita Direcției Generale de Asistență și Protecție Socială a Copilului instituirea unei măsuri de protecție pentru cei doi copii la un asistent maternal profesionist sau la o casă de tip familial, deoarece nu are posibilități financiare pentru creșterea copiilor și nici nu are cine să-l sprijine în acest sens.
Prin contestația formulată este nemulțumit de cele două hotărâri emise, solicitând reintegrarea copiilor în familie, pe considerentul că îi iubește și le simte foarte mult lipsa.
Instanța a mai reținut că, potrivit art. 5 al.2 din Legea 272/2004, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
În cauza de față, mama minorilor a părăsit domiciliul, astfel încât copiii au rămas doar în grija tatălui și a bunicii paterne, care este în vârstă și este bolnavă și care nu au asigurate condițiile optime de viață necesare creșterii și dezvoltării armonioase a celor doi minori.
Astfel, potrivit art. 44 al 1 din Legea 272/2004, instanța a reținut că minorul are dreptul de a beneficia de un trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede expres că părinților, sau, după caz, altor reprezentanți legali le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura în limita posibilităților cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor, astfel că părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condiții necesare pentru creșterea, educare, învățătură și pregătirea profesională.
În anumite situații, în vederea protejării intereselor copilului, când acesta nu poate fi lăsat în grija părinților, din motive neimputabile acestora, se poate dispune instituirea unor măsuri speciale de protecție, ca în speța de față.
Ținând cont că orice măsură de protecție specială are în vedere interesul superior al copilului, pentru asigurarea dezvoltării sale armonioase, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, instanța raportat și la starea de fapt expusă a respins contestația formulată, potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică se întemeiază pe dispoz.art.44 alin.2 din Lg.272/2004, recurentul arătând că în limita posibilităților a asigurat condiții minorilor, ocupându-se de educarea acestora și că are venituri pentru creșterea celor doi minori.
De asemenea se mai critică sentința și pentru faptul că au fost încălcate dispoz.art.30 din Lg.272/2004 care prevede că minorii trebuie să crească alături de părinții lor, astfel că nu se impuneau măsuri de protecție speciale.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.304 pr.civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct.1-9.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă că instanța de fond ar fi încălcat dispoz.art.44 alin.2 și art.30 din Lg.272/2004 atunci când a respins contestația formulată de recurent împotriva hotărârii nr.605 și 606 din 14 aprilie 2009, emise de Consiliul Jud.O și Comisia pentru Protecția Copilului prin care s-a instituit măsura protecției speciale de plasament a minorilor - și către asistentul maternal -.
Probele administrate în cauză dovedesc cu prisosință că obligația ce revine părinților potrivit art.44 alin.2 din Lg.272/2004 de a asigura cele mai bune condiții minorilor pentru creșterea și dezvoltarea acestora nu poate fi îndeplinită, astfel încât copiii să beneficieze de un nivel de trai care să permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Actele dosarului dovedesc că veniturile realizate în gospodărie de către recurent sunt insuficiente, iar o parte din ele sunt consumate pe băuturi alcoolice, și pe de altă parte, mama minorilor a părăsit domiciliul și nu s-a mai interesat de soarta minorilor, iar bunica paternă are o vârstă înaintată - 86 ani - și nu se poate ocupa de creșterea și educarea celor doi minori.
Aceste considerente coroborate cu împrejurarea condițiilor de igienă ale imobilului, care sunt insalubre, nesatisfăcătoare și cu lipsa de îngrijire corespunzătoare, au îndreptățit instanța să respingă contestația, măsura specială de protecție instituită fiind legală și temeinică, și a avut în vedere interesul superior al minorilor, care nu vine în contradicție nici cu dispoz.art.30 din Lg.272/2004.
Urmează deci ca în baza art.312 pr.civ. să se respingă recursul ca nefondat, în baza considerentele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 93 din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială Și Protecția Copilului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./30.09.2009
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Dan Spânu, Alexandrina Marica
| ← Plasament. Decizia 1394/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Plasament. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
