Divort. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.232/R-MF
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.123/ din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul-pârât A, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.71614/12.02.2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul București, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se prezintă mama recurentei-reclamante care depune la dosar timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța nr.-/10.02.2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei. Solicită amânarea cauzei întrucât apărătorul fiicei sale, avocat, nu se poate prezenta la acest termen.
Avocat, pentru intimatul-pârât, se opune la amânarea cauzei în sensul solicitat.
Apreciind că, de la data depunerii recursului, respectiv 24 decembrie 2008, până astăzi, recurenta-reclamantă a avut suficient timp pentru a-și asigura apărarea, curtea, respinge cererea de amânare formulată în acest și, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât A, consideră recursul ca fiind admisibil numai în ceea ce privește capătul ce vizează desfacerea căsătoriei, întrucât apelul se referea numai la încredințarea minorului. Solicită modificarea în parte a deciziei tribunalului în sensul de a se menține sentința cu privire la divorț, urmând a se trimite spre rejudecare la instanța de fond numai cu privire la situația minorului. obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.2537/25 aprilie 2008, Judecătoria Pitești, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta - și, tot astfel, cererea reconvențională formulată de pârâtul -A, a desfăcut, din vina ambilor soți, căsătoria acestora, încredințând pe minorul -, născut la data de 17 septembrie 2004, bunicilor materni,.
Părțile au fost obligate la plata către aceștia în favoarea minorului, până la majorat la câte 12,5% fiecare din venitul său.
S-a mai dispus reclamantei reluarea numelui anterior căsătoriei acela de și i-au fost încuviințate legături personale cu minorul în programul stabilit de instanță, fiind compensate cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut de instanță că ambii soți sunt vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie, iar în ceea ce privește minorul rezultat din aceasta, bunicii materni sunt cei care oferă condiții financiare și materiale privind educarea sa, de altfel și opțiunea acestuia fiind cea de a rămâne în grija lor, în vreme ce nici unul dintre părinți nu poate oferi condițiile necesare.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel reclamanta numai în ceea ce privește încredințarea minorului către bunicii materni, deși încredințarea trebuia să se facă față de sine, dar și în ceea ce privește cuantumul procentului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și educare a minorului.
Cu cererea formulată la data de 22 septembrie 2008, pârâtul Aaf ormulat la rândul său cerere de aderare la apel, criticând sentința pentru greșita încredințare a minorului către bunicii materni care dispun de condiții materiale modeste, au o vârstă înaintată și stare precară a sănătății, însăși pensia lor fiind una de boală.
În realitate, arată reclamantul, încredințarea trebuia să se facă către sine, câtă vreme mama este plecată la muncă în străinătate și el prezintă garanții morale și materiale pentru a asigura condiții optime pentru creșterea și educarea minorului.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.123//21 octombrie 2008 admițând apelul, ca și cererea de aderare la apel, a desființat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
În motivare, s-a reținut în fapt că instanța nu a respectat principiul contradictorialității și al disponibilității, atunci când a încredințat pe minor unor persoane care nu și-au manifestat această dorință și nu au fost citate în proces.
Hotărârea fiind deci una lovită de nulitate, s-a constatat necesară trimiterea cauzei spre rejudecarea cu introducerea în cauză și a bunicilor.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru greșita desființare în integralitate a sentinței, câtă vreme nici unul dintre soți nu a criticat-o sub aspectul desfacerii căsătoriei.
Astfel, tribunalul putea cel mult în această parte să pronunțe trimiterea sa.
Pe de altă parte, se critică soluția ca greșită în ceea ce privește judecarea cererii de încredințare, arătând că ea dispune de condiții materiale și garanții morale și psihice pentru a asigura creșterea minorului.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată fondată pe prima dintre acestea și inadmisibilă pe cea de-a doua.
Astfel, instanța a depășit limitele investirii sale prin motivele de apel, câtă vreme nici una dintre părți nu a atacat soluția pentru pronunțarea asupra cererii de divorț.
Ca atare, sub acest aspect, este nelegală soluția desființării cu trimitere spre rejudecare, de altfel nici din motivele deciziei atacate nerezultând că ar fi fost avută în vedere și această parte a hotărârii.
Sub aspectul încredințării minorului, tribunalul nu a antamat chestiuni de fapt sau de drept referitoare la părinți și raporturile lor cu copilul,ci exclusiv chestiuni legate de procedura aplicabilă în cazul încredințării către o terță persoană în condițiile art.42 alin.2 Codul familiei.
Or, sub acest aspect al eventualei nerespectări a regulilor de procedură referitoare la citarea terților în proces, spre a li se cere consimțământul în condițiile acestui articol, recurenta nu formulează critici.
Cele aduse de ea privesc modalitatea stabilirii de către prima instanță a condițiilor materiale și morale oferite de către ambii părinți pentru creșterea și educarea copilului lor, chestiuni de fapt ce exced puterii de analiză a instanței de recurs în condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
De aceea, urmează ca recursul să fie admis numai în ceea ce privește prima critică referitoare la greșita desființare în tot a sentinței și trimiterea spre rejudecare numai a capătului de cerere privind situația minorului rezultat din căsătorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.123/ din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul
Modifică în parte decizia în sensul că menține sentința cu privire la divorț, trimiterea vizând numai situația minorului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red.-/24.02.2009
GM/4 ex.
Jud.apel:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... | Reintegrare spațiu locativ. Decizia 61/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
