Reintegrare spațiu locativ. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 784
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții -, -, și, domiciliați în comuna, sat, jud. P, împotriva deciziei civile nr.464/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,.67 bis,.C,.5,.111, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, potrivit chitanței seria - nr.-/26.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți -, -, și, reprezentați de avocat G din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat A- din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G pentru recurenții-pârâți depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațială și chitanța nr. 95/24.09.2009 în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
La solicitarea instanței, apărătorul ales al recurenților-pârâți, precizează că temeiul de drept al recursului îl reprezintă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod proc.civilă.
Avocat A-, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâți nu se încadrează în cazul de casare prev.de art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, astfel cum s- indicat oral de apărătorul ales al recurenților, ca temei de drept al căii de atac, învederând că niciuna din criticile formulate nu poate fi încadrată în vreunul din cazurile de casare prev.de art. 304 Cod proc.civilă, împrejurare față de care înțelege să invoce excepția nulității recursului promovat de pârâți.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenți-pârâți, solicită respingerea excepției nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, prin apărător ales.
Curtea, având în vedere motivul de recurs indicat de apărătorul ales al recurenților ca temei de drept al căii de atac și constatând că prin dezvoltarea scrisă a recursului se invocă nelegalitatea deciziei, susținându-se că tribunalul ar fi încălcat dreptul la apărare al pârâților, deoarece a rămas în pronunțare la primul termen de judecată, respinge excepția nulității recursului invocată de apărătorul ales al intimatei-reclamante.
Apărătorii aleși ai părților, având pe rând cuvântul, declară că nu au cereri de formulat, solicitând judecarea pricinii.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenții-pârâți solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, apreciind că acestora li s-a încălcat dreptul la apărare deoarece, deși era achitată taxa judiciară de timbru și pricina se afla la primul termen de judecată, tribunalul a respins cererea pentru lipsă de apărare formulată de clienții săi. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului și împrejurarea că instanța de fond nu a luat în considerare declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâților, în fața tribunalului se intenționa a fi formulată o cerere de completare a probei testimoniale. Apreciază că în calea de atac a recursului se poate cenzura legalitatea hotărârii pronunțată în apel, care a fost dată, în opinia sa, cu încălcarea drepturilor constituționale, a celor garantate de jurisprudența CEDO cât și de dispozițiile procedurale privitoare la disponibilitatea părților.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii promovată de reclamantă, ca neîntemeiată, deoarece pârâții permit accesul acesteia în imobil, însă reclamanta nu dorește să vină, refuzând practic să fie beneficiara clauzei de abitație instituită prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Avocat A-, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi menținute hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, fără cheltuieli de judecată.
În apărare, apreciază că, întrucât pârâții erau cei care au promovat calea de atac a apelului, instanța nu era datoare să acorde un nou termen. Consideră că pârâții puteau depune motivele de apel și apoi erau în drept să solicite, eventual, și un termen pentru lipsă de apărare. Învederează instanței că prin această atitudine procesuală nu au dorit decât menținerea stării conflictuale existentă între părți. Aceasta, deoarece apreciază că, dacă exista într-adevăr atâta bunăvoință din partea pârâților, nu s-ar fi ajuns la judecata de față.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civila înregistrata sub nr.905/204/03.03.2008 la Judecătoria Câmpina, reclamanta a chemat in judecata pe paratii, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa se dispuna reintegrarea sa în imobilul situat în com. sat și obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere nr.2518/23.09.2005, s-a constituit in favoarea sa un drept de a locui pe tot timpul vietii, in imobilul in litigiu, respectiv in camera de la etajul I din partea dreapta a holului, in suprafata de 12. obligatie pe care paratii nu o respecta, motiv pentru care, au fost obligati printr-o hotarare judecatoreasca, sa o primeasca in imobil. ceea ce nu se intampla nici pana in prezent.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr.118/14.01.2009 a Judecatoriei Câmpina, a fost admisa în parte actiunea, si
s-a dispus reintegrarea reclamantei in camera de la etajul I din partea dreapta a holului, in suprafata de 12. camera ce face parte din imobilul constructie situat in com. sat,-, fiind obligati paratii la plata catre reclamanta a sumei de 317 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta această solutie s-a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare nr.2518/23.09.2005, paratii, au instrainat celorlalti doi parati și imobilul situat in com. sat,-, ocazie cu care s-a instituit in favoarea reclamantei (fiica vânzătorilor și mama cumpărătoarei ) dreptul de a locui pe tot timpul vietii, in camera de la etajul I din partea dreapta a holului in suprafata de 12.
Reține judecătorul fondului că din depozițiile testimoniale administrate în cauză a reieșit că pârâții îi interzic reclamantei accesul în imobil, situație în care acțiunea acesteia a fost apreciată ca întemeiată, în raport de disp.art.565-574 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, fara insa sa arate in concret, in ce constau motivele de nelegalitate sau netemeinicie pe care inteleg sa le invoce in prezenta cauza.
Tribunalul Prahova, examinând cauza în raport de apărările formulate la fond de către pârâți, a pronunțat la data de 16.06.2009 decizia nr.464 prin care a respins ca nefondat apelul.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere nr.2518/23.09.2005, parații, au vândut celorlalți doi parați dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat in com. sat,-, avand un teren de 3877. si o locuinta C1, cu parter, etaj, anexa C2, in schimbul sumei de 35.000 lei si a unei obligatii de intretinere pe tot timpul vietii in favoarea paratilor vanzatori, constand in asigurarea hranei zilnice cu alimente, incalzirea locuintei cu combustibil, asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor, ingrijire in caz de boala, neputinta cu asistenta medicala, medicamente, pe cheltuiala cumparatorilor.
Prin același contract s-au instituit drepturi de habitație viageră asupra imobilului, în favoarea pârâților-vânzători și în favoarea reclamantei în ceea ce o privește pe aceasta, numai asupra camerei în suprafață de 12 aflată la etajul I al imobilului, în partea dreaptă a holului.
Reține tribunalul că prin sentința civilă nr.2391/11.09.2008 a Judecătoriei Câmpina, definitivă și irevocabilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea pârâților și, de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr.2518/2005 și s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamantă, fiind obligați pârâții să-i respecte reclamantei dreptul de a locui, stipulat în favoarea sa prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2518/2005.
În condițiile în care, reține tribunalul, depozițiile testimoniale administrate la fond au dovedit că pârâții nu își respectă obligația menționată în sarcina lor prin sentința civilă nr.2391/2008 a Judecătoriei Câmpina, situație recunoscută de altfel,
chiar de către pârâți, acțiunea reclamantei, care vizează un drept imprescriptibil extinctiv, a fost în mod întemeiat admisă.
Totodată, judecătorii apelului au precizat că existența sentinței civile nr.2391/2008 a Judecătoriei Câmpina nu determină existența unei autorități de lucru judecat, prezenta acțiune având ca obiect reintegrarea reclamantei în spațiul locativ, urmare a neexecutării obligației stipulată prin hotărârea judecătorească menționată.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă pârâții, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut că instanțele anterioare au realizat o greșită apreciere și administrare a probelor administrate în cauză, determinând astfel pronunțarea unor soluții eronate.
Precizează recurenții că instanțele nu au ținut cont de probele administrate la solicitarea lor - interogatoriu și depoziții testimoniale - acestea din urmă fiind înlăturate în integralitatea lor, deși toate probele dovedeau că și-au îndeplinit obligația contractuală.
Menționează recurenții că instanțele nu au observat că intimata-reclamantă deține chei pentru imobil și este primită să locuiască, dar cu rea-credință, refuză să locuiască în imobil, aspecte ce au fost percepute personal de martorii pe care i-au propus.
Se arată că, spre deosebire de această situație, martorii reclamantei-intimate nu au perceput personal aspectele relatate.
S-a mai susținut că acțiunea reclamanților nu a fost introdusă în termenul de 1 an de zile și că instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare, rămânând în pronunțare la primul termen de judecată și, amânând pronunțarea, deși intenționau să solicite probe testimoniale în apel, fiind astfel puși în imposibilitatea de a-și proba susținerile.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2009, la solicitarea instanței, recurenții și-au precizat temeiul de drept al recursului, indicând disp.pct.9 al art. 304 Cod pr.civilă.
Intimata, reprezentată de avocatul ales, nu a depus întâmpinare, dar a invocat la primul termen de judecată din data de 26 octombrie 2009 excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea motivelor formulate în niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art.304 Cod pr.civilă.
Excepția invocată de către intimată a fost respinsă de C în conformitate cu
disp.art.137 Cod pr.civilă, constatându-se că printre motivele de recurs formulate de către pârâți există și unele care vizează încălcarea dreptului la apărare respectiv nerespectarea termenului de prescripție, ce pot fi încadrate în disp.pct. 5 al art.304 Cod pr.civilă.
Referitor la aspectele de fond ale recursului, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de apel nu a încălcat dreptul la apărare al pârâților, astfel cum aceștia au pretins prin motivele de recurs formulate, măsura tribunalului dea respinge cererea de amânare a cauzei depusă de către pârâți, fiind justificată conform considerentelor încheierii din 9.06.2009 de aprecierea sa ca netemeinică, în condițiile în care citațiile fuseseră primite de către pârâți, în urmă cu 2 luni de zile, respectiv la data de 9.04.2009, perioadă în care s-a apreciat că au avut timp suficient pentru a-și angaja apărător și a depune motivele de apel (fila 21dosar).
Procedând astfel, instanța a respectat disp.art.156 al.1 Cod pr.civilă care statuează acordarea unui singur termen pentru lipsă de apărare, numai în cazul unei cereri temeinic motivate, condiție care în speță nu era îndeplinită, cu atât mai mult cu cât apelul fusese declarat din data de 12.03.2009, apelanții-pârâți având astfel la îndemână trei luni de zile pentru a-și pregăti apărarea.
Totodată, se impune a se preciza că în cererea de amânare aflată la fila 16 dosar apel, aceștia nu au invocat nici măcar un singur motiv care să determine aprecierea cererii ca temeinic motivată,în sensul textului de lege menționat, simpla referire la intenția de a-și angaja un avocat, în condițiile în care au declarat apelul cu trei luni în urmă și au primit citația cu două luni în urmă, neîndeplinind în mod evident această condiție.
În plus, procedând la amânarea pronunțării cauzei, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, judecătorii apelului au asigurat părților din proces o respectare deplină a dreptului la apărare, astfel cum acesta este reglementat de disp.art. 156 Cod pr.civilă și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Totodată, se impune a se sublinia că, în considerentele deciziei, tribunalul a respectat disp.art. 292 alin.2 Cod pr.civilă, examinând apelul pe fond, în raport de apărările formulate de către pârâții-apelanți în fața primei instanțe.
Nefondată este și critica referitoare la pretinsa prescriptibilitate a dreptului la acțiune a reclamantei, întrucât această susținere formulată în termeni generici și confuzi, fără a exista nicio referire la norma de drept pe care este fundamentată, este în mod evident eronată, pentru că vizează un drept de abitație, constituit pe tot timpul vieții intimatei, deci un drept real ( dezmembrământ al dreptului de proprietate) pentru a cărui respectare se poate recurge la promovarea de acțiuni judiciare pe tot parcursul existenței sale, deci pe tot timpul vieții intimatei-reclamante.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de către recurenți, vizând greșita apreciere și interpretare a probelor administrate la instanța de fond, Curtea constată că nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, întrucât exced cazurilor de modificare și casare reglementate de disp.art.304 Cod pr.civilă, constituind în realitate aspecte de netemeinicie ale hotărârii, care nu mai pot fi puse în discuție în recurs, în condițiile în care pct.11 al.art.304 Cod pr.civilă singurul care permite cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei interpretări a probelor a fost abrogat încă din anul 2000, prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2008.
În considerarea celor menționate în paragrafele precedente, Curtea urmează ca în baza disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat, luând act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții -, -, și, domiciliați în comuna, sat, jud. P, împotriva deciziei civile nr.464/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-,.67 bis,.C,.5,.111, jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- - -- -
GREFIER,
/VM
7 ex/28.10.2009
nr- Judec.Câmpina
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
| ← Divort. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Constanta | Plasament. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
