Divort. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 105/FM
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în C, - -, nr.2, - 5,.C,.49, împotriva deciziei civile nr. 169, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 12 martie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -2,.A,.2, având ca obiectdivorț.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recurentul pârât a depus la dosar (filele 16-78) înscrisuri, care au fost comunicate la 16 noiembrie 2009 intimatei reclamante.
Intimata reclamantă arată că a primit înscrisurile cu o zi înainte - 17 noiembrie 2009 și, totodată, depune la dosar concluzii scrise, în două exemplare.
Întrebată fiind, intimata reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația intimatei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Intimata reclamantă, având cuvântul, arată că minorul este motivul pentru care dorește să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, dar și "jobul" pe care îl deține și unde are mari responsabilități de 12 ani.
Mai arată că recurentul este comandant de, plătește o pensie de întreținere pentru copil de 1.100 lei, sumă care nu reprezintă însă 1/4 din venitul său, așa cum l-a obligat instanța de fond să plătească.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot, ca temeinică și legală, a hotărârii recurate.
Curtea, considerându-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod pr. civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 11.09.2008, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei lor din culpă comună, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea copilului --, născut la 12.09.2000, spre creștere și educare pârâtei cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere de 1/4 din venitul său net lunar, precum și stabilirea unui program pentru păstrarea legăturilor personale cu copilul, după următorul program: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri, ora 16, până duminică, ora 18, o săptămână în timpul vacanței școlare de iarnă, trei zile în timpul vacanței școlare de primăvară, o lună în timpul vacanței școlare de vară, la domiciliul reclamantului.
Prin întâmpinare înregistrată la 17.10.2008, pârâta s-a declarat de acord cu admiterea acțiunii, cu rezerva menținerii numelui dobândit prin căsătorie și a stabilirii unui program de vizitare mai restrâns.
Prin sentința civilă nr. 21571/28.11.2008, Judecătoria Constanța, a admis în parte cererea și a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din culpă comună cu revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, acela de; a fost încredințat copilul --, născut la 12.09.2000, spre creștere și educare pârâtei, fiind obligat reclamantul să plătească în favoarea copilului pensia lunară de întreținere de 1/4 din venitul său net lunar, de la pronunțarea hotărârii până la majorat; de asemenea, a fost obligată pârâta să permită reclamantului să păstreze legăturile personale cu copilul, după un p program fixat de instanță.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că părțile s-au căsătorit la 14.06.1998 și au un copil minor din căsătorie, respectiv -, născut la 12.09.2000.
Observând că ambele părți au solicitat nemotivarea hotărârii și constatând întemeiată cererea de divorț, judecătoria a dispus desfacerea căsătoriei; referitor la solicitarea pârâtei de menținere a numelui dobândit prin căsătorie, judecătoria a constatat că nu sunt incidente motive temeinice pentru păstrarea numelui, deoarece pârâta nefiind o persoană care se bucură de notorietate sau de un renume deosebit și nici nu îndeplinește o funcție importantă sau de prestigiu astfel încât nu urmează să sufere vreun prejudiciu ca urmare a revenirii la numele anterior.
Privitor la solicitarea de încredințare copilului minor rezultat din căsătorie, având în vedere declarațiile martorilor audiați și văzând și concluziile referatului de anchetă socială, în cuprinsul căruia se arată că pârâta are posibilitatea de a asigura copilului condiții bune de trai, judecătoria a dispus încredințarea spre creștere și educare pârâtei a copilului către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie referitor la soluția instanței asupra cererii sale de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie.
În motivarea căii de atac s-a arătat că, în mod eronat, a considerat instanța de fond îndeplinite prevederile art.40 fam. solicitarea sa fiind întemeiată pe a două aspecte esențiale: din punct de vedere moral-afectiv, în raport de vârsta fragedă a copilului, în vederea unei bune dezvoltări morale, fizice și intelectuale a acestuia, din punct de vedere profesional, fiind manager în cadrul unei firme naționale și atribuții în declararea, înregistrarea, reînnoirea autorizațiilor și avizelor de funcționare a acelorași puncte de lucru, fiind cunoscută de către autoritățile locale și instituțiile statului în teritoriu.
Se mai precizează de apelantă că înscrisurile trebuiau analizate prin raportare la implicațiile care privesc semnarea de către apelantă a oricăror acte în cadrul și pentru firma, afirmarea și cunoașterea sa în mediul profesional pe o perioadă de 10 ani cu numele de "".
Prin decizia civilă nr. 169/12.03.2009, Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtei și, schimbând în parte sentința apelată, a admis cererea de către acesteia de încuviințare a păstrării a numelui dobândit prin căsătorie, respectiv " ", cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în materia aplicării art. 40. fam. în absența consimțământului celuilalt soț, instanța judecătorească poate încuviința păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, pentru motive temeinice cum ar fi notorietatea numelui dobândit prin căsătorie, când schimbarea acestui nume, ar putea să îi producă prejudicii morale soțului respectiv.
Or, a observat tribunalul, apelanta desfășoară o activitate profesională de manager în cadrul unei firme naționale de renume, dobândind notorietate în relațiile cu partenerii de afaceri și instituțiile locale și naționale fiind cunoscută sub acest nume în mediul de afaceri, astfel încât schimbarea numelui poate produce prejudicii de ordin moral; pe de altă parte, schimbarea numelui ar putea aduce prejudicii de ordin psihic și moral copilului apelantei, încredințat acesteia spre creștere și educare în relațiile cu colegii de școală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate, solicitând desființarea hotărârii pronunțate în apel și menținerea în tot, ca temeinică și legală, a hotărârii instanței de fond
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a apreciat ca temeinice motivele intimatei pârâte și a încuviințat păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, respectiv.
Astfel, învederează recurentul, fiul lor - - - are vârsta de 8 ani și J și este suficient de mare ca să se recomande singur cu numele de, iar răutățile colegilor de școală cu privire la diferența de nume dintre copil și mama sa sunt un element pur subiectiv invocat de intimata pârâtă în condițiile în care realitățile sociale ale zilelor noastre indică o mulțime de copii de vârsta fiului lor, care trăiesc în familii monoparentale și care au nume diferite de părintele în a cărui întreținere și îngrijire se află.
Mai mult decât atât, precizează recurentul, fiul lor mai are aproximativ 8 ani până la definitivarea învățământului obligatoriu, iar mama acestuia se poate recăsători în această perioadă, situație în care fiul și mama nu vor mai avea același nume.
De asemenea, în mod eronat instanța de apel a apreciat că activitate de manager al unei firme naționale private de renume poate fi un motiv temeinic pentru a încuviința păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei. Reclamantul a arătat că denumirea de "manager al unei firme naționale de renume" este o sintagmă impozantă care ascunde de fapt funcția de șef al unei unități comerciale care realizează activitate de desfacere cu amănuntul pentru produse de încălțăminte și marochinărie.
În fine, recurentul a opinat că, dacă intimata pârâtă ar fi avut calitatea de acționar al firmei la care este numai angajată cu contract de muncă la fel ca majoritatea cetățenilor acestei țări, sau ar fi avut invenții înregistrate la OSIM, lucrări scrise într-o specialitate determinată, ar fi membru marcant al comunității sau al unei organizații, ar îndeplini activități în cadrul comunității, numele său având notorietate în cadrul acesteia, atunci instanța de apel ar fi putut aprecia ca temeinică solicitarea de păstrare a numelui.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Curtea constată că, la încheierea căsătoriei, viitorii soți trebuie să declare numele pe care s-au învoit să-l poarte în timpul acesteia, legea acordând soților - conform principiului egalității sexelor și al liberului consimțământ la căsătorie - posibilitatea de a alege între trei alternative: fiecare să păstreze numele avut înaintea căsătoriei; să poarte amândoi ca nume comun numele lor reunite; să poarte amândoi, ca nume comun, numele unuia dintre ei.
La încheierea căsătoriei desfăcute prin sentința civilă nr. 21571/2008, părțile din procesul de față au convenit ca, în timpul uniunii lor, să poarte amândoi numele reclamantului, acela de, soția renunțând la numele anterior, acela de.
Cum instanțele au constatat că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai era posibilă, această situație nu putea rămâne fără consecințe referitor la numele soților.
De aceea, legea stabilește un principiu: fiecare dintre soți redobândește numele avut înainte de încheierea căsătoriei (art. 40 alin. 3 Codul familie); de la această regulă sunt stabilite două excepții: prin acordul soților, cel care a dobândit numele celuilalt, să poarte în continuare acest nume; instanța să acorde acest drept în lipsa acordului pentru "motive temeinice".
Noțiunea de "motive temeinice" cuprinde orice justificare a apărării unui interes legitim ce ar putea fi vătămat prin schimbarea numelui purtat de soț în timpul căsătoriei, interes ce poate fi nu numai unul moral, ci și unul material.
Pârâta a justificat solicitarea sa de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie, bazat pe două motive: situația că i-a fost încredințat copilul minor spre creștere și educare, iar solicitarea este de natură a proteja dezvoltarea morală, fizică și intelectuală a acestuia și aspectul că activitatea sa profesională - manager în cadrul unei firme naționale - i-a conferit o notorietate în raport cu instituțiile în fața cărora reprezintă magazinul.
Curtea observă că prima împrejurare invocată - încredințarea copilului - nu justifică păstrarea numelui: desfacerea unei căsătorii din care au rezultat și copii minori are întotdeauna și un aspect legat de încredințarea acestor copii; or, pronunțarea asupra cererii de încredințare ar însemna întotdeauna și automat și crearea dreptului părintelui căruia i-a fost încredințat copilul (și care, la încheierea căsătoriei, a preluat numele celuilalt soț), să păstreze acest nume; acest drept ipotetic nu ar mai putea fi cenzurat de instanță, care nu și-ar mai putea exercita rolul conferit de art. 40 Codul familiei.
Apoi, relația dintre părinte și copil - în care părintele are obligația de a-și îndeplini îndatoririle și de a-și exercita drepturile (care sunt recunoscute doar în vederea îndeplinirii acestor îndatoriri) -, este circumscrisă sarcinii părintelui de a crește copilul și de a îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, potrivit cu însușirile sale.
Or, conținutul acestui complex de drepturi și îndatoriri părintești ce se referă la multiple aspecte ale evoluției normale pe care un copil o are în sânul familiei sale (fie ea și monoparentală) și se realizează prin influențarea, sistematică și organizată, a dezvoltării intelectuale a acestuia, astfel încât viitorul membru al societății să se poată adapta cerințelor unui mediu în transformare, care se dezvoltă odată cu el.
De aceea, o legătură de genul celor relevate de recurentă - comuniunea de nume de familie cu copilul - nu are absolut nicio influență negativă asupra "bunei dezvoltări morale și intelectuale" (aspectul fizic, invocat în motivarea apelului, fiind exclus) a copilului.
Cea de-a doua împrejurare care justifica - în opinia pârâtei - păstrarea numelui se leagă de afirmarea și recunoașterea în mediul profesional sub numele de.
Deși este acceptat că obținerea unei recunoașteri profesionale sub un nume este - în principiu - un motiv temeinic de păstrare a numelui dobândit prin căsătorie, curtea constată că pârâta nu se găsește într-o asemenea situație.
Pe de o parte, constituind o excepție de la regula conținută de art. 40 alin. 3 Codul familiei, posibilitatea instanței de a interveni în producerea efectelor desfacerii căsătoriei trebuie restrânsă, astfel încât câmpul de aplicare a "motivelor temeinice" să aibă o incidență cât mai redusă, conform cu caracterul excepțional - limitativ și restrictiv - al derogării de la regulă.
Pe de altă parte, "motivele temeinice" legate de evoluția profesională a soțului care a luat numele celuilalt soț sunt strâns legate de acele domenii în care recunoașterea anumitor atribute, calități, este asociată indisolubil de numele pe care acea persoană îl poartă.
Aceasta presupune mai întâi exercitarea unei îndeletniciri/profesii care să presupună în mod permanent un contact cu un număr mare de persoane (exemplu: profesiile de avocat, doctor, cercetător științific și alte asemenea sau consacrarea în domenii artistice: cântăreț, actor, artist plastic etc.); aceasta însă nu este suficient: mai trebuie dovedită, în conștiința unei pături suficient de largi a celor care ar primi serviciile în domeniul cărora persoana și-a creat numele (păstrând exemplele: justițiabili, pacienți respectiv melomani, pasionați de artă ), a unei asocieri frecvente și facile a profesiei persoanelor cu numele pe care îl poartă.
Or, situația în care pârâta se găsește este departe de ipoteza avută în vedere de art. 40 alin. 2 teza a II-a Codul familiei: aceasta ocupă o funcție de conducere a unei reprezentanțe locale dintr-un lanț de magazine având ca obiect de activitate comercializarea produselor de încălțăminte și marochinărie; chiar pârâta învederează că schimbarea numelui ar afecta doar relațiile sale cu instituțiile/autoritățile/partenerii în fața cărora reprezintă societatea la care este angajată - prin ipoteză, un cerc foarte restrâns de persoane.
De aceea, considerând că instanța de apel a dat o greșită interpretare a noțiunii legale de "motive temeinice" care să permită păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în C, - -, nr. 2, -. C,.49, împotriva deciziei civile nr. 169, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 12.03.2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -2,. A,.2.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical, potriv.
disp. art. 261 (2) pr. civ. semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond - -
Jud. apel -,
Red. dec. rec. jud. /17.02.2010
gref.
4 ex./18.02.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 70/2009. Curtea de... | Reintegrare spațiu locativ. Decizia 784/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
