Repunere în drepturile părintești. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.13/R/MF Dosar nr-
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier: -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și și depârâta FUNDAȚIA " " - Filiala B,împotriva sentinței civile nr.385 din data de 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 05 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09 ianuarie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 385/S/07.11.2008, Tribunalul pentru minori și familie Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Fundația " " - filiala B, având ca obiect redarea exercițiului drepturilor părintești și încetarea măsurii de protecție a plasamentului copilului, născut la data de 08.03.1992 la Fundația " " - filiala
A redat pârâților și exercițiul drepturilor părintești cu privire la minora născută în data de 08.03.1992.
A respins capătul de cerere privind încredințarea minorei reclamanților și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că minora s-a născut la data de 08.03.1992 și este fiica din căsătorie a reclamanților și.
Deși provine dintr-o familie legal constituită minora a fost instituționalizată la scurt timp de la naștere în Leagănul de copii (hotărârea 210/1992 a CPC) și ulterior în Complexul educațional B, în prezent Fundația " " - hotărârea nr.703/1995 a CPC
Urmare a faptului că pe perioada instituționalizării sale nu a fost vizitată de către părinți o perioadă mai mare de 6 luni minora a fost declarată abandonată - sentința civilă nr.860/18.09.2007 Tribunalul Brașov.
Cu ocazia reevaluării cazului impusă de noile modificări legislative - legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - Tribunalul pentru Minori și familie Brașova dispus față de minora instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului la serviciul de tip rezidențial Fundația "Casa Copilului - Complexul Educațional " ", în prezent Fundația " " și delegarea exercițiului drepturilor și obligaților părintești către președintele Consiliului Județean B - sentința civilă nr.407/S/27.09.2005, fila 34 dosar.
În considerente sentinței pronunțate Tribunalul a reținut că părinții minorei au fost de acord cu această măsură de protecție pentru ca minora să își poată efectua studiile, urmând ca aceasta să revină acasă, în familie când va dori. În ceea ce privește minora Tribunalul a reținut dorința acesteia de a rămâne în centru ca și curiozitatea sa în a-și cunoaște părinții.
În acțiunea promovată de reclamanți se face mențiunea că minoras-a întors în familia sa din data de 02.07.2007 unde s-a integrat foarte bine și unde dorește a rămâne în continuare.
Probele administrate în cauză conduc însă la o altă concluzie și anume ainadaptării minorei în familia biologicăcompusă în majoritate din persoane de sex masculin șia imposibilității de comunicare cu părinții săi. Ancheta socială dispusă a fi efectuată de către instanța de judecată relevă împrejurarea cădatorită condițiilor materiale precare și a numărului mare de membrii majoritatea bărbați, copilul nu se poate integra în familie.Din punct de vedere afectiv, se relevă în continuare, minora s-a atașat de frații săi darrelația cu mama sa este foartedeoarece mama fiind bolnavă psihic nu se poate acomoda cu fiica sa.
Tribunalul a constatat din fișa de caracterizare a elevei întocmită în luna aprilie 2008 - la circa 9 luni de când minora se afla în familia sa - că aceastase simte încă străină în familiadin care a plecat de la vârsta de 3 ani.
În același timp se relevă faptul că membrii familiei nu au încurajat integrarea elevei în fosta familie, compusă din mamă, tată și un copil toți trei cu handicap și doi frați majori, toți trăind în două camere foarte proaste, fără apă curentă, cu condiții materiale precare.
În cursul ascultării sale de către instanță prin comisie rogatorie, minora și-a exprimat aceeași dorință de a se întoarce în Centrul de plasament, punct de vedere exprimat la 14 luni după așa zisă integrare și adaptare a acesteia în familie.
Pe această cale Tribunalul a apreciat că minora nu este încă adaptată în noua sa familie deși a încercat acest lucru. Dovadă în acest sens stă chiar conduita sa în cadrul școlii unde minora respecta regulamentul școlar, participa la activități extra școlare dând dovadă de inițiativă și colegialitate. Aceeași conduită și atitudine se presupune că minora o avea și în familie, respectiv de a fiind un copil ascultător, bun și înțelegător.
Mai mult, ultima caracterizare a dirigintelui minorei din data de30.10.2008relevă repercusiunile directe ale neadaptării minorei în familie asupra situației școlare, arătându-secă dacă situația familială ar fi mai bună rezultatele pe plan școlar ar fi mult mai bune.Din aceeași caracterizare se constată că minora nu mai participă la activități extrașcolare, lucru pe care înainte îl făcea și că în relația cu colectivul profesoral are același comportament adecvat, respectând regulamentul școlar.
Pornind de la faptul că măsurile de protecție specială se impun a fi luate fațăde un copil lipsit de ocrotire părintească pe durata cât acesta este lipsit de capacitate deplină de exercițiu,Tribunalul a constatat, pe de o parte, că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri mai subzistă și, pe de altă parte, că minora nu a devenit între timp majoră pentru ca această măsură să fi încetat de drept.
S-a observat astfel că aceste temeiuri mai subzistă în condițiile în care părinții Martei erau încă decăzuți din drepturile părintești. Cu toate acestea, împotriva voinței minorei și în condițiile în care reclamanții erau decăzuți de instanță din drepturile părintești a fost "reintegrată" în familie,deși măsura de protecție luată în favoarea acesteia - plasament la un centru rezidențial - ființa.
În acest caz nu se poate vorbi de o măsură de protecție luată în interesul superior al copilului ci dimpotrivăde nerespectarea unei hotărâri judecătoreșticare a protejat un copil lipsit de ocrotire părintească prin instituționalizarea sa la un centru de tip rezidențial. Deși reintegrarea în familie constituie dezideratul și finalitatea legii speciale - 272/2004 - acesta nu se poate împlini prinforțarea relației de familie, cu consecințe directe asupra evoluției psihice a copilului.
Lipsirea de protecție a Martei la acest moment prin încetarea măsurii dispuse de instanță cu siguranță nu corespunde interesului superior al acesteia de a beneficia de un mod de trai care să îi permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, cu atât mai mult cu cât adaptarea sa în familia biologică nu s-a produs, motiv pentru care Tribunalul a respins capătul de cerere privind "încredințarea minorei reclamanților".
În ceea ce privește capătul de cerere privind redarea exercițiului drepturilor părintești reclamanților Tribunalul a constatat disponibilitatea acestor părinți de a se ocupa de minoră ca și acceptarea acesteia în familie, chiar în ciuda acelei relații reci mamă - fiică, ca prim pas în consolidarea unor relații de familie viitoare. Această poziție a reclamanților a fost menținută în mod constant încă din anul 2005 când au acceptat întoarcerea fiicei lor în familie cu prilejul discutării cererii de instituționalizare a minorei la Fundația "Casa Copilului - Complexul Educațional " ", în prezent Fundația " ", de unde concluzia că aceștia înțeleg să își asume responsabilități parentale.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, și pârâta Fundația " " - Filiala B, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, comun formulate în ambele recursuri, și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct5. 7 și 8 Cod procedură civilă, se învederează că în mod nelegal prima instanță a respins cererea reclamanților privind încredințarea minorei părinților naturali. Prin această soluție, susțin recurenții, deși tribunalul specializat a recunoscut integrarea minorei în familia biologică, atașamentul stabilit între aceasta și membrii familiei, a ignorat interesul superior al copilului prin argumente care au condus la menținerea măsurii de instituționalizare, întrucât nu există o comunicare firească cu mama naturală, reclamanta, care suferă de o boală psihică.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază ca nefondate recursurile declarate.
Din întregul material probator administrat în cauză se desprinde că interesul minorei este de a rămâne sub instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului la serviciul de tip rezidențial al fundației pârâte.
Tribunalul specializat, întreprinde o amplă și minuțioasă evaluare a probelor cauzei, înlăturând susținerile exprimate în cererea introductivă, potrivit cărora de la data revenirii în familia naturală minora s-ar fi integrat foarte bine și dorește să rămână în mediul familial. Au fost examinate astfel concluziile anchetei sociale întocmite la domiciliul reclamanților, fișa de caracterizare eliberată de unitatea școlară unde minora frecventează cursurile în localitatea părinților, după cum și elementele rezultate în urma ascultării minorei, toate acestea convergând spre concluzia, judicios apreciată de judecătorul fondului, că din luna iulie 2007, de când copilul a revenit în familia naturală, pe de o parte, nu beneficiază de condițiile materiale pe care le avea la fundație, după cum, pe de altă parte, cu efecte determinante în analiza datelor litigiului, minora nu a reușit să se integreze, sub aspectul apropierii firești cu ceilalți membrii ai familiei, compusă din mamă, tată și un copil minor, toți cu handicap, precum și doi frați majori.
Din conținutul acestor elemente de analiză, devine evidentă concluzia că, în pofida demersurilor minorei, ca de altfel și a reclamanților, copilul nu este în momentul de față adaptat în familia naturală, astfel încât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii speciale de protecție. C puțin până la împlinirea vârstei majoratului, este în interesul minorei, dar și al interesului general, ca dezvoltarea copilului să corespundă necesităților de care acesta are nevoie la acest moment, cerințe pe care însăși minora le-a evaluat, exprimându-și dorința de a rămâne sub efectele măsurii plasamentului.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și pârâta Fundația " - Filiala B împotriva sentinței civile nr. 385/S/07.11.2008 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - - -
GREFIER
-
Red./24.01.09
Tehnored.AN/28.01.09 - 2 ex.
Jud. fond AM
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 24/2009. Curtea de... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere... → |
|---|
