Stabilire program vizitare minor. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 24/2009
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 261/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat u pentru pârâtul recurent și avocat pentru reclamanta intimată, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantele părților declarară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent, avocat, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 304 pct. 7, 8, 9 cod pr. civilă, casarea deciziei atacate în sensul admiterii în parte a apelului formulat de reclamantă, respectiv de stabili o modalitate de păstrare a legăturilor personale cu minorii pe perioada vacanțelor școlare o lună în vacanța de vară și o săptămână în perioada vacanței de iarnă la domiciliul acesteia din România, din Orăștie. Mai solicită schimbarea hotărârii în sensul majorării pensiei de întreținere la care a fost obligată reclamanta de la suma de 100 lei lunar la 400 euro lunar, începând cu data de la care a fost introdusă acțiunea, respectiv de la 19.04. 2006 și până la majoratul minorilor.
Susține că instanța prin hotărârea pronunțată a încercat să aplice normele europene, însă trebuie particularizată fiecare cauză în parte, prezenta fiind o situație cu totul specială în care mama și-a abandonat copiii de 7 ani, a venit acasă doar sporadic și niciodată nu a fost împiedicată să-și vadă copiii, însă unul dintre copii a declarat că nu știe când și-a văzut mama ultima oară. În prezent intimata locuiește cu un în Spania și nu are certitudinea că domiciliul este cel pe care aceasta și l-a dat, și a încercat încă de la început să-și ascundă veniturile, apreciind că un asemenea comportament trebuie sancționat de către instanță. Consideră că în mod corect minorii trebuie să ia legătura cu mama lor în țară, temerea fiind a copiilor care nu sunt la vârsta la care să poată reacționa, fiind prea mici, iar interesul lor este să crească în același loc, unde au condiții bune pentru îngrijire, au o situația școlară bună și bunicii i-au ajutat fiind profesori, însă mai târziu când vor fi mai mari și pot lua decizii, situația se va schimba.
Cu privire la pensia de întreținere apreciază că trebuie modificat cuantumul acesteia, la 400 de euro, care nu acoperă nevoi de lux.
Solicită obligarea pârâtei intimate la cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate, avocat, solicită respingerea recursului care nu este motivat în drept, apreciind că normele europene trebuie într-adevăr respectate.
Susține că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta intimată nu ar avea domiciliul în Spania și arată că aceasta este cetățean român cu domiciliul în străinătate, iar copiii au declarat clar că vor să meargă la mama lor în Spania în, Spania făcând parte din UE. Din concluziile comisiei rogatorie efectuată în cauză rezultă faptul că autoritățile spaniole garantează faptul că acești copii nu vor fi răpiți.
Mai arată că la fila 42 din dosarul de fond se află adeverința cu veniturile realizate de recurent, iar la fila 46 se află planșe fotografice, iar dacă s-ar majora pensia la suma solicitată de recurent, aceasta ar depăși veniturile pe care le realizează recurentul, motiv pentru care se impune respingerea și acestui capăt de cere.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.664/2006, a Judecătoriei Orăștie s-a admis în parte acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâtului având ca obiect modalitatea de vizitare a minorilor născută la 4.11.1995 și născut la 19.08.1997.
De asemenea s-a mai dispus admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva reclamantei - pârâtă reconvențională majorându-se pensia de întreținere la care a fost obligată pârâta de la 1.000.000 lei la 30% din venitul său lunar, în favoarea celor 2 minori. S-a respins în rest cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.535/2005 pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul nr.541/2005, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.334/A/2005 a Tribunalului Hunedoara (fila 42 dos.acvirat) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a declarat desfăcută din vina ambilor soți căsătoria încheiată la data de 13 mai 1995 și înregistrată sub nr.6/12995 în Registrul Stării Civile al Primăriei, jud.
S-a mai reținut că prin aceeași sentință minorii rezultați din căsătoria părților, respectiv, născută la data de 4 noiembrie 1995 și, născut la data de 19 august 1997, au fost încredințați spre creștere și educare reclamantului, iar pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 1.000.000 lei ROL lunar, câte 500.000 lei ROL lunar pentru fiecare minor.
Reclamanta s-a stabilit în Spania, începând cu anul 2002, în prezent având domiciliul legal în această țară, lucrează și locuiește într-un imobil închiriat împreună cu unul dintre frații săi, cu spațiu și confort corespunzător (fila 24, 36, 12 - 16). In același oraș cu reclamanta mai locuiesc și alți frați ai acesteia, iar copiii lor frecventează instituțiile de învățământ.
După legiferarea șederii în Spania, reclamanta a venit în țară de mai multe ori, a stat mai mult de o lună, perioadă în care i-a luat pe cei doi minori să locuiască în locuința părinților din Orăștie, str.-,.15,.9, jud.H (fila 29 - 36).
In prezent minorii locuiesc împreună cu tatăl lor și cu bunicii paterni în localitatea, jud.H, în casa acestora.
Pârâtul, prin interogatoriul luat, nu a fost de acord ca reclamanta să aibă legături personale cu minorii, după programul solicitat prin acțiune.
Instanța a apreciat însă că, este în interesul minorilor de a avea legături personale cu mama lor la domiciliul acesteia din Spania.
Intr-adevăr minorii sunt de vârstă școlară, însă având în vedere distanța de parcurs dintre cele două țări, programul de vizitare propus prin cererea formulată nu se poate realiza în totalitate.
Astfel instanța a apreciat că se impune obligarea pârâtului să-i permită reclamantei să-i ia pe minori la domiciliul său din Spania timp de o lună în timpul vacanțelor școlare de vară și o săptămână în cursul vacanțelor de iarnă, însă la locuința din Orăștie, unde de altfel a mai locuit împreună cu minorii, atunci când venea în țară.
De asemenea pentru ca reclamanta să-i poată lua pe copii în Spania este necesar ca tatăl acestora, căruia i-auz fost încredințați minorii, să efectueze demersurile ce se impun în vederea perfectării actelor.
Prin decizia nr.289/A/2006 a Tribunalului Hunedoaras -a schimbat în parte modalitatea de vizitare a minorilor și s-a majorat cuantumul pensiei de întreținere la 540 lei lunar începând cu 19.04.2006, menținându-se în rest sentința nr.664/2006 a Judecătoriei Orăștie. Prin decizia civilă nr.23/2007 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a casat decizia mai sus arătată cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului la Tribunalul Hunedoara cu îndrumarea de a se verifica condițiile locative ale reclamantei în Spania în vederea respectării principiului interesului superior al minorilor.
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr- în data de 21.05.2007.
Pentru apelanta reclamantă prin reprezentanta sa s-au depus la dosar în probațiune declarație (filele 13, 14), permis de rezidență (fila 22, 23, 54) procură (fila 53) Potrivit indicațiilor instanței de recurs s-a procedat la efectuarea unei anchete sociale prin procedura comisiei rogatorii în vederea stabilirii condițiilor locative și de trai ale reclamantei (fila 75, 86 - 117, 122 - 123).
De asemenea potrivit art.24 alin.2 - 4 din Legea nr.272/2004 s-a procedat la ascultarea în Camera de Consiliu al celor 2 minori, opinia acestora fiind consemnată în încheierea din 27.06.2008.
Prin decizia civilă nr. nr. 261/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă în Dosar nr- s-au admis ca fondate apelurile introduse de către reclamanta și de către împotriva sentinței civile nr.664/2006, pronunțată de Judecătoria Orăștie, jud.H care a fost schimbată parțial după cum urmează:
S-a stabilit modalitatea de păstrare de către reclamantă a legăturilor persoanele cu minorii, născută la 4.11.1995 și, născut la 19.08.1997 în sensul că a fost obligat pârâtul să permită reclamantei să îi ia pe minori la reședința ei din Spania, în perioada 1 - 31 iulie în cursul vacanței școlare de vară și la domiciliul reclamantei din România pe perioada primei săptămâni din vacanța de iarnă.
A fost majorată pensia de întreținere la plata căreia a fost obligată reclamanta prin sentința civilă nr.535/2005 a Judecătoriei Orăștie în favoarea celor doi minori de la suma de 1.000.000 ROL lunar la suma de 540 RON lunar (280 + 260) începând cu data de 9.04.2006 și până la data de 13.08.2008 și de la suma de 540 RON lunar la 1200 RON lunar (700 + 500) începând cu 13.08.2008 și până la majoratul minorilor.
A fost obligat pârâtul să-și dea acordul cu privire la efectuarea călătoriei celor 2 minori în Spania pe perioada și în condițiile stabilite în modalitatea de păstrare de către reclamantă a legăturii personale cu aceștia.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 667,5 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, după compensarea parțială a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal, cu referire la probele administrate cauzei că reclamanta prezintă garanțiile morale și materiale necesare petrecerii de către cei doi minori a unei luni de vacanță de vară la reședința acesteia din Spania și că cei doi minori doresc să-și viziteze mama în Spania, astfel că apelul reclamantei s-a privit ca fondat.
Cu referire la apelul pârâtului s-a reținut că se justifică majorarea cuantumului pensiei de întreținere plătite de reclamantă în favoarea celor doi minori raportat la venitul lunar de 1200 EURO pe care aceasta îl realizează în prezent, context în care apelul pârâtului a fost admis ca fondat.
În ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți în cele două instanțe tribunalul a făcut aplicare dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs în termen, legal timbrat și motivat în scris prin cererea de declarare a recursului pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a se stabilii o modalitate de păstrare a legăturilor personale cu minorii pe perioada vacanțelor școlare o lună în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă la domiciliul reclamantei din România, respectiv din loc. Orăștie, precum și majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligată reclamanta de la suma de 100 EURO la sume de 400 EURO începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 19 aprilie 2006 și până la majoratul minorilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă faptul că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât nu a luat în considerare opinia exprimată de minori în camera de consiliul cu ocazia audierii, aceștia arătând că nu doresc să meargă în Spania, că din ancheta socială efectuată la locuința reclamantei nu rezultă relația care există între mama minorilor și bărbatul cu care aceasta locuiește iar mama nu a dovedit că manifestă interes pentru copii.
În ce privește pensia de întreținere se susține în motivele de recurs că se impune majorarea pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii, practica judiciară fiind în acest sens.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanta intimată se solicită respingerea recursul formulat în cauză ca nefondat, pe considerentul că instanța de apel a pronunțat hotărâre legală și temeinică.
La data de 6 februarie 2009 instanța de recurs cu respectarea disp. art. 144/1 Cod procedură civilă, art. 24 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 6 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii, a procedat la ascultarea minorilor, opinia acestora fiind consemnată în procese-verbale aflate al dosar ( 14, 15 ).
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, în limitele prev. de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, cu referire la art. 42 alin. 3, art. 101 Codul familiei, art. 14 și urm. din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii, Curtea de APEL ALBA IULIA constată că recursul pârâtului este nefondat urmând a fi respins conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În primul rând este de arătat că recursul este o cale extraordinară de atacat, care se judecă după regulile privind judecarea apelului - art. 316 Cod procedură civilă, cu precizarea că recursul nu are, potrivit actualelor reglementări procedurale, caracter devolutiv, și deci, nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate, în limita motivelor expres prevăzute de lege - art. 304, și fără a produce probe noi cu excepția înscrisurilor ( art. 315).
Sub acest aspect, este de observat că recurentul pârât își întemeiază recursul pe cazul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere în situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Deși invocă acest motiv de recurs, Curtea observă că recurenta se rezumă doar a indica acest temei de drept fără a-l dezvolta așa cum cere, sub sancțiunea nulității disp. art.302 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
În concret, recurenta reclamantă nu arată în motivele de recurs care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii. Ori, în atare situație nefiind un motiv de ordine publică și cum recursul conform actualelor norme de procedură civilă nu este devolutiv, instanța (art.304 Cod procedură civilă) nu-l poate analiza.
Cât privește teza I-a a cazului prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, examinând hotărârea atacată se constată că aceasta corespunde exigențelor art.261 pct.5 Cod procedură civilă, judecătorii instanței de apel au arătat care sunt motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției date, au enunțat cele constatate și dovezile care au determinat-o, răspunzând la toate motivele de apel invocate de părți în susținerea cererii de apel.
În al doilea rând, recurentul pârât își întemeiază cererea de recurs pe cazul prev. de art.304 pct.8 Cod procedură civilă potrivit căruia modificarea hotărârii se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Deși invocă acest motiv de recurs, Curtea observă că recurenta se rezumă doar a indica acest temei de drept fără a-l dezvolta așa cum cere, sub sancțiunea nulității disp. art.302 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, context în care și acest motiv de recurs este inadmisibil.
În fine, recurenta reclamantă invocă în susținerea motivelor de recurs cazul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a legii atât în ce privește administrarea probelor cât și în ceea ce privește aprecierea lor, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, criticile invocate nefiind fondate.
pune în discuție dispozițiile art.16 și 22 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ce consacră dreptul copilului la protecția vieții sale de familie ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare C) în această materie, sens în care obiecțiunea recurentului pârât ca legăturile firești dintre reclamantă și copii să se desfășoare la domiciliul mamei din România trebuie să fie fundamentată pe probe din care să rezulte neechivoc că această limitare este impusă în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afectează dreptul la respectul vieții de familie, așa cum conținutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudența Curții.
Potrivit legii, ambii părinți, chiar dacă nu locuiesc împreună sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele care nu locuiește împreună cu minorul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională ( art. 100 și 101 din Codul familiei).
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră însă și dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații apropiate. Articolul 15 din lege reglementează modalitățile de exercitare a relațiilor personale.
Și art. 4 pct. 1-2 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii (ratificată de România la data de 3 aprilie 2007 prin Legea nr. 87/2007) prevede că " Copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante. Aceste relații personale nu pot fi restrânse sau excluse atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului."
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui care locuiește în alt stat de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
În speță, este de observat că minorii, a și născuți la data de 04.11.1995 și, respectiv, 19.08.1997, urmare a relațiilor de căsătorie dintre părți, au fost încredințați prin hotărârea de divorț spre creștere și educare tatălui, pârâtului recurent iar acesta se opune ca mama, intimata reclamantă să-i deplaseze la reședința sa din Spania conform programului de vizită stabilit de tribunal, ca instanța de apel.
În apel s-a dispus efectuarea anchetei sociale și la locuința reclamantei din Spania și s-a procedat la ascultarea minorilor pentru a-și exprima opinia cu privire la stabilirea programului de vizită și deplasarea acestora de către mamă în Spania.
Curtea constată că din ancheta socială efectuată de autoritățile competente din Spania la reședința reclamantei nu rezultă că deplasarea minorilor la mamă ar dăuna intereselor acestora, intimata reclamantă prezentând garanții materiale și morale suficiente pentru petrecerea de către cei doi minori a unei luni de vacanță de vară la această reședință.
Susținerile recurentului pârât referitoare la relația pe care intimata reclamantă o are cu bărbatul cu care locuiește nu pot constitui un motiv pentru a refuza deplasarea minorilor în străinătate, în contextul în care se concluzionează în ancheta socială că nu există indicii de anomalii în privința modului de viață al reclamantei care să poată împiedica minorii să petreacă J din vacanța de vară cu mama lor iar minorii în vârstă de 13 ani și 4 luni și, respectiv, 11 ani și 8 luni și-au exprimat opinia și dorința de a merge la mama lor în Spania ( 123 ds. apel).
Este adevărat, că minorii cu ocazia audierii și-au manifestat temerea referitoare la faptul că odată deplasați în Spania mama nu-i va mai lăsa să se întoarcă în țară, însă Curtea apreciază că, în spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copiilor, principial ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copii să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grija și de creștere din partea ambilor părinți.
Din această perspectivă, Curtea de Apel apreciază că este în interesul copiilor în cauză, dar și al reclamantei de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin încuviințarea reclamantei de a-i lua pe minorii la reședința din Spania în perioada 1-31 iulie în cursul vacanței școlare de vară.
Așa fiind, avându-se în vedere tocmai interesul superior al copiilor, acela de a păstra legături normale, firești cu mama lor naturală, Curtea apreciază că motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate sub acest aspect de către pârâtul recurent nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare.
Neîntemeiate sunt și criticile recurentului pârât sub aspectul datei de la care a fost obligată intimata reclamantă în calitate de debitoare a obligației de întreținere să plătească o pensie de întreținere de 400 EURO în favoarea celor doi minori.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că în mod legal instanța de apel a stabilit data de 13 august 2008, ca dată de la care intimata reclamantă să plătească o pensie de întreținere de 400 EURO în favoarea celor doi minori și nu data de 19 aprilie 2006, data introducerii acțiunii, așa cum solicită recurentul.
Curtea împărtășește opinia recurentului referitoare la practica judiciară în materie, însă, în speță, este de necontestat că în perioada 19 aprilie 2006- 13 august 2008 reclamanta a realizat un venit lunar de 470 EURO și doar începând cu data de 13 august 2008 intimata reclamantă realizează un venit lunar de 1200 EURO. Ori, în acest context nu poate fi obligată reclamanta la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 400 Euro începând cu data introducerii acțiunii, căci ar însemna o încălcare a principiului înscris în art. 94. fam. conform căruia întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză de pârâtul, cu consecința obligării recurentului pârât la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei ( ), reprezentând onorariu avocațial justificat cu înscrisurile depuse la dosar ( 9, 19 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 261/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei ( ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex/01.04.2009
apel,
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 84/2008. Curtea de... | Repunere în drepturile părintești. Decizia 13/2009. Curtea... → |
|---|
