Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 2/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA NR. 2/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - - din cadrul - Serviciu Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales în substituire avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu - avocat pentru recurenții inculpați solicită acordarea onorariului parțial conform protocolului.
Apărătorul ales avocat depune la dosarul cauzei memorii formulate de inculpații, copie contract de impresariere artistică nr. 26/29.08.2008, copie contract adițional de impresariat, copie certificate de naștere, copie - pentru primit bani și copie act adițional nr. 1/26.06.2009.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul inculpaților, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru ambii recurenți inculpați solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de tribunalul specializat și rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu mai subzistă și mai mult, acestea nu au existat nici la data luării măsurii arestării preventive.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă, respectiv pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpații trebuie privit la acest moment la care se analizează. Acest pericol trebuie raportat la mediul din care inculpații provin. Solicită a se reține că părțile vătămate sunt cunoscute că practică prostituția, astfel încât declarațiile acestora nu sunt conforme cu realitatea.
Urmărirea penală nu a fost finalizată, dar în zilele următoare urmează a se prezenta materialul de urmărire penală, astfel încât raportat la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv.
Apărătorul ales subliniază necesitatea de a se ține seamă de circumstanțele personale ale inculpaților, astfel: inculpatul are un copil minor în întreținere și soția inculpatului nu se poate descurca singură.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca fiind nefondate apreciind că argumentele aduse sunt lipsite de substanță. Inculpații sunt cunoscuți cu un adevărat palmares infracțional. Inculpații mai sunt cercetați în alte dosare penale aflate pe rolul instanțelor, au fost puși în stare de libertate și și-au reluat activitatea infracțională, motiv pentru care nu se justifică o altă măsură, recursurile fiind nefondate și încheierea pronunțată de tribunalul specializat, legală și temeinică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură susținând că este nevinovat și se face abuz cu învinuirile ce i se aduc.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură și menționează că acuzațiile ce i se aduc nu sunt fondate.
a,
Constată că prin încheierea de ședință din data de 07.01.1010, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar penal nr-, au fost respinse cererile formulate de inculpații și privind revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, din analiza probelor administrate până în prezent în cursul urmăririi penale, că există probe și indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit fapte prev. de legea penală, respectiv, trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 și 3 teza I, alin.4 teza a-III-a din Legea nr.678/2001 și inițierea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003.
Cererile formulate de inculpați imediat după ce s-a dispus prelungirea arestării preventive au fost întemeiate pe considerente de ordin familial și pe faptul că părțile vătămate ar fi fost bătute de ofițerii Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov pentru a da respectivele declarații. Motivele de ordin familial au putut fi avute în vedere și până în prezent de instanța care a dispus asupra arestării preventive și nu pot conduce la revocarea sau înlocuirea măsurii. Din examinarea actelor de urmărire penală nu se constată existența vreunor informații referitoare la eventuala luare a unor declarații prin folosirea de violențe, părțile vătămate fiind asistate de avocați.
Prin urmare, prima instanță, față de dispozițiile art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva aceste încheieri au declarat recurs inculpați, solicitând casarea și admiterea cererilor formulate, cu consecința punerii lor în libertate, motivat de împrejurarea că nu sunt vinovați de acuzațiile ce li se aduc, iar declarațiile date de părțile vătămate au fost obținute prin violență.
La termenul când s-a judecat cauza în recurs, inculpații au depus la dosarul cauzei memorii scrise referitoare la motivele cererilor formulate, precum și certificatul de naștere al minorului inculpatului și contractul de muncă al mamei copilului.
Curtea constată că, în raport de dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil și ținând seama de jurisprudența constantă a Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității de arme între apărare și acuzare, prezenta cale de atac este admisibilă, astfel încât urmează a fi analizată pe fond.
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr.9/23.11.2009 dată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, reținându-se că în cursul anului 2009, cel dintâi a recrutat în scopul exploatării prin supunere la prostituție, victimele majore, și, precum și victimele minore, - și, sprijinit fiind în activitatea infracțională de către inculpata, folosind, în realizarea scopului propus, fie la momentul recrutării, fie în cursul exploatării victimelor, acte de amenințare și violență menite să le înfrângă libertatea de voință.
Pentru inculpatul s-a reținut, de asemenea, că în cursul anului 2009, recrutat în scopul exploatării prin supunere la prostituție, pe victima majoră și victima minoră, folosind, în realizarea scopului propus, fie la momentul recrutării, fie în cursul exploatării victimelor, acte de amenințare și violență menite să le înfrângă libertatea de voință.
În aceeași perioadă de timp, inculpații au stabilit împreună cu și relații de tipul unei asocieri în vederea realizării eficiente a aceluiași scop infracțional -recrutarea, transportul, cazarea și supravegherea victimelor exploatate prin supunere la prostituție.
Temeiul arestării preventive, în cazul ambilor inculpați, l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală.
Prin încheierea din data de 21.12.2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus prelungirea duratei arestării preventive, cu încă 30 de zile, începând cu data de 23.12.2009 și până la data de 21.01.2010.
Potrivit art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii, aceasta trebuie revocată.
Verificând incidența în speță a dispozițiilor legale mai sus redate, Curtea constată că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, după ascultarea acestora și în prezența unui avocat ales.
De la data ultimei prelungiri și până la momentul formulării cererilor, în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la concluzia nelegalității sau netemeiniciei acestei măsuri. Din actele aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că părțile vătămate au fost ascultate în prezența unui avocat, iar din nici una dintre declarațiile date nu răzbate ideea susținută de inculpați, referitoare la obținerea acestor depoziții prin exercitare de violențe.
Temeiul reținut pentru privarea de libertate a celor doi inculpați este încă de actualitate. Inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni grave, iar din probele administrate până în prezent -declarațiile părților vătămate, -, și, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în mod legal, procesele-verbale de investigații, declarațiile martorilor A, G, C, " ", Pință, - se poate desprinde presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile de care sunt acuzați.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând atât din împrejurările concrete în care se reține că ar fi acționat, din numărul persoanelor traficate, unele fiind minore, precum și din datele care caracterizează persoana inculpaților, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legi penale.
În evaluarea pericolului pentru ordinea publică trebuie reținut atât amploarea faptelor de genul celor pentru care sunt acuzați inculpații, cât și gradul ridicat de pericol social pe care acestea îl prezintă. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că în cazul infracțiunilor grave, probele referitoare la existența lor și la identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul pentru ordinea publică întrucât, prin natura lor, au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
Motivele de ordin familial invocate de inculpați sunt preexistente privării lor de libertate și nu justifică, prin ele însele, nici una dintre solicitările formulate de aceștia.
În considerarea celor mai sus expuse, constatând că în speță nu au încetat și nici nu s-au schimbat temeiurile aflate la baza arestării preventive, încheierea instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr.6/1372/, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală și a art.3 din Protocolul pentru stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va plăti Baroului B suma de 100 lei, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat recurenților, avocat, care se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 150 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 100 lei, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat recurenților, avocat, care se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurenții să plătească statului câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - - - -
Grefier
- -
Red.NȚ/13.01.2010
Tehnoredact.DS/14.01.2010/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Nicoleta Țînț
| ← Ordonanță președințială. Decizia 21/2009. Curtea de Apel... | Plasament. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
