Ordonanță președințială. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2009
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Sibiu împotriva sentinței civile nr. 46/2009 pronunțată de tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect înlocuire măsură plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a treia strigare a cauzelor se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care
Față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri instanța în baza art. 150. declară închisă etapa dezbaterilor și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale. În speță plasamentul în regim de urgență se ia de către directorul Direcției Generale de asistență Socială și Protecția Copilului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 46/16.01.2009 pronunțată de tribunalul Sibiu - Secția Civilă a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de DGASPC Sibiu în contradictoriu cu pârâții și, pentru instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență.
În motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
Copilul este născut la data de 14 iunie 1999 în Mediaș, jud. Sibiu și este fiul lui și. El se află în sistemul de protecție specială din luna martie 2000, când prin Dispoziția nr. 182/2000 a DGASPC Sibiu s-a instituit măsura de plasament în regim de urgență la Centrul de Plasament nr.2 Mediaș, pentru că se afla în dificultate datorită unor condiții locative improprii și faptului că părinții nu realizau venituri. Prin Hotărârea nr. 541/2000 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sibiu s-a dispus înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura de plasament la același centru de plasament. Ulterior, în anul 2001 fost transferat la Centrul de Plasament, iar în anul 2005 s-a dispus de către CPC Sibiu revocarea măsurii de plasament și redarea copilului în familie. Prin hotărârea instanței, din 30.11.2005 s-a instituit, pe calea ordonanței președințiale, măsura de plasament în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, pentru că minorul se afla într-o stare de pericol iminent datorită abuzului și neglijării de către părinții săi, aceștia opunându-se la luarea unei măsuri de protecție și solicitând redarea copilului în familie. Prin sentința civilă nr. 136/2006 a Tribunalului Sibius -a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență cu măsura de plasament la același asistent maternal profesionist.
Din raportul întocmit de reclamantă rezultă că în data de 8.01.2009 asistentul maternal profesionist a sesizat DGASPC faptul că minorul a plecat dimineața la școală și nu s-a mai întors acasă. Copilul a fost găsit de Poliția TF Sibiu, fiind adus la Centrul de primire în regim de urgență. Copilul a declarat verbal că nu dorește să se întoarcă la asistentul maternal pentru că aceasta îl, îl obligă să taie lemne și să măture curtea, face diferențe între copilul biologic și el, îl jignește și îl hrănește necorespunzător, însă ca urmare a investigațiilor efectuate de echipa pluridisciplinară nu s-au confirmat cele spuse de minor. Acesta a fost internat în spitalul de psihiatrie Sibiu în luna octombrie 2008, cu diagnosticul de tulburare de atașament dezinhibată, liminaritate, microsechelaritate cerebrală.
Sub aspect procedural, reclamanta, prin reprezentant a solicitat soluționarea acțiunii fără citarea părților, în condițiile art. 581.pr.civ. dar și aplicarea dispozițiilor legii 272/2004. Cauzele prevăzute de această lege, privind stabilirea măsurilor de protecție specială se judecă de către tribunal, după regulile speciale de procedură prevăzute în capitolul XI. Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant". Ca urmare, prezenta cauză nu poate fi soluționată în considerarea prevederilor generale ale art. 581 pr.civ. în speță fiind aplicabile disp. art. 94 din legea 272/2004, care prevăd condițiile în care instanța poate să dispună măsuri de protecție specială pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, potrivit art. 64 din legea 272/2004, plasamentul copilului în regim de urgență este o măsură cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, sau a celui găsit sau abandonat în unitățile sanitare. Măsura se stabilește, potrivit art. 65 din lege, de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în situația în care nu se întâmpină opoziție din partea persoanelor juridice sau fizice care au în îngrijire sau asigură protecția copilului respectiv. Doar în situația prevăzută la art. 94 al.3 măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de instanța de judecată, pe calea ordonanței președințiale. Aceasta înseamnă că directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului are plenitudine de competență să emită dispoziții de plasament în regim de urgență și doar în situații extreme, speciale, această măsură se dispune de instanță. Potrivit art. 94 al. 3 din lege, instanța se pronunță pe calea ordonanței președințiale pentru instituirea măsurii de plasament în regim de urgență doar în situația în care reprezentanții persoanelor juridice sau persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții DGASPC, în condițiile în care aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorită abuzului și neglijării.
În speță nu se regăsesc condițiile prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate. Ultima măsură de protecție specială a fost dispusă de instanță, nu s-au confirmat acuzațiile de abuz din partea asistentului maternal profesionist, nici una din persoanele prevăzute la al.1 al art.94, respectiv asistentul maternal care a avut în îngrijire copilul, nu s-a opus verificărilor din partea reprezentanților DGASPC, astfel că potrivit art. 94 al.2 din lege, directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului este cel care trebuie să instituie măsura plasamentului în regim de urgență, și nu instanța de judecată, nefiind îndeplinite cond. art. 94 al.3 din lege.
Tribunalul a considerat că a admite cererea de față ar însemna crearea unui precedent pentru delegarea atribuțiilor directorului direcției de asistență socială și protecția copilului către instanța de judecată, în condițiile în care nu sunt prezente împrejurările care atrag competența instanței să dispună instituirea măsurii de plasament în regim de urgență. Practica judiciară în materie este constantă în ce privește condițiile în care instanța este cea care instituie măsura plasamentului în regim de urgență, respectiv doar atunci când există opoziție din partea celor care au în îngrijire copilul aflat într-o situație de pericol iminent datorată abuzului și neglijării, în toate celelalte situații cel care trebuie să dispună această măsură fiind directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului (, G- - "Protecția copilului și adopția - practică judiciară", Editura 2008, pag. 164, 167, 180, 183, 211).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen DGASPC Sibiu solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență în Complexul de servicii comunitare - Centrul de primire în regim de urgență Sibiu, pentru copilul.
În motivarea recursului DGASPC Sibiu arată că ordonanța președințială este admisibilă atâta timp cât copilul are o măsură de protecție, nefiind de competența directorului DGASPC Sibiu să emită o Dispoziție ( care este un act juridic administrativ ), peste o hotărâre judecătorească. Se mai arată că soluția instanței de fond prin care se recomandă plasamentul în regim de urgență în baza dispoziției directorului DGASPC, nu își găsește reglementarea expresă legală în prevederile art. 65 din Legea 272/2004, deoarece potrivit acestui articol directorul DGASPC poate emite dispoziție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat sau pentru copilul abandonat ori, în speță este vorba de un copil ce avea dispusă printr-o hotărâre judecătorească o măsură de protecție, respectiv plasamentul la un asistent maternal profesionist, dar copilul a fugit de la locuința acestuia și a refuzat să mai rămână acolo.
În concluzie, măsura inițială de protecție a copilului fiind luată de instanța de judecată, numai instanța de judecată poate proceda la înlocuirea acestei măsuri, urmând ca ulterior să se procedeze la analizarea cazului și dispunerea unei măsuri definitive.
În drept s-au invocat art. 299, art. 304.civ.Cod Penal și disp. Legii nr. 272/2004.
Curtea de Apel examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul declarat de Sibiu este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Copilul, născut la data de 14.06.1999 se află în sistemul de protecție specială din martie 2000. Prin hotărârea instanței de judecată din 30.11.2005 s-a instituit pe calea ordonanței președințiale, măsura de plasament în regim de urgență a copilului la asistentul maternal profesionist, pentru că minorul se afla într-o stare de pericol iminent datorită abuzului și neglijării de către părinții săi care s-au opus la luarea vreunei măsuri de protecție. Prin sentința civilă nr. 136/2006 a Tribunalului Sibius -a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, cu măsura de plasament la același asistent maternal profesionist.
În esență instanța de fond a arătat că nu este competentă a institui măsura de plasament în regim de urgență deoarece, conform legii, instanța de judecată instituie această măsură doar în situația în care există opoziție din partea celor ce au în îngrijire copilul aflat într-o situație de pericol iminent datorată abuzului și neglijării, ceea ce nu este cazul în speță. Totuși, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, ceea ce înseamnă că s-a antamat fondul cauzei și s-a decis că înlocuirea măsurii nu este necesară.
Curtea subliniază că în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea 272/2004, întreaga lege, precum și orice act juridic emis în domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Chiar dacă asistentul maternal profesionist nu s-a opus verificărilor efectuate de către reprezentanții DGASPC Sibiu, totuși copilul față de care era instituită o măsură de protecție specială a reclamat o neglijare și un abuz al asistentului maternal, iar aceste aspecte trebuiau verificate de către instanța de fond în virtutea respectării principiului interesului superior al copilului. Implicit, prin sesizarea instanței de judecată, reclamanta DGASPC Sibiu a considerat că sunt motive temeinice care să susțină existența unei stări de pericol asupra copilului și a apreciat că nu poate decide înlocuirea, pe cale administrativă, a unei măsuri luate de către instanța de judecată.
În concluzie, Curtea apreciază că instanța de fond trebuie să se pronunțe asupra acțiunii reclamantei având în vedere cu precădere principiul interesului superior al copilului și să verifice situația concretă a copilului față de care s-a luat anterior o măsură de protecție specială.
Față de cele arătate, în temeiul art. 312.civ.Cod Penal
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea minutei deciziei civile 21/2009)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DGASPC Sibiu împotriva sentinței civile nr. 46/16.01.2009 pronunțată de tribunalul Sibiu - secția Civilă și în consecință:
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, Creța |
Red.
Tehnored. /2ex/25.02.2009.
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 364/2008. Curtea de... | Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea... → |
|---|
