Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 308/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 308/R Dosar nr-
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Muntenu
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - din cadrul
DIICOT - Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat și recurentul inculpat asistați de apărătorul ales avocat, recurentul inculpat asistat de apărătorii aleși, avocat și avocat, recurentul inculpat și recurentul inculpat asistați de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, pune în vedere, părților, să pună concluzii și cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate în cauză.
Avocat arată că în opinia sa recursurile sunt admisibile, având în vedere că nimeni nu poate fi privat de dreptul de a încerca să controleze o hotărâre judiciară sau o hotărâre pronunțată de o instanță inferioară.
Cu privire la motivele în baza cărora s-a format aceste recursuri,concluziile sale sunt de admitere a recursurilor declarate împotriva încheierii de ședință din 4 mai 2009 Tribunalului d e Minori și Familie Brașov prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de nu părăsi țara și în subsidiar cererea prin care s-a solicita permisiunea pentru inculpatul ca acesta să părăsească țara în vederea efectuării unor tratamente medicale.
Motivele pentru care susține acest recurs sunt următoarele: această măsură preventivă a obligării de nu părăsi țara a fost luată de către Tribunalului d e Minori și Familie Brașov în momentul în care a fost sesizată cu rechizitoriu, la propunerea formulată de către DIICOT B având în vedere prevederile art. 143 Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
La acest termen de judecată, a analiza existența prevederile art. 143 Cod procedură penală nu s-ar face altceva decât a se analiza dacă există probe sau nu în această cauză dacă inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Critica adusă încheierii de ședință a Tribunalului d e Minori și Familie Brașov este sub aspectul că a reținut că ar exista indicii temeinice din care ar rezulta că acești inculpați ar fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Astfel, cum prevede și art. 681Cod procedură penală, respectiv că ne aflăm în prezența indicilor temeinice în condițiile în care ar exista o rezonanță cum că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.Ori în faza judecăți nu ar mai trebui să se vorbească despre indicii temeinice,ci ar trebui discutat dacă există probe din care rezultă că aceștia au săvârșit fapta, ori această analiză a probelor nu ar duce decât la amânarea cauzei. În opinia sa, scopul măsurilor preventive poate fi atinși și cu inculpații neprivați de libertatea de mișcare.
Un alt aspect importat ar fi tergiversarea acestui dosar,solicită a se observa că de două termene de judecată nu au putut fi audiați inculpații în această cauză, amânarea dosarului este din motive independente de voința inculpaților. Ori atâta vreme cât nu se poate începe cercetarea judecătorească prin citire actul de sesizare și a se trece la audierea inculpaților din motivul neîndeplinirii procedurii de citare cu părțile vătămate cu identitate protejată având în vedere că procesele verbale realizate de sunt lapidare, astfel că instanța de judecată a constată în mod întemeiat că acesta proceduri nu sunt îndeplinite și a solicitat repetarea lor. La al doilea termen de judecată,datorită acestui neajuns, cauza s-a amânat, iar inculpații nu au putut fi audiați pentru a se putea cântări din nou sub aspectul prevederilor art. 143 Cod procedură penală dacă probele sunt atât de pertinente, concludente și au puterea atât de mare încât inculpații să fie privați în continuare de o măsură preventivă de libertate.
De asemenea solicită a se avea în vedere dreptul la libera circulație a oricărei persoane care este îngrădit de această măsură preventivă, măsură care, în opinia sa, trebuie să fie menținută într-un teren rezonabil.
Pentru aceste motive, apreciază că recursurile sunt admisibile, astfel că solicită admiterea recursurilor împotriva încheierea de ședință a Tribunalului d e Minori și Familie Brașov, având în vedere că aceasta este nelegală și netemeinică.
Avocat pune concluzii de respingere a acestei excepții. Apreciază că sub aspect stric procedural această excepție este admisibilă, dar dacă se raportează la dispozițiile art. 6 CEDO sau practica Curții de APEL BRAȘOV că apreciază că prin această prismă recursurile sunt admisibile.
Raportat la cererea, formulată de inculpatul, de încuviințare de a părăsi țara, solicită a se observa că este doar pe o perioadă de 7 zile, respectiv din data de 20 mai -27 mai 2009. Potrivit art. 34 din Constituție dreptul la ocrotirea sănătății este garantat de Constituție, acest lucru impune statului de a se abține de la orice act care să îngrădească un astfel de drept, precum și obligația pozitivă de a face toate demersurile necesare pentru a da acestui drept
Faptul că inculpatul este într-un scaun cu rotile de 12 ani din cauza unui accident, acesta suferă de coxartroză și osteită supurată nivel șold drept în stadiu avansat, pentru care va trebui să sufere o intervenție chirurgicală pentru a ai fi pusă o proteză. Acesta este luat în evidență medicale la Clinică " " din Spania din anul 2007, făcând o sumedenii de investigații.
Este adevărat că din motivarea instanței de fond reiese ca acesta nu a venit cu elemente noi,că nu a făcut dovada că această intervenție chirurgicală nu poate fi realizată și în România, însă această operație este destul de dificilă, iar recomandările medicilor din România a fost de a se opera într-o clinică din străinătate unde există logistică și aparatură necesară, îi va trebui o proteză cu aspirații ceea ce în România este foarte greu, iar convalescență va fi într-un pat special care nu imprimă presiune asupra șoldului pentru a se reface.Și a făcut o serie de investigații, care sunt depuse la dosarul cauzei și ar trebui ca instanța de judecată să dea eficiență acestui text de lege, respectiv dreptul la ocrotirea sănătății.
Solicită admiterea cererii de pentru a i se permite inculpatului în perioada 20.05.2009-27.05.2009 a se deplasa în Spania pentru a efectua acele investigații.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpații și solicită admitea acestora, revoca măsurii obligării de nu părăsi țara și să se judecarea în stare de libertate, fără această măsură preventivă. Apreciază că atâta timp cât atât Curtea de APEL BRAȘOV cât și Tribunalul d e Minori și Familie Brașov au considerat că inculpații nu prezintă acel pericol pentru ordinea publică și nu sunt temeiuri noi care să justifice în continuare această măsură preventivă apreciază că această măsură nu se justifică.
Reprezentantul Ministerului Public,raportat la dispozițiile codului d e procedură penală apreciază că recursul inculpaților este inadmisibil, însă dacă instanța va considera contrariul, respectiv va considera către recursurile declarate de inculpații sunt admisibile,atunci față de recursurile declarate, privind cerea de a părăsi țara, solicită respingerea ca nefondate.
Față de cererea invocată de inculpatul în sensul că are un fiu arestat în Luxemburg, apreciază că autoritățile luxemgurgheze în mod sigur asigură dreptul la apărare al fiului inculpatului, iar pe de altă parte există posibilitatea de a lua legătura din țară cu un avocat, în consecință consideră că nu este necesară prezența inculpatului în Luxemburg.
În ceea ce privește pe inculpatul acesta nu a putut face dovada, până la acest moment, dovada că analizele medicale pe care le-a invocat ca urmând a fi făcute în Spania, nu pot fi făcute în țară, astfel încât apreciază că cererea lui nu se justifică.
Pentru cererile tuturor inculpaților privind revocarea măsurii obligării de nu părăsi țara apreciază că indiciile avute în vedere de instanță de fond subzistă și în consecință solicită respingerea cererilor
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că această coxartroză s-a agravat și a rezultat chiar anchiloză totală de șold acest sold trebuie înlocuit cu o proteză specială.Arată că nu încearcă să se sustragă de la cercetarea judecătorească, din potrivă va încerca să se prezinte ori de câte ori va fi solicitat. De asemenea arată că aceste investigații nu a contestat că se pot realiza și în România, însă acele investigații trebuiesc realizate la clinica la care se va opera.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că are o familie și o și că se descurcă greu cu bani, având în vedere că înainte aducea mașinii din Spania și le vinde.
Curtea
Prin încheierea de ședință din 04.05.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov, între altele, a respins, ca nefondate, cererile formulate de inculpații, privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, respectiv formulate de inculpații și privind încuviințarea părăsirii teritoriului României pe o perioadă delimitată de 7 zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Probatoriul administrat în cursul urmăririi penale până în acest moment procesual face dovada existenței unor indicii temeinice, astfel cum spune reglementarea internă, precum și a unor motive verosimile, potrivit Convenției, de a bănui că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, prezumția de nevinovăție nefiind abolită în nici un fel. Având în vedere natura transfrontalieră a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, față de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal prin prezența inculpaților în fața instanței, deoarece cauza se află la un moment procesual incipient, în care nu s-a început încă cercetarea judecătorească, tribunalul a respins cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În ceea ce privește cererea inculpatului de a părăsi teritoriul țării în vederea efectuării de investigații medicale în străinătate, nimic nu împiedică să se procedeze la aceasta în România, nici un înscris medical nu face vorbirea despre imposibilitatea realizării operație în țara noastră. Cât privește cererea inculpatului, instanța de fond a reținut că nu este fondată, ajutarea fiului acestuia se poate realiza și prin alte modalități decât prin încuviințarea părăsirii teritoriului României.
Împotriva hotărârii sus menționate au declarat recurs inculpați, solicitând admiterea cererilor formulate. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpații, au arătat că nu li se poate crea o situație defavorabilă, prejudiciabilă prin amânări ale cauzei neimputabile acestora, cu atât mai mult cu cât li se îngrădește dreptul la libera circulație, chiar și în afara granițelor țării. Sinceritatea inculpaților, prezentarea lor în fața organelor judiciare sunt tot atâtea elemente ce trebuie avute în vedere pentru admiterea cererilor. Inculpatul a arătat că are nevoie de câteva zile pentru efectuarea de investigații medicale în străinătate-Spania. a arătat că fiul său este arestat în Luxemburg și se impune a-i angaja un apărător. se află în situația de asemenea un contract de muncă în străinătate.
Recursurile nu sunt fondate în ceea ce privește revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit art. 139 al. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
Or, așa cum corect a reținut prima instanță, ținând seama de gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, existând temeiul care a stat la baza luării măsurii, pentru buna desfășurare a procesului penal nu se impune revocarea măsurii dispuse.
Ca atare, în baza art. 385/15 al. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile formulate privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Conform art. 141 Cod procedură penală încheierea dată în primă instanță, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei lipsă de la comunicare. Încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Cum în speță, prima instanță a respins cererile formulate de inculpații și privind încuviințarea de a părăsi teritoriul României pe o durată de 7 zile, având în vedere dispozițiile legale menționate, recursurile formulate sunt inadmisibile, împrejurări în care curtea va proceda în consecință.
pentru aceste motive
în numele legii
decide
1. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 4 mai 2009 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
2. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
- -
red. /22.05.2009
dact. /25.05.2009/ 2 ex
jud. fond-
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Aurelia Muntenu, Laura Popa
| ← Divort. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Divort. Decizia 1544/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
