Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 477/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 477/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 iunie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr. 164/P/2006.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată și intimatul inculpat asistați de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Avocat depune la dosar copia unui bilet de trimitere eliberat de Spitalul Clinic de Copii B din care reiese că datorită problemelor la inimă minorul suferă și de o pareză care necesită un control de specialitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Reprezentanta parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia. Recursul vizează netemeinicia încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă cu privire la intimatul inculpat pe motiv că minorul necesită o intervenție chirurgicală și că părinții pot alege unitatea spitalicească la care acesta să fie consultat.
În susținerea recursului arată că nu contestă afecțiunile medicale ale minorului însă până în prezent la dosar nu a fost depusă o recomandare cu privire la o intervenție chirurgicală de urgență, fiind recomandat doar control de specialitate cardiologic.
Chiar și în situația în care ar exista o recomandare pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale în străinătate instanța poate încuviința părăsirea țării pentru o anumită perioadă de timp necesară rezolvării problemelor medicale.
Întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nu s-au schimbat și nici nu au dispărut apreciază că în mod netemeinic instanța de fond a dispus revocarea măsurii motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpata în sensul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură care în opinia sa, în acest moment, contravine dispozițiilor art. 16 din Constituția României și art. 6 CEDO.
Invederează instanței că între minor și bunica sa a fost creată o legătură specială care justifică necesitatea ca aceasta să îl însoțească în străinătate pentru a fi supus unei intervenții chirurgicale. De asemenea responsabilitatea cu privire la starea de sănătate a minorului incumbă familiei din care face parte și bunica.
Așa fiind întrucât la dosar există dovezi că minorul necesită o intervenție chirurgicală în străinătate solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpata.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Public apreciază că se impune respingerea acestuia.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpata având în vedere atât argumentele reținute de instanța de fond în încheierea atacată, precum și motivele recursului declarat de parchet în această cauză.
Susține că afecțiunile de care suferă minorul pot fi tratate și în țară atât timp cât nu există o recomandare expresă a persoanelor de specialitate în sensul tratării acestuia în străinătate.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pentru a avea posibilitatea să îl însoțească pe nepotul său minor în străinătate. Precizează că și în acest moment minorul este bolnav și dorește ca să fie consultat de un specialist din străinătate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, având astfel posibilitatea să acorde îngrijiri medicale fiului său minor.
CURTEA
1. Constată că prin încheierea din 19 iunie 2008 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul și a respins cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata.
Pentru a dispune astfel prima instanță reținut că inculpatul trebuie să se deplaseze în străinătate pentru consultul medical și tratamentul de care are nevoie fiul acestuia în vârstă de 4 luni, dar că această deplasare nu este cazul să fie făcută și de către inculpata care este bunica minorului.
2. Împotriva încheierii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpata.
Parchetul a criticat revocarea măsurii față de inculpatul, iar inculpata a solicitat să i se admită cererea de revocare.
3. Recursul declarat de parchet este fondat.
Potrivit art. 139 alin.2 pr.pen. revocarea măsurii preventive se poate dispune atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acelei măsuri.
Din conținutul încheierii recurate rezultă că prima instanță nu a examinat dacă subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul, ci s-a limitat la examinarea situației medicale a fiului acestuia și a necesității ca minorul să fie prezentat pentru control medical și tratament în străinătate.
Pe de altă parte, instanța s-a bazat doar pe unele aprecieri de ordin general cu privire la dreptul părintelui de a se îngriji de sănătatea copilului, fără a examina în concret dacă din actele medicale prezentate la dosar rezultă necesitatea efectuării unei deplasări în străinătate.
Actele medicale fac într-adevăr dovada faptului că minorul este bolnav, însă recomandările care sunt făcute medici se referă doar la prezentarea pentru un consult cardiologic la Tg. M, conform programării (fila 221 dosar fond).
În raport de exigențele pe care trebuie să le manifeste instanța de judecată în verificarea unor susțineri care ar putea să conducă la revocarea unei măsuri preventive era necesar ca la dosar să fie prezentate acte din care să rezulte o recomandare expresă cu privire la un consult medical în străinătate sau să fie prezentate documente referitoare la unitatea sanitară dintr-o altă țară la care urma să aibă loc consultul și perioada de timp necesară în acest scop, conform unei programări.
Trebuie subliniat însă că și în situația în care ar fi fost prezentate actele doveditoare, fiind vorba de o părăsire temporară a teritoriului țării, instanța avea posibilitatea prevăzută de art. 145 alin.1 pr.pen. respectiv să încuviințeze ca inculpatul să se deplaseze pe o anumită perioadă de timp, limitată, împreună cu minorul, în vederea efectuării controlului medical, cu obligația de a reveni în țară la o anumită dată fixată, fără ca pentru această situație să fie necesară revocarea măsurii preventive.
Din actele existente la dosar nu rezultă că în prezent ar fi dispărut temeiurile pentru care s-a dispus față de acest inculpat revocarea măsurii prev. de art. 145/1 pr.pen. așa încât revocarea dispusă de prima instanță nu este întemeiată. În interesul soluționării cu celeritate a cauzei și pentru buna desfășurare a procesului penal, ținând cont și de modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, curtea apreciază că este necesar ca măsura preventivă să fie menținută față de inculpatul.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.pen. recursul parchetului va fi admis cu privire la inculpatul, iar încheierea primei instanțe va fi casată, dispunându-se respingerea cererii de revocare formulată de inculpat.
4. Recursul declarat de inculpata este nefondat.
În ceea ce privește admisibilitatea recursului, față de dispozițiile art. 141 alin. 1 Cod procedură penală, deși textul de lege arătat statuează că încheierea prin care se respinge cererea de revocarea măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, se constată că dispoziția legală internă contravine prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește asigurarea egalității de arme și de șanse în cadrul unui proces corect.
Egalitatea de arme și de șanse presupune, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, punerea la dispoziție a unor instrumente procesuale echivalente, atât pentru acuzare, cât și pentru apărare.
În ceea ce privește revocarea măsurii preventive, Curtea constată că, în timp ce pentru procuror este prevăzută calea de atac a recursului - care a și fost folosită pentru inculpatul - în cazul în care se admite cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, pentru inculpat nu este prevăzută această cale de atac în situația în care cererea este respinsă.
Nu poate reprezenta o judecată corectă situația în care, împotriva aceleași hotărâri, parchetul are cale de atac iar inculpatul nu.
O astfel de reglementare încalcă principiul egalității de arme și defavorizează pe inculpat, fiind încălcate dispozițiile Art. 6 paragraf 1 din CEDO, dispoziții care se aplică cu prioritate față de dreptul intern, așa cum este prevăzut în art. 11 și art. 20 din Constituție.
În ceea ce privește motivele invocate de inculpată pentru revocarea măsurii, se constată că acestea sunt nefondate și că subzistă în continuare temeiurile de fapt și de drept care au condus la luarea măsurii preventive.
Pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura celeritatea cerută de lege, având în vedere și natura faptelor precum și condițiile în care au fost săvârșite, curtea constată că cererea de revocare formulată de inculpată trebuie respinsă.
În ceea ce privește necesitatea efectuării unei deplasări în străinătate împreună cu nepotul minor, pentru un consult medical, trebuie să se facă dovezi concrete cu privire la necesitatea ca inculpata să însoțească copilul și cu privire la necesitatea unui astfel de consult, pe bază de acte medicale, în care să se indice locul precum și perioada în care urmează să fie efectuat consultul.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.pen. recursul inculpatei urmează să fie respins.
5. Potrivit art. 192 alin.2 pr.pen. inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul De pe lângă Tribunalul pentru minori și Familie Brașov, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov la data de 19 iunie 2008, pe care o casează numai sub aspectul revocării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inc..
Rejudecând cauza în aceste limite, respinge cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulată de inc..
Respinge recursul declarat de inc. împotriva aceleași încheieri și menține dispozițiile primei instanțe cu privire la această inculpată.
Obligă pe inc. la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AV/23.06.2008
Dact.BD/24.06.2008
Jud. fond.
- 3 exemplare -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Elena Barbu, Manuela Barbu
| ← Plasament. Decizia 189/2010. Curtea de Apel Bacau | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 195/2008. Curtea de... → |
|---|
