Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 802/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 802 / DOSAR NR-
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- C - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, recurenții inculpați și, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales și recurenții inculpați și, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind dacă au cereri prealabile de formulat, apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului declară că nu au alte cereri de formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului care vizează în principal, încheierea prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului pe care-l apără. Solicită a se avea în vedere că nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este acuzat. De asemenea, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat ales pentru recurenții inculpați și, susține că prin încheierea atacată au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații pe care-i apără. Consideră că din motivarea instanței de fond nu rezultă acele probe certe care să dovedească acuzațiile ce sunt în sarcina inculpaților. Solicită a se avea în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat. Inculpații sunt arestați de aproximativ 12 luni, timp în care au colaborat cu organele de cercetare, respectiv la instanța de fond inculpații au fost audiați și și-au spus punctul de vedere, fiecare arătând aportul pe care l-au adus la activitatea infracțională descrisă de DIICOT -
Totodată, solicită a se avea în vedere că termenul rezonabil s-a împlinit.
Apărătorul inculpaților solicită a se observa faptul că inculpații se află la prima confruntare cu legea penală, anterior fiecare având ocupație. Consideră că perioada de 11 luni de arest preventiv a contribuit la modificarea substanțială și radicală a comportamentului în societate a acestora.
Concluzionează solicitând admiterea recursurilor declarate susținând că materialul probator aflat la dosar nu conturează concluziile DIICOT și mai mult indicii și probe temeinice nu se regăsesc în materialul probator pentru menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților, motiv pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu pentru inculpatul - a localității C și pentru inculpatul - a localității M
Avocat ales pentru recurenții inculpați și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu.
Susține că nu va repeta concluziile colegilor săi, dar solicită a se avea în vedere că măsura arestării preventive este una dintre cele mai drastice măsuri, ce se ia în condiții excepționale și această măsură nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă efectivă.
Solicită a se ține seama că inculpații au fost audiați, au declarat care a fost adevărata stare de fapt, au relevat motivele pentru care nu au dat declarații în faza de urmărire penală, iar la acest moment aceștia nu mai pot influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se reține că inculpații sunt persoane fără antecedente penale, cu studii superioare și mai mult, că la dosar nu există acele probe și indicii temeinice. Consideră că nici până la acest moment nu s-a motivat exact care sunt acele indicii temeinice și în ce constau acestea
De asemenea, apărătorul inculpaților susține că în acest dosar sunt cercetați 12 inculpați pentru aceleași fapte, din care doar 5 inculpați se află în stare de arest preventiv, motiv pentru care apreciază că nu există egalitate de tratament.
Relativ la inculpatul se afirmă că ar fi susținut un grup organizat, dar acesta a primit bani pentru construirea unei case. Totodată, s-a reținut cu privire la acest inculpat că ar fi deținut un aparat pentru citire de carduri, dar care nu a fost folosit.
solicitând admiterea recursurilor declarate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, apreciind că termenul rezonabil nu a fost depășit raportat la practica CEDO, complexitatea cauzei și numărul mare al inculpaților implicați. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 139 Cod procedură penală pentru înlocuirea măsurii arestării preventive. Încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și pune concluzii de respingerea recursurilor.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt, solicită analizarea cu atenție a prezentului recurs întrucât susține că la dosar nu există acele indicii temeinice. Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dos. nr-, au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulate de inculpații, și, reținându-se că față de faptele pentru care au fost trimiși în judecată - infracțiuni informatice prin care se aduce atingere drepturilor patrimoniale ale persoanelor - că există indicii referitoare la desfășurarea acestora și în exteriorul țării, de celelalte împrejurări în care se presupune că s-ar fi comis faptele, de persoana fiecărui inculpat, că nu au intervenit modificări ori ar fi dispărut temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu se impune continuarea procesului cu inculpații în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, arătând că nu există temeiuri pentru justificarea menținerii arestării preventive, aceste temeiuri nu mai subzistă, nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, sunt tineri, inculpații și au arătat în plus că au avut o atitudine de colaborare cu organele de cercetare și au fost audiați de instanță, nu au antecedente penale și s-a creat un tratament inegal față de inculpații cercetați în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, că nu există date că în stare de libertate ar zădărnici aflarea adevărului și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și au mari perspective de reintegrare.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 10 din data de 23 noiembrie 2007 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat fiind reținută în sarcina tuturor inculpaților.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. c și Cod procedură penală.
În fapt, se impută acestora că grupul infracțional a fost constituit în vederea retragerii frauduloase de bai prin diverse metode din conturile bancare ale altor persoane, modalitate în care au fost păgubiți, în mod repetat, mai mulți cetățeni străini, titulari ai unor conturi bancare, prin introducerea de date necorespunzătoare realității în sisteme informatice de gestiune a acestor conturi; totodată, au fost efectuate transferuri de bani pe Internet prin, în numele și pe seama acestor persoane, către alți destinatari, membri ai grupului infracțional organizat, comunicând datele de referință ale acestor tranzacții unui alt membru al grupului infracțional, în vederea încasării sumelor de bani ce au făcut obiectul tranzacțiilor.
De la inculpați au fost ridicate o serie de dispozitive informatice și carduri, a căror prezență pare a fi în legătură cu elementele de fapt mai sus relevate precum și cu constatarea efectuării unui număr mare de plăți on-line de la persoane aflate în SUA către inculpați, plăți ce nu au nici o explicație rezonabilă licită, în contextul stării de fapt ce se conturează în acest dosar penal.
Ținând seama de stadiul procesului penal și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este temeinică, deoarece față de natura și gravitatea infracțiunii ce se impută inculpaților - anume constituire de grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, activitatea acestora se întinde pe o durată mare de timp, ceea ce relevă perseverența infracțională a acestora - de numărul relativ mare de persoane implicate în cauză, de impactul negativ pe care îl au asemenea infracțiuni în comunitate, de amploarea pe care o au astfel de fapte dar și gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă acestea, măsura arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 și 139 Cod procedură penală, și nu se poate susține că temeiurile ce au stat la baza luării ar fi suferit modificări și cu atât mai puțin că ar fi dispărut.
În speță nu se poate invoca nici egalitatea de tratament față de ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate, având în vedere infracțiunile ce se impută acestora din urmă, iar împrejurările referitoare la vârsta tânără a inculpaților, lipsa antecedentelor penale vor fi valorificate la momentul procesual adecvat.
Având în vedere timpul relativ scurt (aproape 12 luni) de la data luării măsurii arestării preventive și complexitatea cauzei, nu se poate susține că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii prevăzut de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. 8 și art.160/9 Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de inculpații, și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 28 octombrie 2008 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției și ceilalți inculpați sumele de câte 50 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2008.
Președinte judecător judecător
- - - C - G
GREFIER
Red. SF/10.11.2008
Tehnoredact.DS/10.11.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alina Constanța Mandu, Gheorghe
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reintegrare în familie. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
