Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 120/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 120
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții
, - PRIN LEGAL, și împotriva deciziei civile nr.138 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu
intimat, având ca obiect evacuare;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții, și, avocat pentru intimatul -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina -în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Se pune în discuția contradictorie a părților excepția nulității recursului.
Avocat susține că cererea de recurs are o formă mai rar întâlnită în practica juridică, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.302 ind.1 lit.a din Codul d e procedură civilă.Îndeplinirea unei astfel de cerințe nu este o formalitate.Cererea de recurs nu cuprinde numele părții, domiciliul și calitatea părții.
Avocat depune note de concluzii scrise. Solicită respingerea excepției de nulitate recursului. În adevăr, art.302 ind.1 lit.a Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă aceste date, dar prin decizia civilă nr.176 din 27 martie 2005 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale, întrucât se încalcă disp.art.21,24,29 din Constituția României, deoarece încalcă dreptul liberului acces la justiție.
În replică,avocat arată că decizia invocată se referă la persoane juridice și nu la persoane fizice.
Pe fond, avocat solicită admiterea recursului, având în vedere motivele de recurs formulate, desființarea deciziei recurate pentru nelegalitate și netemeinicie, și a se pronunța o hotărâre în sensul motivelor de recurs.
Avocat, pe fond, solicită respingerea recursului întrucât motivele de recurs nu se încadrează în nici unul din textele de lege.
Susține că nu s- încălcat dreptul la apărare, dimpotrivă, s-au respectat toate drepturile prevăzute de lege, s-au acordat mai multe termene de judecată apoi s-a prezentat un apărător care nu avea delegație la dosar.Dreptul locativ al recurentului a expirat de o lungă perioadă de timp.
menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 2749 din 13 martie 2007 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de către reclamantul -, domiciliat în mun. I,-,.915, tronson 2,.6,.23 în contradictoriu cu pârâții, prin reprezentant legal, -, prin reprezentanți legali și, și HG, toți pârâții domiciliați în mun. I,-, corp A și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. I,-, corp A, proprietatea reclamantului conform actului de adjudecare emis în dosarul de executare silită nr.204/2005 al la data de 09.02.2006
Pârâții au fost obligați la plata câtre reclamant a sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că:
Reclamantul a dobândit prin actul de adjudecare emis la data de 09.02.2006 de către executor judecătoresc, în dosarul de executare silită nr.2004/2005, un imobil casă de locuit și terenul aferent.
În baza actului de adjudecare ce constituie titlul de proprietate al adjudecatarului, conform art. 517 alin. l, Cod procedură civilă, acesta din urmă a încheiat cu pârâții, foștii debitori și garanți urmăriți, contractele de închiriere datate și înregistrate la administrația financiară I la 22.03.2006 pentru o perioadă de 2 luni cu familia, cât și cu familia, contractele urmând să expire la data de 15.05.2006.
Întrucât titlul locativ al pârâților, în speță contractele de închiriere au încetat să-și mai producă efectele prin împlinirea perioadei de închiriere la data de 15.05.2006, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. I,-, corp A, proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și - prin decizia civilă nr. 138 din 25 februarie 2008 - Tribunalul Iașia respins apelul, păstrând hotărârile judecătoriei și obligându-i pe apelanți la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut, în motivarea deciziei, că:
Motivul de nulitate a hotărârii pentru lipsă de apărare nu este fondat.
În conformitate cu disp. art. 156 Cod procedură civilă instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Dispozițiile legale menționate nu au caracter imperativ, în sensul că instanța ar fi obligată să acorde termen pentru lipsă de apărare.
Drepturile procesuale trebuiau exercitate cu bună credință iar părțile nu pot abuza de drepturile lor, a constatat tribunalul.
În cauză pârâții au fost citați pentru termenul din 6.02.2007 la data de 15.12.2006, având la îndemână timp suficient pentru a face demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Mai mult, cauza a fost amânată de la 6.02.2007 la 6.03.2007, interval în care pârâții apelanți aveau posibilitatea să-și formuleze apărarea, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins cererea de amânare pentru lipsă de apărare, respectând disp. art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă în sensul că a fost amânată pronunțarea pentru a da posibilitatea pârâților să depună concluzii scrise.
Pe fondul cauzei, judecătoria a reținut în mod corect că pârâții ocupă fără nici un titlu spațiul de locuit din care reclamantul a solicitat evacuarea, a stabilit tribunalul.
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în I,-, corp A prin actul de adjudecare emis la 9.02.2006 în dosarul de executare nr. 204/20905 al executorului judecătoresc .
La data de 22.03.2006 adjudecatarul a încheiat cu pârâții și contracte de închiriere pentru o perioadă de 2 luni, acesta expirând la data de 15.05.2006, proprietarul neînțelegând să le mai prelungească.
Cum titlurile locative ale pârâților și-au încetat valabilitatea, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus evacuarea pârâților din imobil.
Susținerea apelanților că actul de adjudecare ar fi lovit de nulitate pe motiv că titlurile executorii - contractul de împrumut autentificat sub nr. 1728/10.04.2003 și actele adiționale la acestea autentificate sub nr. 4766/3.11.2003 și nr. 538/7.05.2004 au fost anulate prin sentința civilă nr. 7938/20.06.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, devenită definitivă prin decizia civilă nr. 292/25.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, este nefondată.
Prin hotărârile judecătorești menționate nu s-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut și actelor adiționale la acesta ci doar a unei clauze contractuale, și anume cea privind înscrierea penalităților de întârziere de 1 % pe zi întârziere.
Contractul de împrumut pentru suma de 16.300 USD a rămas în vigoare și nu se poate reține nulitatea executării silite și a actului de adjudecare ce constituia titlul reclamantului așa cum susțin apelanții, a conchis tribunalul.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții - apelanți, criticând- pentru nelegalitate și invocând prevederile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurenții pretind că greșit a considerat tribunalul că lipsa de apărare la fond nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii judecătoriei. Ei susțin că trebuie avute în vedere și aspecte de ordin subiectiv care i-au împiedicat să se apere și că dreptul la apărare - consacrat de Constituția României și Codul d e procedură civilă - trebuia respectat.
Apelanții - pârâți învederează că greșit a fost respinsă cererea de suspendare a judecății până la soluționarea recursului în dosarul nr-.
Ei arată că în cauză erau incidente prevederile art. 244 punctul 1 Cod procedură civilă, fiind necesară suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea litigiului cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de împrumut și actelor adiționale.
recurenții că ordonanța de adjudecare din 9 februarie 2006, emisă în executarea silită a unui contract de împrumut anulat, chiar și parțial, nu poate produce efecte.
Intimatul a invocat nulitatea recursului arătând că declarația de recurs nu satisface cerințele art. 302 indice 1 lit. a Cod procedură civilă.
El arată că recursul formulat de avocatul apelanților nu cuprinde numele părților, domiciliul și calitatea acestora.
Răspunzând excepției nulității recurenții solicită respingerea, arătând că prin decizia nr. 176 din 24 martie 2005 - Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, constatând că sancțiunea cu nulitatea absolută a omisiunii de a se preciza, în cuprinsul cererii de recurs, a numelui și domiciliului părților apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură a afecta grav efectivitatea exercitării căii de atac și a restrânge nejustificat accesul liber la justiție.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu poate fi primită excepția nulității recursului și că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
1. Referitor la excepția nulității recursului instanța de recurs constată că trebuie avute în vedere decizia nr. 176 din 24 martie 2005 a Curții Constituționale (astfel cum judicios invocă recurenții). Prin decizie Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 302 indice 1 alineat 1 litera a Cod procedură civilă în ceea ce privește sancțiunea cu nulitatea absolută a omisiunii de a se preciza, în cuprinsul cererii de recurs, a numelui, domiciliului sau reședinței părților. Curtea a constatat că prin sancțiunea pe care o instituie, textul de lege încalcă atât dispozițiile art. 21 cât și pe cele ale art. 129 și art. 24 alineat 1 din Constituția României.
Instanța de recurs reține că recurenții pârâți au complinit lipsurile cererii de recurs, situație în care urmează a fi respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimatul - reclamant.
2. Privitor la fondul pricinii, Curtea constată că este judicioasă constatarea tribunalului, conform căreia la judecătorie nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al pârâților, de natură a atrage nulitatea sentinței. Articolul 156 (1) Cod procedură civilă instituie o facultate a instanței și nu o obligație, și leagă amânarea cauzei pentru lipsă de apărare de o temeinică justificare a acesteia.
În același timp, instanța de recurs constată că judecătoria a aplicat corect alineatul 2 al art. 156 Cod procedură civilă. Mai mult, apelul fiind o cale devolutivă de atac, pârâții au avut posibilitatea de a face în fața tribunalului toate apărările pe care le considerau pertinente și de care pretind că ar fi fost privați în fața primei instanțe.
Curtea de apel mai reține că nu se impune suspendarea judecății acțiunii de față, atât timp cât dezlegarea pricinii nu atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți (condiție impusă de art. 244 (1) punctul 1 Cod procedură civilă).
Curtea de apel constată că reclamantul și- întemeiat cererea de evacuare a pârâților pe actul de adjudecare emis la 9 februarie 2006 de executorul Judecătoresc. Or, în dosarul nr- judecata nu se poartă asupra valabilității ordonanței de adjudecare de care se folosește reclamantul, ci asupra nulității unui contract de împrumut și unor acte adiționale. Chiar dacă cele din urmă acte au stat la baza ordonanței de adjudecare, cât timp ordonanța însăși nu este contestată nu se poate reține incidența cazului de suspendare a judecății de la art. 244 (1) punctul 1 Cod procedură civilă.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul.
Respinge recursul formulat de pârâții, (prin reprezentant legal ), (prin reprezentanți legali și ), și HG împotriva deciziei civile nr. 138 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
| ← Stabilire paternitate. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Galati | Stabilire program vizitare minor. Decizia 40/2008. Curtea de... → |
|---|
