Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 170/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 170/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în, sat, nr. 146, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 219 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, nefiind timbrat, iar la dosar s-a depus din partea intimatei reclamante un set de înscrisuri în probațiune, reprezentând copia contractului de închiriere, adeverință de venit și înscrisuri privind anumite împrumuturi efectuate de aceasta.
Recurentul depune la dosar chitanțele seria - nr. 49349 și seria - nr. 50383, din 25.02.2010, reprezentând taxa de timbru de 5,0 lei și timbru judiciar de 0, 15 lei.
La solicitarea instanței recurentul arată că nu dorește să studieze înscrisurile depuse la dosar și nu mai are alte cereri de formulat.
Neformulându-se alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea apelului și sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, precizând că nu are unde locui, iar momentan locuiește la fratele său.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului, precizând că din aprilie 2009 pârâtul a plecat din imobil.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.219/26.10.2009 Tribunalul Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.4100/25.05.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.M în dosaurl nr-.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4100/25.05.2009, pronunțată de Judecătoria Tg.M în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul, i s-a atribuit reclamantei beneficiul continuării contractului de închiriere nr.237 din 28.05.1999, s-a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată în Tg.M,- și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în sumă de 10,30 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea căii de atac promovate și desființarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.
Recurentul a învederat instanței că afirmațiile reclamantei în fața primei instanțe nu corespund adevărului: nu este violent cu reclamanta și cu copilul lor, nu consumă băuturi alcoolice decât în cantitate mică și numai ocazional, a investit, împreună cu intimata, cca. 400 lei în locuință și este nedrept să fie evacuat, în condițiile în care locuiește numai temporar în casa fratelui său din localitatea, unde nu poate locui și în timpul iernii și nuu corespunde adevărului că ar fi moștenit o locuință pe care a vândut-
Intimata a depus la dosar copia contractelor încheiate cu, On Gaz România, cel de furnizare energie electrică și adeverința emisă de SC SA (23-27).
Tribunalul analizând apelul dedus judecății, constată că obiectul acțiunii introductive a reclamantei 1-a constituit evacuarea pârâtului din locuința situată în Tg.M,-, imobil închiriat de părți de la SC SA.
A mai constatat că, prima instanță, a reținut în mod corect că este vorba de o cameră în suprafață de 22,20 mp, bucătărie de 8,40 mp și baie de 2,87 mp, antreu și pivniță și că atât părțile litigante, cât și fiul lor, au drepturi locative egale, astfel cum rezultă din contractul de închiriere, prelungit prin act adițional (24-30 dosiond).
Prin sentința civilă nr.1103/13.02.2009 a Judecătoriei, căsătoria dintre părți a fost desfăcută din vina exclusivă a pârâtului, fiul părților, aflat în continuarea studiilor, are o mai bună relație cu mama sa, aspect recunoscut de pârât în fața primei instanțe.
Față de dimensiunile locuinței și de starea conflictuală care există de mai multă vreme între părți, în mod justificat prima instanță nu a putut primi soluția propusă de pârât, aceea de partajare a locuinței între acesta și soția sa, precum și copilul lor în vârstă de 19 ani, aflat în continuarea studiilor.
Tribunalul a mai reținut că, fără îndoială, recurentul ar avea dificultăți în ceea ce privește modul și condițiile de a locui la fratele său, în localitatea, însă acest aspect nu este de natură a înlătura elementele reținute de instanța de fond în atribuirea în favoarea reclamantei a beneficiului contractului de închiriere a locuinței și a evacuăm pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului formulat și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivele de recurs pârâtul arată că împreună cu reclamanta, pe perioada când aceștia erau căsătoriți au contractat două credite bancare la BCR și BRD, pe care, trebuie să le restituite numai de el, credite ce au fost întrebuințate de ambele părți procesuale.
Reclamanta, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
În mod corect atât instanța de apel cât și cea de fond au soluționat corect litigiul, având ca obiect "evacuarea" pârâtului din locuința situată în Tg.M,-, închiriată de părți de la SC SA, acest imobil având în total spațiu locativ de 33,47 mp, compus din: 1 cameră de 22,20 mp, bucătărie de 8,40 mp și baie de 2,87 mp, antreu și pivniță, în care locuiesc părțile și fiul acestora.
Într-adevăr, beneficiul locuinței îl aveau părțile litigante și fiul acestora în vârstă de 19 ani aflat în continuarea studiilor. Dar datorită menținerii stării conflictuale de către pârât, între aceste părți, a intervenit divorțul și prin sentința civilă nr.1103/13.02.2009 Judecătoria Tg.M a desfăcut căsătoria "din vina exclusivă a pârâtului" din prezenta cauză. Astfel, instanța a dispus pe bună dreptate, evacuarea pârâtului și atribuirea exclusivă a contractului de închiriere a locuinței reclamantei, ținând cont, în primul rând, de dimensiunile mici ale locuinței și în al doilea rând, de starea conflictuală între părți.
În concluzie, față de cele arătate în cauză, Curtea, constată că motivele pârâtului-recurent nu sunt relevante în prezenta cauză, fapt pentru care instanța va respinge recursul formulat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în, sat, nr. 146, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 219 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/5 exp.
05.03.2010
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Tg Mures | Divort. Decizia 1967/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
