Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 357/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 357/R Dosar nr-
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Elena Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 6/S din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 mai 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 28 mai 2009, când,
urtea
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin Sentința penală nr. 6/S/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul - a fost admisă cererea formulată de către Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și în baza art. 110/1 alin 3 Cod procedură penală rap. La art. 86/4 alin 2 Cod procedură penală a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 15/21.02.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov condamnatului și executarea în întregime a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că prin Sentința penală nr. 15/21.02.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, rămasă definitivă la data de 11.02.2008, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și în baza art. 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei acestui inculpat pe un termen de încercare de 4 ani; în baza art. 110/1 Cod penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 Cod penal și să urmeze un curs de învățământ sau calificare. atrăgându-i-se totodată atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 86/4 Cod penal, 110/1 alin 3 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. Deși cunoștea obligațiile care îi revin și planul de supraveghere căruia trebuia să se supună, începând cu data de 7.04.2008 condamnatul nu s-a mai prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov deși a fost convocat în repetate rânduri; de altfel condamnatul nu a dat curs nici citării primei instanțe, din dovezile privind neîndeplinirea procedurii de aducere a condamnatului cu mandat rezultând că acesta a părăsit țara, fiind plecat la muncă în Anglia, situație care rezultă și din înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul condamnatului.
În această situație, prima instanță a apreciat în mod judicios că cel condamnat cu rea credință nu și-a îndeplinit măsurile de supraveghere sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 110/1 alin 3 Cod penal raportat la art. 86/4 alin 2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, prin avocat condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună respingerea solicitării Biroului de executări penale din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/21.02.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov condamnatului.
În motivarea recursului formulat s-a arătat în esență că deși nu a respectat măsurile de supraveghere stabilite în sarcina sa, inculpatul are în prezent un loc de muncă stabil în Anglia și nu este în interesul său, sau al societății să i se revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei; pe altă parte în cauză nu s-a făcut dovada că nerespectarea măsurilor de supraveghere s-a făcut de către condamnatul cu rea -credință astfel încât se impune respingerea sesizării Biroului de executări penale din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și menținerea în continuare a acestei modalități de executare a pedepsei pentru condamnat.
Analizând sentința penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept și coroborând materialul probator administrat în cauză instanța de recurs reține recursul formulat de către inculpatul este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect că prin Sentința penală nr. 15/21.02.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, rămasă definitivă la data de 11.02.2008, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și în baza art. 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei acestui inculpat pe un termen de încercare de 4 ani; în baza art. 110/1 Cod penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 Cod penal și să urmeze un curs de învățământ sau calificare, atrăgându-i-se totodată atenția asupra dispozițiilor art. 83 și 86/4 Cod penal, 110/1 alin 3 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
De asemenea rezultă fără nici un dubiu că recurentul condamnat cunoștea obligațiile care îi reveneau, respectiv măsurile de supraveghere la care a fost supus, întocmindu-se în acest sens un plan de supraveghere de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, plan pe care condamnatul l-a semnat la data de 7.04.2008.
Condamnatul nu se face vinovat de nerespectarea uneia dintre măsurile de supraveghere, caz în care s-ar putea pune problema existenței sau nu a relei credințe ci a ignorat în mod voit toate măsurile de supraveghere la care a fost obligat să se supună conform hotărârii de condamnare. Împrejurarea că în prezent este plecat în Anglia și este beneficiarul unui contract de muncă nu justifică sustragerea condamnatului de la măsurile de supraveghere la care era obligat să se supună, cu atât mai mult cu cât, din copia contractului de muncă atașată dosarului cauzei rezultă fără dubiu că acesta este angajat pe o perioadă de un an între 12.01.2009 și 12.01.2010 în Anglia, ori pentru perioada anterioară, respectiv 7.04.2008-ianuarie 2009, nu există absolut nici o justificare a nerespectării măsurilor la care a fost obligat.
În raport de aceste împrejurări, prima instanță a procedat corect reținând că recurentul condamnat s-a sustras cu rea credință măsurilor de supraveghere la care a fost obligat prin sentința penală nr. 15/21.02.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov iar în acest context, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate acestui condamnat prin sentința menționată a fost judicios dispusă, hotărârea penală atacată fiind legală și temeinică.
Pentru considerentele dispuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 6/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală v-a fi obligat condamnatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
pentru aceste motive
în numele legii
decide
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul fiul lui și -, născut la data de 2.11.1988, împotriva Sentinței penale nr. 6/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă condamnatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli Judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009.
președinte, judecător, judecător,
pt. - - pt. - - - -
plecată în concediu de odihnă plecată în concediu de odihnă
semnează președinte instanță semnează președinte instanță
Grefier,
- -
red. /22.06.2009
dact. /23.06.2009/2 ex
jud. fond-
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean, Elena Barbu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 82/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 242/2010. Curtea de... → |
|---|
