Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 734/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 734 Dosar nr-
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr 83 din 4 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov in dosarul nr -.
La apelul nominal făcut in ședința publica, la pronunțare, se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța in vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 2 octombrie 2008, apoi pentru 6 octombrie 2008 și 8 octombrie 2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 83/2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată intimatei condamnate, considerând cererea formulată de Biroul de Executări penale din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că nu se poate reține reaua credință a condamnatei minore în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor de supraveghere stabilite de instanța de judecată, condiție impusă de prevederile art. 86/4 alin 2 Cod penal pentru a se putea dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prin raportare la dispozițiile art 10/1 alin 3 Cod penal.
Părinții condamnatei minore au înstrăinat apartamentul situat în or -, 3 B, A 13, jud B (această adresă a condamnatei fiind avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare ) la sfârșitul anului 2005, în condițiile în cre sentința de condamnare a fost pronunțată la data de 2 martie 2006 și a rămas definitivă la data de 23 octombrie 2006. Pe de altă parte, deși reiese din hotărârea de condamnare faptul că inculpata minoră a fost prezentată la dezbaterile pe fondul cauzei, aceasta nu a mai fost prezentă la pronunțarea sentinței, motiv pentru care nu s-a procedat la comunicarea hotărârii. În această situație este de presupus că minora condamnată nu a luat cunoștință de măsurile de supraveghere la care a fost supusă și de obligațiile pe care trebuie să le respecte. În cauză nu rezultă din dosarul de fond în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, respectarea prevederilor art 359 alin 2 Cod procedură penală, în sensul în care atunci când inculpatul nu este prezent și instanța apreciază că nu este necesară chemarea lui, face o comunicare scrisă în care i se atrage atenția asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse prin sentință.
În consecință, s-a constatat că, pe de o parte, inculpata minoră a lipsit la pronunțarea hotărârii, astfel că instanța care a dispus condamnarea nu i-a putut aduce la cunoștință obligațiile pe care le are de respectat și măsurile de supraveghere la care a fost supusă, sentința penală de condamnare nu a fost comunicată inculpatei minore, deși dispozițiile art 360 alin 3 impuneau acest lucru, iar, pe de altă parte, inculpata minoră nu a fost înștiințată, fie personal, prin chemarea sa de către instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare, fie prin adresă scrisă, despre cele mai sus menționate, precum și referitor la consecințele pe care nerespectarea dispozițiilor luate de instanță le poate produce. S-a apreciat că nu se poate reține reaua credință a condamnatei minore - în nerespectarea măsurilor de supraveghere la care a fost obligată de instanța de judecată, în condițiile în care nu se poate stabili cu certitudine faptul că aceasta a avut cunoștință de aceste măsuri.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, criticând-o ca netemeinică și nelegală și, solicitând admiterea cererii și revocarea suspendării executării pedepsei aplicate intimatei deoarece aceasta s-a sustras, cu rea - credință, de la îndeplinirea obligațiilor ce ii reveneau potrivit unei hotărâri definitive de condamnare.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, fiind incidente dispozițiile art 385/6 alin 3 Cod procedură penală, instanța de judecată constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a considerat in mod eronat că nu se poate reține reaua - credință a intimatei - cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de supraveghere impuse de instanța de judecată cu ocazia condamnării acesteia și că nu se poate stabili cu certitudine faptul că aceasta a avut cunoștință de aceste măsuri. Materialul probatoriu administrat infirmă aceste aprecieri și dovedesc reaua credință a intimatei condamnate cu privire la nerespectarea măsurilor de supraveghere, atrăgând aplicarea art 110/1 alin 3 rap la art 86/4 alin 2 Cod penal. Mai mult, el relevă faptul că aceasta avea cunoștință de existența obligațiilor de supraveghere, fiind respectate dispozițiile art 359 alin 2 Cod procedură penală.
Astfel, intimata condamnată a fost prezentă la majoritatea termenelor de judecată la instanța de fond și a fost asistată de apărătorul ales. La termenul de judecată din data de 16 iunie 2005, când a fost și audiată, a încunoștințat instanța despre adresa unde locuiește, respectiv, str. IL-, 3 B,. A 13, jud La termenul din data de 16 februarie 2006, când s-a judecat cauza în fond, intimata a fost prezentă, fiind asistată de apărătorul ales.
Prin sentința penală nr 15/2006, Tribunalul Brașov a condamnat-o la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81, 110 Cod penal și a stabilit în sarcina acesteia măsurile de supraveghere conform art 10/1, art 86/3 alin 1 Cod penal. Totodată, i-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, respectiv revocarea suspendării acordate. La data de 2 mai 2006, o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care erau stabilite obligațiile de supraveghere a fost comunicată atât intimatei condamnate, cât și tatălui acesteia, la adresa indicată de aceasta instanței (de altfel, singura adresă comunicată de intimată în tot cursul procesului, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești).
Ulterior, întrucât parchetul a declarat apel împotriva hotărârii, intimata condamnată a fost citată de Curtea de Apel Brașov la aceeași adresă din, str. IL-, menționată în fața instanței de fond, iar intimata s-a prezentat la termenul de judecată, dovedind că a primit citația care o încunoștința despre existența procesului în apel.
După rămânerea definitivă a hotărârii, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașova efectuat numeroase verificări (filele 1-12 dosar tribunal, 56-78 dosar tribunal), constatând că aceasta nu mai locuiește la adresa indicată și nici la adresa înscrisă la Serviciul de Evidență a Persoanelor, fiind in imposibilitate de a pune în executare dispozițiile instanței de judecată cu privire la supravegherea intimatei.
Totodată, în cursul judecării prezentei cereri, instanța de fond a făcut numeroase verificări cu privire la locul unde domiciliază intimata condamnată, neputând, însă, determina unde se află aceasta în prezent, dispunând citarea prin afișare, conform art 177 alin 4 Cod procedură penală.
Prin urmare, se constată că intimata condamnată a avut cunoștință de existența hotărârii de condamnare și de măsurile de supraveghere stabilite, hotărârea fiindu-i comunicată la adresa indicată, la care locuia (comunicarea s-a făcut pentru a i se aduce la cunoștință obligațiile de supraveghere deoarece termenul de apel pentru aceasta curgea de la pronunțare, fiind prezentă la dezbateri).
Faptul că aceasta și-a schimbat domiciliul sau că părinții acesteia au vândut apartamentul (din datele dosarului nu rezultă data la care s-a produs aceasta, vecinii neputând indica acest aspect cu exactitate) nu poate înlătura reaua credință a intimatei în privința neexecutării obligațiilor de supraveghere, aceasta având cunoștință de măsurile de supraveghere și neputând invoca în apărare propria culpă. Intimata era obligată să anunțe instanța de judecată cu privire la orice schimbare de domiciliu și orice deplasare, atât în cursul procesului (art 177 alin 3 Cod procedură penală), cât și după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru a putea fi supravegheat comportamentul acesteia pe durata termenului de încercare. Intimata nu a procedat astfel, ci s-a sustras de la obligațiile pe care le avea, de care avea cunoștință, schimbându-și in mod repetat domiciliul, fără a încunoștința instanța de judecată.
Nici în prezent intimata condamnată nu a putut fi identificată ca locuind în raza municipiului B, fiind citată prin afișare conform art 177 Cod procedură penală.
Prin urmare, fiind incidente în cauză dispozițiile art 86/4 alin 2 raportat la art 110/1 alin 3 Cod procedură penală, intimata condamnată neîndeplinindu-și cu rea credință măsurile de supraveghere stabilite, se impunea admiterea sesizării formulate de Biroul de Executări penale din cadrul Tribunalului Brașov, aceasta fiind fondată, cu consecința revocării suspendării și executării pedepsei.
În consecință, Curtea de Apel Brașov va admite recursul, în baza art 385/15 pct 2 lit d Cod procedură penală, va casa hotărârea atacată și va admite, în baza art 447/1 Cod procedură penală sesizarea formulată, iar în baza art 110/1 alin 3 rap la art 86/4 alin 3 Cod procedură penală, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate intimatei condamnate și va dispune executarea în întregime a pedepsei.
Potrivit art 189, 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare la fond și în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie brașov împotriva sentinței penale nr 83/2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov pe care o casează.
Rejudecând cauza,
În baza art 447/1 Cod procedură penală, admite sesizarea formulată de Biroul de Executări penale din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și în consecință:
În baza art 10/1 alin 3 rap la art 86/4 alin 2 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 15/S/2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr 42/Ap/2006 a Curții de Apel Brașov și dispune executarea în întregime a acesteia.
În baza art 189, art 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat (în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 40 lei) rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. LP/29.10.2008
Dact MB/31.10.2008
- 2 exemplare -
Jud fond -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Laura Popa, Constantin Epure
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 4/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
