Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 75/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 762 din 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea probei cu înscrisuri prin care să facă dovada împrejurării că recurentul a achitat la zi cheltuielile de întreținere ce îi reveneau. Totodată solicită emiterea unei adrese către SC SA I pentru a i se solicita să comunice partea de cheltuieli de întreținere ce îi revine recurentului pentru sufragerie și B comună.
Apărătorul susține că înțelege să solicite aceste probe întrucât s-a reținut că recurentul nu a achitat cheltuielile de întreținere, deși apartamentul are trei camere, în acel apartament locuiesc mai multe persoane, iar recurentul are un drept de abitație asupra sufrageriei din apartament, cu acces la baie și bucătărie. Depune la dosar înscrisuri prin care face dovada achitării părții din cheltuielile de întreținere ce îi reveneau recurentului.
Avocat pentru intimata solicită a se aprecia asupra cererii apărătorului recurentului, în condițiile în care din lecturarea primelor chitanțe rezultă că acestea sunt pe numele intimatei și nu a recurentului. Consideră că nu se impune administrarea probei solicitată de recurent, prin apărător, raportat la probatoriul administrat la instanța de fond și de apel.
Având în vedere sesizarea instanței de judecată cu recursul formulat de în limitele în care a fost formulat și raportat la dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, instanța respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurentul, prin apărător și acordă cuvântul la dezbateri cu privire la fondul cauzei.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar Ordonanța nr. 2952 din 27 octombrie 2009 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Iași, prin care s-a respins acțiunea promovată de SC SA privind plata cheltuielilor și a penalităților de întreținere, susținând că instanța de apel a avut în vedere formularea acestei acțiuni în pronunțarea soluției. De asemenea, avocat susține că intimata a formulat acțiune prin care solicită stingerea dreptului de abitație și solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar un certificat de grefă cu privire la această acțiune, urmând apoi să solicite suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea acelei acțiuni.
Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită a se avea în vedere că în motivele de recurs formulate se face vorbire despre somație și ar fi trebuit ca până la termenul de judecată de astăzi recurentul să depună la dosar un certificat cu privire la acel dosar.
În ceea ce privește susținerile în sensul că intimata ar fi formulat o acțiune având ca obiect stingerea dreptului de abitație, avocat susține că nu are cunoștință despre o astfel de acțiune.
Instanța respinge cererea recurentului, prin apărător, de amânare a cauzei pentru a depune la dosar Ordonanța nr. 2952/27.10.2009 și certificat de grefă cu privire la existența unei acțiuni având ca obiect stingerea dreptului de abitație, având în vedere motivele de recurs invocate și dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile nr. 762 din 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul respingerii apelului formulat de și menținerii sentinței Judecătoriei Iași ca fiind legală și temeinică.
La interpelarea instanței, avocat arată că nu înțelege să mai susțină motivul de recurs referitor la tardivitatea apelului formulat de.
Apărătorul susține că prin tranzacția intervenită între recurentul și intimata în fața instanței de judecată, s-a născut în patrimoniul recurentului un drept de abitație viager ce are ca obiect sufrageria, cu acces la baie și bucătărie. În schimbul acestui drept de abitație, recurentul se obligă să plătească cheltuielile de întreținere, curentul electric și să păstreze liniștea și buna conviețuire în apartament.
Avocat susține că instanța de apel în mod greșit a interpretat această tranzacție și nu a avut în vedere faptul că recurentul a depus la dosar dovada achitării cheltuielilor de întreținere la zi și nu există în cuprinsul tranzacției o sancțiune cu privire la o imposibilitate de a plăti cheltuielile de întreținere, în sensul că neplata acestor cheltuieli ar conduce la evacuarea recurentului din apartament.
Apărătorul arată că instanța de apel a reținut în decizia pronunțată împrejurarea că ar exista procese verbale de contravenție pe numele recurentului întrucât acesta ar provoca scandaluri în imobil, însă nu se are în vedere faptul că procesele verbale au fost anulate de către instanța de judecată.
În ceea ce privește imposibila colocațiune, avocat susține că la dosar există probe din care rezultă că intimata nu mai locuiește în imobil de 5 ani și nu poate invoca imposibila colocațiune.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică, având în vedere motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul având cuvântul în replică, susține că titlul în baza căruia s-a stabilit dreptul de abitație nu este desființat, dreptul de abitație nu este stins, astfel încât nu se poate dispune evacuarea recurentului din apartament.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași la data de 23.05.2008 reclamanta a solicitat evacuarea necondiționată a pârâtului din locuința domiciliului comun situată în municipiul I,-, bloc 809. C, apartament 19.
Susține reclamanta că în urma partajului de bunuri comune încheiat cu pârâtul tranzacție fostul soț fiind beneficiarul dreptului de habitație asupra unei camere, sufragerie cu acces la baie și bucătărie.
Evacuarea este motivată pe neplata cheltuielilor de întreținere de către pârât, ce totalizează 21374,72 RON în luna februarie 2008 și conduita violentă.
În drept, reclamanta reprezentată de apărător ales a indicat ca temei juridic Legea nr. 114/1996.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 4957 din 27 martie 2009,respinge acțiunea, reținând că pârâtul are un drept de abitație viager, stabilit prin convenția părților, de care instanța a luat act prin tranzacția încheiată de foștii soți, în partaj prin sentința civilă nr. 14225/3.12.2007 a aceleiași instanțe.
Constată judecătoria aplicând art. 969 și art. 970 din Codul civil pe care le- interpretat că pârâtul s-a obligat să suporte numai partea corespunzătoare dreptului său de abitație, iar unele întârzieri în plata acestora nu duce la pierderea dreptului acestuia.
Referitor la actele de violență, invocate în acțiune, reține judecătoria că nu sunt dovedite, reclamanta nu locuiește în apartament deoarece lucrează în Italia - la intervale mari de timp vine acasă - un scandal a avut loc fără a se putea stabili cine l- provocat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta invocând convenția părților și a încălcării celor două obligații de pârât care nu a achitat cheltuielile de întreținere și nu a păstrat liniștea și buna conviețuire, ceea ce duce la încetarea dreptului de abitație.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 762 din 9 noiembrie 2009 admite apelul promovat de către reclamanta contra sentinței civile nr. 4957/27.03.2009 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul; dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în I,-, Bl. 809,. C,. 4,. 19.
Obligă pârâtul-intimat să plătească apelantei-reclamante 10,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și 1610,15 RON în apel.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul reținut că în lipsa unei precizări exprese cu privire la "plata cheltuielilor de întreținere și a curentului electric" se referă la totalitatea acestora și nu doar la cele corespunzătoare spațiului asupra căruia are dreptul de abitație.
Constată instanța de apel că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere este condiționată de dispozițiile legale în materie, astfel încât nu se poate susține că plata se poate face oricând, întârzierea la plata utilităților este producătoare de penalități, iar contabilizarea unor sume restante mari declanșează procese în instanță. Pentru executarea unor astfel de hotărâri prin care se constată mari obligații de plată se poate ajunge la executarea silită a imobilului, ceea ce pune în pericol nu numai dreptul de abitație al intimatului, ci însuși dreptul de proprietate al apelantei asupra apartamentului.
Sub acest aspect al neplății cheltuielilor de întreținere, constată tribunalul că dovezile sunt clare, părțile fiind deopotrivă acționate în judecată pentru obligarea la plata lor, cauza făcând obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Iași.
Referitor la atitudinea pârâtului, din înserarea acestei condiții în conținutul tranzacției, reține tribunalul că părțile au acceptat că pârâtul este cunoscut ca având această latură violentă, conflictuală, a comportamentului său iar ceea ce interesează cauza este dacă acest comportament violent în limbaj sau în gesturi s-a manifestat cel puțin odată după încheierea tranzacției ceea ce s-a dovedit cu martori și înscrisuri. Astfel anularea procesului verbal de contravenție prin sentința civilă 9621/2008 s-a dispus pentru că fapta nu s- comis în public, relevant în cauză fiind dacă astfel de fapte de injurii, amenințări, violențe s-au manifestat sau nu față de reclamantă și dacă s-a încălcat și această obligație, stipulată în tranzacție, de respectare a normelor de conviețuire.
Împotriva hotărârii date de Tribunalul Iași a declarat recurs a cărui dezvoltare permite încadrarea în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul susține că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 545, art. 568, art. 574 cod civil reținând obligația pentru pârât de a plăti cheltuielile pentru apartament în totalitate, deși nu ocupă decât o parte din locuință, având obligația de a contribui în raport de ceea ce folosește efectiv.
În apartament locuiesc șapte persoane din care copiii majori ai părților în număr de trei, cheltuielile ce îi revin sunt în cuantum mult redus, le- achitat precum și debitul în totalitate. Acțiunea introdusă în dosarul nr- la udecătoria Iași pentru plata cheltuielilor de întreținere a fost respinsă prin Ordonanța nr. 2952/27.10.2009.
Într-un alt motiv sunt formulate critici și se invocă jurisprudența CEDO încălcarea principiului nevinovăției, în înlăturarea forței probante a hotărârii judecătorești prin care s-a anulat procesul verbal de contravenție.
Recurentul precizează că reclamanta locuiește de 5 ani în Italia, actele de violență și pretinsa încălcare normelor de conviețuire nu sunt reale, s-a încercat a fi dovedite prin declarația fiului, persoană cu handicap surdo-, greșit a reținut tribunalul imposiblitatea colocațiunii, în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin trimitere la jurisprudența sa anterioară a decis că pierderea locuinței de către o persoană este formă extremă ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului, instanța de judecată având obligația de a analiza și stabili proporționalitatea și rezonabilitatea măsurii prin prisma art. 8 din Convenție.
În susținerea recursului sunt depuse copii ale chitanțelor emise de Asociația de locatari,- - 15 - 17 și reprezentând întreținere restantă plătite de pentru, chitanța privind plata energiei electrice.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanta a investit instanța de prim grad cu acțiunea în evacuare, ca sancțiune, motivată pe neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârât prin tranzacția ce a consfințit învoiala foștilor soți cu privire la partajarea bunurilor comune. Scopul reclamantei intimată este de a redobândi unul din atributele dreptului său de proprietate și anume folosința părții din apartament pe care pârâtul o deține.
Dreptul de abitație reglementat prin art. 575 - 572 din Codul civil, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate s-a constituit pentru pârâtul - recurent prin convenția părților "pentru tot restul vieții", fiind impusă condiția achitării cheltuielilor de întreținere, a curentului electric și a păstrării liniștii și bunei conviețuiri în apartament.
Acțiunea în evacuare ca sancțiune este specifică raporturilor juridice de locațiune adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator s-a obligat să procure celeilalte părți numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual, determinat și neconsumptibil, în schimbul unei sume de bani numită chirie. Raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligații ce au ca efect translațiunea folosinței unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândește drepturi reale asupra bunului, locatarul are obligația restituirii "bunului" la împlinirea termenului pentru care s-a încheiat contractul, fie ca sancțiune pentru neplata chiriei sau în alte cazuri expres prevăzute de lege (art. 1429 Cod civil, art. 1453 Cod civil).
În cauza de față între reclamant și pârât nu există raporturi de obligații derivate din locațiune pentru ca neplata cheltuielilor de întreținere și pretinsa imposibilitate a locațiunii în modalitatea arătată în acțiune să aibă ca efect predarea bunului.
Curtea are în vedere că între părți există un raport de drept real, recurentul are posesia părții din apartamentul proprietatea reclamantei urmare constituirii dreptului de abitație.
În consecință, obligarea "predării", a încetării folosinței bunului nu poate avea loc decât prin mijlocul procedural și pentru cazurile ce reglementează dreptul de abitație și nu prin acțiunea în evacuare, specifică raporturilor locative în care părțile nu se află.
Prin aplicarea greșită a legii tribunalul a admis acțiunea în evacuare utilizată de reclamantă deși modalitatea prin care poate redobândi folosința și încetarea abuzurilor pretinse este numai aceea stingerii dreptului de abitație (art. 565, art. 558 Cod civil).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea admite recursul, schimbă în tot decizia tribunalului și păstrează sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 762/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o modifică în tot.
Respinge apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 4957/27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.03.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristina Văleanu, Valeria Cormanencu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 571/2008. Curtea... | Divort. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
