Stabilire domiciliu minor. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 102
Ședința publică din data de 5 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 102,. 10, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 667 pronunțată la 4 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,. 102,. 14, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât și intimatul-reclamant, personal.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că în apartamentul său, care are 3 camere, locuiesc în prezent 6 persoane și nu mai poate să o găzduiască pe mama sa.
Precizează că instanța nu a ținut cont de actele medicale depuse la dosar din care rezultă că soția sa suferă de diabet, hepatită cu virus C, hipertensiune arterială și tulburări depresive și nici de înscrisurile din care rezultă că cei doi nepoți care locuiesc la el au tulburări de conduită, recomandându-li-se consiliere psihologică.
Mai arată că intimatul stă cu soția sa într-un apartament cu 3 camere, astfel că, îi poate oferii mamei condiții mult mai bune de locuit.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că mama sa a stat la el din anul 1977 până în anul 2000, iar în prezent stă tot la el.
Învederează că nu o mai poate găzdui pe mama sa întrucât atât el, cât și soția sa sunt bolnavi și trebuie să se interneze în spital în fiecare lună.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea domiciliului mamei părților,.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în perioada 2000-2007 mama acestora a locuit la pârât, iar după operația ce a suportat-o în luna martie, pârâtul și soția acestuia nu au mai dorit să o primească, astfel încât, a fost nevoit petentul să o primească în domiciliul său.
Prin sentința civilă nr. 8661/2007, Judecătoria Ploieștia admis excepția de netimbrare a acțiunii invocată din oficiu și a dispus anularea cererii, reținând că reclamantul nu a achitat taxa de timbru, deși a fost citat cu această acțiune.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 7/2008, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis dosarul la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei, reținând că din copia Registrului judecătorului de serviciu rezultă că apelantul achitase taxa de timbru în sumă de 8 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, administrându-se proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3694/04.04.2008 Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a stabilit domiciliul numitei temporar și alternativ la reclamant și la pârât, respectiv câte 3 luni consecutiv, începând cu data de întâi a fiecărei luni, începând cu reclamantul, din luna următoare rămânerii definitive a sentinței, apoi pârâtul și ulterior, alternativ, până la decesul numitei .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 86 alin. 1 din Codul familiei, obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și cel adoptat, între bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, precum și între celelalte persoane prevăzute de lege.
S-a mai reținut că, în cauză, între reclamant și pârât care sunt frați, au apărut neînțelegeri legat de găzduirea mamei lor în vârstă de 86 de ani, care suferă de diferite afecțiuni.
De asemenea, s-a arătat că obligația de întreținere presupune, potrivit teoriei și practicii judiciare, și asigurarea unui spațiu de locuit corespunzător pentru persoana îndreptățită a solicita întreținere.
Instanța de fond a apreciat că obligația de întreținere revine, în mod egal, atât reclamantului, cât și pârâtului, a admis acțiunea în fond după casare și a dispus stabilirea domiciliului numitei temporar și alternativ la reclamant și la pârât, respectiv câte 3 luni consecutiv, începând cu data de întâi a fiecărei luni, începând cu reclamantul, din luna următoare rămânerii definitive a sentinței, apoi pârâtul și ulterior, alternativ, până la decesul numitei .
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, arătând că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamantul, fiind interesat de menajul familiei sale, s-a opus ca mama părților să contracteze o locuință, beneficiind, astfel, de bunurile și banii aferenți contractării apartamentului.
S-a mai susținut că, după ce mama părților s-a îmbolnăvit, reclamantul a izgonit-o din locuință, iar în perioada 2000-2007 pârâtul a găzduit-o, oferindu-i condițiile necesare, fără nicio contribuție din partea reclamantului.
Apelantul-pârât a mai precizat că în imobilul proprietatea sa locuiesc în prezent 5 persoane, iar timp de 2-3 zile pe săptămână îl are în grijă și pe nepotul său în vârstă de 2 ani.
Prin decizia civilă nr. 667 pronunțată la 4 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că dispozițiile art. 86 alin 1 din Codul familiei, prevăd că între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și cel adoptat, între bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, exista obligația de întreținere. Obligația de întreținere presupune, potrivit teoriei și practicii judiciare, și asigurarea unui spațiu de locuit corespunzător pentru persoana îndreptățită a solicita întreținere.
S-a mai arătat că, potrivit probelor administrate, apelantul-pârât și intimatul-reclamant sunt frați, iar între aceștia au apărut neînțelegeri legate de găzduirea mamei lor în vârstă de 86 de ani, care suferă de diverse afecțiuni.
Tribunalul a apreciat că, față de probele administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a conchis că se impune a se stabili domiciliul mamei părților, temporar și alternativ, la reclamant și la pârât, câte 3 luni consecutiv, începând cu data de întâi a fiecărei luni.
Critica apelantului-pârât, în sensul că reclamantul s-a opus ca mama părților să contracteze o locuință, cât și susținerea acestuia că în perioada 2000-2007 găzduit-o pe mama sa, oferindu-i condițiile necesare, au fost considerate irelevante de instanța de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt consecința interpretării greșite a probatoriilor administrate, precum și a instituției privind dreptul de locațiune și dreptul la întreținere.
Astfel, arată recurentul că potrivit dispozițiilor art.86 codul familiei, obligația de întreținere care are în vedere și dreptul de a oferi o locuință se stabilește între soț - soție, părinți-copii, etc. iar instanța trebuie să țină seama de condițiile pe care copiii le pot pune la dispoziția părinților și să aprecieze de natură a nu crea prejudiciu nici pentru credirentierul obligației de întreținere, dar nici pentru debirentier.
În acest sens, susține că, încă din fața instanțelor de fond a arătat că locuiește într-un apartament de trei camere, familia sa fiind compusă din 6 persoane, respectiv el, soția, fiica lor împreună cu copiii săi de 18 ani și respectiv 12 ani, precum și nepotul de 3 ani.
Având în vedere dispozițiile legale în materie, respectiv Legea 114/1996, astfel cum a fost modificată și precizată, rercurentul arată că ei nu dețin spațiu locativ nici pentru cei care locuiesc efectiv, iar cei doi copii de 18 ani și respectiv 12 ani au probleme medicale.
De asemenea, recurentul arată că el a fost cel care a întreținut-o și i-a oferit mamei drept de locațiune timp de 8 ani, când erau mai puține persoane și îi putea oferi spațiul corespunzător, iar în contrabalanță, pârâtul deține un apartament cu 3 camere, locuiește singur și tot el este cel care a beneficiat de suma de bani pe care mama sa a depus-o ca avans pentru cumpărarea unui apartament.
Mai arată recurentul că, deși, la un moment dat, i s-a oferit o garsonieră, pârâtul nu a fost de acord ca mama lor să primească acest spațiu locativ, ceea ce înseamnă implicit acordul acestuia de aol ua permanent în spațiu.
Pentru toate considerentele menționate mai sus, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului să-i ofere mamei spațiu de locuit până la deces.
Examinând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate, la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele anterioare au interpretat în mod corect dispozițiile art.86 și următoarele codul familiei referitoare la stabilirea obligației de întreținere în modalitatea asigurării unui domiciliu mamei de către cei doi fii ai acesteia, reclamantul și pârâtul din prezenta cauză.
Astfel, din actele atașate la dosarul cauzei a rezultat în mod indubitabil legătura de rudenie dintre creditoarea obligației de întreținere - și cei doi fii ai săi (reclamantul) și (pârâtul ) precum și starea de nevoie a acesteia, conform art.86 alin.2 codul familiei - lipsa unei locuințe proprii și o stare de sănătate precară ce o pune în imposibilitatea de a-și purta singură de grijă.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.90 codul familiei potrivit căruia, în cazul în care mai multe persoane sunt obligate să întrețină aceeași persoană, ele vor contribui la plata întreținerii proporțional cu mijloacele ce le au.
Dacă părintele are drept de întreținere de la mai mulți copii, el poate în caz de urgență să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei, iar cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că ambii copii sunt obligați la plata întreținerii către mamă, neputând fi scutiți în mod total de la această obligație, ci eventual, doar în cazul dovedirii unor alte obligații de întreținere sau lipsei mijloacelor de subzistență, ea poate fi redusă proporțional cu mijloacele celui obligat.
Este adevărat că în speța de față pârâtul are condiții locative mai grele în comparație cu reclamantul, dar nefăcându-se dovada imposibilității totale de găzduire a mamei sale în apartamentul său, urmează ca pârâtul să fie obligat, ca și fratele său, la acordarea unui spațiu locativ mamei sale.
Trebuie observat că împreună cu pârâtul, soția acestuia mai locuiesc în apartament fiica majoră cu cei doi nepoți, copiii acesteia, în privința cărora pârâtul nu are stabilită vreo obligație de întreținere pe cale judecătorească, ci o prestează în mod benevol fără a fi obligat să acorde spațiu locativ familiei fiicei sale majore.
Chiar și în condițiile în care aceștia ar locui împreună cu familia pârâtului, nu s-a făcut dovada unei imposibilități obiective, materiale de a acorda sprijin mamei sale, nefiind aplicabile în speță dispozițiile Legii 114/1996.
Această obligație subzistă în virtutea relației de rudenie dintre pârât și mama sa -, fiind independentă de modalitatea în care aceasta a rămas în situația de a nu beneficia de o locuință proprie, de procentul în care a acordat ajutor material și moral fiilor ei sau perioadele în care a fost găzduită de aceștia, astfel încât că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la aceste aspecte.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă, Curtea de Apel, în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr.civilă și principiului disponibilității părții, principiu ce guvernează procesul civil se va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 102,. 10, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr. 667 pronunțată la 4 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-,. 102,. 14, Cod poștal -, Județ
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Fiind în semnează
Președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.CC
2 Ex/16.02. 2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
ta,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 402/2009.... → |
|---|
