Stabilire domiciliu minor. Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1201
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr. 718 din 30 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit contestatorul personal și asistat de avocat și intimata personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat atașarea dosarelor necesare soluționării contestației în anulare, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru contestator, a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimată, s-a opus amânării pronunțări.
Instanța, a respins cererea formulată de contestatorul, prin apărător, considerând că nu este utilă amânarea pronunțării.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru contestator, a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei și fixarea unui nou termen în vederea rejudecării cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimată, a susținut că nici unul din motivele contestației nu se încadrează în dispozițiile art.318 cod. proc. civ, solicitând respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea introdusă la data de 15.07.2009, petentul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.718 din 30 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect stabilire domiciliu minor.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul invocă incidența dispozițiilor art.318 pr.civ. susținând că instanța respingând recursul a omis să cerceteze motivele de recurs invocate de recurent vizând aplicarea prevederilor art.100 cod familiei, respectiv art.6 lit.i din Legea nr.272/2004.
Contestatorul arată că motivarea instanței de recurs este succintă, că nu s-a ținut seama de interesul superior al copilului în luarea măsurii încredințării, prin asigurarea unui mediu familial stabil, continuitatea în îngrijirea, creșterea și educarea minorului.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Astfel, contestația în anulare reprezintă calea extraordinară de atac, prin intermediul căreia aceeași instanță își poate retracta propria hotărâre.
Așadar, nefiind o cale de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele strict prevăzute de lege prin dispozițiile art.317 și 318 pr.civ. fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ori a unor motive care au fost soluționate de către instanță.
În acest sens, când în susținerea contestației în anulare se invocă prevederile art.318 pr.civ. trebuie să se facă dovada că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale evidente, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În cauza de față, se constată că aceste dispoziții nu sunt incidente, nefiind vorba de nici o omisiune a instanței de recurs în cercetarea vreunui motiv de recurs.
Astfel, verificându-se considerentele deciziei contestate se constată că în motivele de recurs s-a invocat de recurentul reclamant că instanța de apel prin hotărârea atacată a încălcat dispozițiile art.292 Cod pr.civ. în condițiile în care nu s-a reținut inadmisibilitatea apelului declarat de pârâtă, aceasta solicitând în fața instanței de fond încredințarea minorului, iar în fața instanței de apel solicitând și stabilirea domiciliului acestuia pe lângă încredințare, cu toate că în fața instanței de fond pârâta nu a cerut decât încredințarea minorului.
S-a criticat decizia și în privința soluționării fondului cauzei, susținându-se că în mod nejustificat instanța de apel nu a constatat că reclamantul are o situație materială mult mai bună decât pârâta, având un imobil casă de locuit proprietate personală cu mai multe camere dotate cu toate utilitățile, beneficiind și de un sprijin afectiv din partea sa și a părinților care îl ajută la creșterea și educarea minorului.
S-a arătat că reclamantul realizează venituri constante și sigure, spre deosebire de pârâtă care nu are un contract de muncă stabil, lucrând puține ore, după cum rezultă din actul vechi din anul 2007, apartamentul în care locuiește aceasta împreună cu alte 3 persoane fiind închiriat pe o perioadă determinată.
S-a invocat inexistența interesului minorului de a locui în Italia împreună cu mama sa, apreciind că aceasta nu oferă un climat potrivit pentru creșterea și educarea copilului, întemeindu-și recursul pe dispoz. art. 304 pct.7 și 9 cod pr. civ.
La data de 25 mai 2009 intimata pârâtă a depus întâmpinare la motivele de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu sunt reale afirmațiile reclamantului din motivele de recurs, în privința condițiilor oferite de mamă pentru creșterea și educarea minorului.
Prin decizia ce formează obiectul prezentei contestații în anulare, nr.718 din 02 iunie 2009, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondat recursul promovat de reclamant, reținând că prin hotărârea pronunțată, tribunalul a admis apelul declarat de pârâta și a încredințat acesteia pe minor spre creștere și educare, în raport de cererea reconvențională formulată de pârâtă, în dosarul de fond prin care a solicitat încredințarea minorului spre creștere și educare.
S-a reținut că sunt nefondate criticile din recurs în care se invocă încălcarea dispozițiilor art.292 Cod pr.civ. în condițiile în care cererea privind încredințare minor a fost formulată de pârâtă în fața instanței de fond în dosarul nr- ce a fost conexat la dosarul nr- al Judecătoriei Craiova prin încheierea de ședință din 8.09.2008 și deci la data soluționării cauzei instanța de fond a fost legal investită și cu soluționarea cererii reconvenționale formulată de pârâtă privind încredințare minor.
Or, potrivit art.65 din Codul familiei dacă filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională se vor hotărî potrivit dispoz. art. 42 - 44 care se aplică prin asemănare, așa încât pentru a fi respectat principiul interesului superior al copilului, instanțele sunt ținute să analizeze un complex de factori, care contribuie la respectarea acestui principiu fundamental, în materia protecției și promovării drepturilor copilului.
A arătat instanța de recurs că în doctrina și practica judiciară s-au consolidat acești factori: posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la unul dintre părinți, legăturile afective stabilite între copil și unul dintre părinți; comportarea părinților față de copil; posibilitățile materiale ale părinților, vârsta copilului și starea sănătății acestuia, serviciul și moralitatea părinților, iar pentru a fi respectat principiul interesului superior al copilului, acești factori trebuie analizați în strânsă concordanță cu starea de fapt existentă în speță, fără a se absolutiza vreunul dintre acești factori în detrimentul celorlalți și în raport de aceste precizări s-a constatat că instanța de apel a analizat interesul superior al copilului, ținând seama de factorii menționați.
A mai reținut Curtea că în privința criticilor din recurs referitoare la condițiile materiale pe care le oferă părțile pentru creșterea și educarea minorului, tribunalul a reținut întemeiat, în raport de probele administrate și anchetele sociale efectuate la domiciliul părinților, că pârâta beneficiază de condiții bune pentru creșterea și educarea minorului, fiind angajată cu contract de muncă în Italia, unde locuiește împreună cu părinții și un frate într-un imobil închiriat compus din 4 camere, aceasta având o bună reputație așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Este adevărat că ambii părinți beneficiază de condiții materiale și morale pentru creșterea minorului, însă vârsta acestuia justifică prezența permanentă a mamei sale, care să-i ofere o supraveghere și o îngrijire corespunzătoare pentru dezvoltarea fizică și psihică a copilului, nefăcându-se dovada existenței vreunor împrejurări care să afecteze dezvoltarea minorului încredințat mamei sale și chiar dacă recurentul are condiții materiale de creștere și educare a minorului mai bune, aceste condiții trebuie privite coroborat cu faptul că și intimata beneficiază de condiții de creștere și educare a minorului, astfel încât se impune asigurarea stabilității în îngrijirea, creșterea și educarea minorului, aflat încă la o vârstă fragedă.
În acest sens instanța de recurs a apreciat ca fiind relevante și prevederile art. 6 lit.i din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul dintre principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor acestuia fiind asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, că probele administrate au evidențiat că este în interesul minorului ca educarea și creșterea acestuia să fie supravegheată îndeaproape de către mamă, care s-a preocupat de creșterea acestuia încă de la naștere, exceptând ultima perioadă de timp în care tatăl l-a luat pe minor în domiciliul său.
Ca atare, față de motivarea instanței de recurs se degajă cu certitudine concluzia că s-a răspuns la toate criticile invocate de recurent -contestatorul din prezenta cauză- nemulțumirea sa vizând în realitate felul în care pricina dedusă judecății a fost rezolvată.
Or, faptul că instanța rezolvând cauza a avut în vedere unele aspecte relevate de probele existente la dosar, face parte din modul de soluționare a pricinii reprezentând rezultatul unei deliberări pe fond, iar o antamare a fondului nu poate fi făcută pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare.
Așa fiind, constatându-se că este neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestator, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.718 din 30 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.: -
Data red.: 06.11.2009
2 ex/MC
rec.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
| ← Stabilire paternitate. Decizia 1188/2009. Curtea de Apel... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1268/2009. Curtea de... → |
|---|
