Stabilire domiciliu minor. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.161
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta -, domiciliată în comuna, cod poștal -, jud.B, împotriva deciziei civile nr.260 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, cod poștal -, județul B și autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, cod poștal -, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă, lipsind intimatul pârât și autoritatea tutelară Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă -, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei pârâte în susținerea recursului.
Recurenta reclamantă -, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia pronunțată de Tribunalul Buzău este nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de apel l-a scutit pe pârât de plata pensiei de întreținere în favoarea celor două minore, pronunțându-se astfel pe un capăt de cerere care nu s-a formulat de nicio parte.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței instanței de fond, în sensul obligării intimatului pârât la plata pensiei de întreținere pentru cele două minore, avându-se în vedere venitul minim pe economie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori rezultați din relația de concubinaj dintre părți, respectiv:, născută la data de 09.10.2005 și, născută la data de 04.09.2007.
A arătat reclamanta că, din cauza comportamentului necorespunzător al pârâtului, a fost nevoită să părăsească domiciliul comun la data de 08.08.2008, ocazie cu care s-a stabilit, împreună cu cei doi minori, la părinții săi.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, calculată în funcție de venitul minim pe economie, deoarece pârâtul realizează venituri, dar fără a avea încheiat contract de muncă.
La data de 23.01.2009, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precum și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să stabilească la el domiciliul minorei, iar minora să rămână în grija mamei.
Pârâtul-reclamant a arătat că, în prezent, minorii locuiesc la părinții reclamantei-pârâte, că nu dispun de condiții corespunzătoare creșterii și educării și că este în interesul minorei să fie încredințată tatălui.
A mai susținut pârâtul-reclamant că este puternic atașat de minoră și se poate ocupa de supravegherea acesteia, întrucât are și sprijinul mamei sale.
La solicitarea instanței, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, cu adresa nr.4666/19.02. 2009, a comunicat că pârâtul este încadrat într-o categorie de persoane cu handicap, având gradul de handicap accentuat și că beneficiază, în conformitate cu dispozițiile art.58 alin.4 din Legea nr.448/2006 republicată, de o îndemnizație lunară în cuantum de 166 lei și buget personal complementar în cuantum de 68 lei lunar.
Judecătoria P, prin sentința civilă nr.572 pronunțată la 10.04.2009, a admis în parte acțiunea principală și a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii în favoarea minorelor și, în cuantum de 78 lei lunar, câte 39 lei pentru fiecare minoră, începând cu data introducerii acțiunii (16.01.2009) și până la majoratul acestora, fiind respinsă, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că părțile s-au despărțit în luna august 2008, că din relațiile de concubinaj ale acestora au rezultat minorele și și că, din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că reclamanta oferă condiții bune pentru creșterea și educarea copiilor.
Referitor la cererea reconvențională, prin care pârâtul-reclamant a solicitat să-i fie încredințată minora, instanța, având în vedere interesul superior al minorelor, a apreciat că nu se impune o asemenea soluție, dată fiind vârsta fragedă a celor două minore și faptul că acestea sunt atașate sufletește de mama lor, fiind imperios necesar ca ele să rămână împreună, în mediul familial cu care s-au obișnuit.
În ce privește pensia de întreținere pentru cele două minore, instanța a apreciat că aceasta nu se poate stabili în funcție de venitul minim pe economie, așa cum a solicitat reclamanta-pârâtă, întrucât pârâtul-reclamant nu este de muncă și beneficiază doar de dispozițiile Legii nr.448/2006, având un venit lunar de 234 lei.
În consecință, în baza art. 86, 94, 101 și 107 din Codul familiei, instanța de fond l-a obligat pe pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întreținere de 78 lei lunar, câte 39 lei pentru fiecare minoră.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul-reclamant, care a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta ar fi bolnav psihic și nu dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorei.
Apelantul a mai susținut că măsura luată de instanța de fond nu satisface interesul superior al minorei, atât timp cât reclamanta nu dispune de cele mai elementare condiții, nu realizează venituri, nu are o locuință proprie și, mai mult, a intrat într-o relație de concubinaj cu un bolnav psihic.
De asemenea, apelatul a depus la dosar facturi din care rezultă achitarea pensiei de întreținere, chitanța privind plata impozitului, adeverințele nr.495/26.05.2009 și nr.1912/ 27.05.2009 emise de Primăria comunei.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că locuiește împreună cu părinții săi în două imobile construite recent, care au împreună 6 camere și că dispune de condiții optime pentru creșterea și educarea minorelor, spre deosebire de apelant, care este bolnav psihic, este pensionat pe caz de boală și are un venit lunar care este insuficient și pentru întreținerea sa, cu atât mai puțin pentru un copil.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.260 din 14 octombrie 2009, a admis apelul declarat de pârâtul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea principală și în parte cererea reconvențională și a dispus înlăturarea obligației de întreținere stabilită în sarcina apelantului-pârât, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Buzăua reținut că, din anchetele sociale atașate la dosar, rezultă că niciuna dintre părți nu deține o locuință proprie, acestea având domiciliul la părinții lor.
Raportat la persoana fiecăreia dintre părți, tribunalul a reținut că apelantul este pensionar, beneficiind de certificatul de încadrare în grad de handicap nr.1885/8.05.2008 emis de Consiliul județean B, în timp ce intimata, chiar dacă nu realizează venituri, este aptă pentru creșterea și educarea minorelor.
Sub acest aspect, s-a constatat că soluția instanței de fond, de a respinge cererea de încredințare a minorei, către pârâtul-reclamant, este legală și temeinică, fiind în interesul superior al minorei să crească împreună cu sora sa mai mică.
Chiar dacă apelantul a invocat condiții optime de creștere a minorei, tribunalul a apreciat că este imperios necesar ca cele două minore să nu fie separate și să crească alături de mamă, care beneficiază, în domiciliul părinților săi, de condiții optime.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, care vizează stabilirea pensiei în funcție de veniturile încasate de apelant ca persoană cu handicap accentuat, tribunalul a apreciat că este întemeiat, întrucât s-au încălcat prevederile art. 409 pct.7 pr.civilă.
S-a arătat că, indemnizația încasată de apelant are o destinație specială și, prin urmare, acest ajutor nu poate fi urmărit și nu poate face obiectul obligației pensiei de întreținere, rămânând la latitudinea apelantului să sprijine material cele două minore.
Față de cele ce preced, tribunalul, în baza art. 296 pr.civilă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea principală și în parte
cererea reconvențională și a dispus înlăturarea obligației de întreținere stabilită în sarcina apelantului-pârât, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Buzăua declarat recurs pârâta -, arătând că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere pentru cei doi minori rezultați din relația de concubinaj, precizând că intimatul realizează venituri din munca la negru, iar în prezent, lucrează ca tinichigiu în Spania și are și o pensie de handicap.
De asemenea, recurenta a precizat că intimatul, prin întâmpinare, a solicitat să-i fie încredințată minora, întrucât este atașat de această minoră și dorește să locuiască cu el.
Arată recurenta că instanța de apel încălcat dispozițiile art. 304 alin. 4 pr.civilă, în sensul că a depășit puterea atribuțiilor judecătorești, pronunțându-se pe un capăt de cerere care nu a fost cerut de nicio parte, în sensul că l-a scutit pe pârât de la plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor.
A mai susținut recurenta că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 304 alin. 6 pr.civilă, întrucât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, astfel că, a schimbat natura actului juridic dedus judecății.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei, iar în subsidiar, modificarea deciziei și obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor două minore.
La data de 13 ianuarie 2010, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în mod corect Tribunalul Buzăua modificat sentința și a respins cererea privind obligarea sa la plata unei pensii de întreținere, întrucât a dovedit că veniturile pe care le realizează nu pot fi urmărite pentru plata pensiei de întreținere.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica recurentei că instanța de apel s-a pronunțat pe un capăt de cerere cu care nu a fost investită, respectiv, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.6 pr.civilă.
În fapt, intimatul, prin apelul formulat, a susținut că, deși este pensionat, starea sa psihică nu este afectată și se poate ocupa de creșterea și educarea minorei, întrucât dispune de condiții materiale și oferă garanții morale care îi permit să se ocupe mai bine de.
A mai susținut apelantul că măsura luată de instanța de fond nu satisface interesul superior al minorei, pentru că reclamanta nu dispune de condiții optime pentru creșterea și îngrijirea minorei, că aceasta nu realizează venituri și nu are o locuință proprie, iar în prezent, a intrat în relații de concubinaj cu un de moralitate îndoielnică, care este bolnav psihic.
Întrucât apelantul, intimat în prezentul recurs, nu a solicitat scutirea de plata pensiei de întreținere pentru minore, dar instanța de apel a admis apelul sub acest aspect, dispunând înlăturarea obligației de întreținere stabilită în sarcina apelantului-pârât, Curtea apreciază că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 pr.civilă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin.3 teza I pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia, urmând a menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, cod poștal -, județ B,împotriva deciziei civile nr.260 pronunțată la 14 octombrie 2009 de Tribunalul Buzău,în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna, cod poștal -, județul B și cu autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, cod poștal -, județul
Modifică în tot decizia și pe fond, menține sentința instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
6 ex/25.02.2010
f- JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
a- tribunalul Buzău
-,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Plasament. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
