Divort. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 589
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.83/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av. și pentru pârâta intimată, av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus de către pârâta intimată întâmpinare, un exemplar s-a comunicat reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar declarația numitei -, respectiv, învățătoarea minorei - de la Școala Generală nr. 4 " " A și practică judiciară, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului reclamantului și respingerii apelului pârâtei, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 8328/11.11.2008 a Judecătoriei Arad, în sensul obligării reclamantului la plata contribuției de întreținere bănești lunare în sumă fixă de 2.000 lei lunar în favoarea minorei, începând cu data de 11.11.2008 și până la majoratul minorei, și menținerii în rest a dispozițiilor hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată, arătând că prin stabilirea contribuției de întreținere de către instanța de apel în cotă de 25% din venitul net lunar al reclamantului, sunt încălcate dispozițiile imperative ale prevederilor art. 93, 94 Codul familiei, și se ajunge la îmbogățirea pârâtei fără just temei, iar în prezent minora nu are nevoi reale care să fie acoperite printr-o contribuție de întreținere constând într-o pătrime din venitul reclamantului, deoarece în această situație se va ajunge la plata unei contribuții de întreținere în cuantum de cca. 7.500-8000 lei, care depășesc cu mult nevoile minorei și posibilitățile reclamantului de plată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate, fără cheltuieli de judecată, arătând că pensia de întreținere este doar una din componentele obligației de întreținere pentru menținerea standardului de viață, în raport cu criteriile definite de lege pentru determinarea cuantumului pensiei, astfel că se impune stabilirea acesteia în cotă procentuală, determinată de 25%.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 83/4.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamantul h împotriva sentinței civile nr.8328 din 11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
A admis apelul declarat de pârâta h împotriva sentinței civile nr.8328/2008 a Judecătoriei Arad pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A obligat reclamantul să plătească minorei hop ensie lunară de întreținere de 25% din veniturile nete realizate lunar începând cu data de 11.11.2008 și până la majoratul minorei.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate și a obligat apelantul reclamant să plătească apelantei pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorar avocațial.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 8328/11.11.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Arada admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și acțiunea civilă conexă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul pentru desfacerea căsătoriei fiind desfăcută căsătoria încheiată între părți din exclusivă a reclamantului.
A dispus ca pârâta să reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "" urmând ca Serviciul de stare civilă de pe lângă Primăria municipiului A să efectueze cuvenitele mențiuni.
A încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minora născută în data de 26.07.1999 în municipiul A cu obligarea reclamantul la plata către pârâtă a 1/6 din veniturile nete realizate lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei începând cu data 11.11.2008 și până la majoratul minorei.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere referitor la reglementarea vizitării minorei.
S-a reținut că principalul motiv al neînțelegerilor l-a constituit lipsa de respect a reclamantului față de pârâtă, violențele verbale și fizice, dar și absența comunicării și încrederii reciproce, părțile fiind despărțite în fapt din iulie 2008 reclamantul părăsind domiciliul conjugal în absența pârâtei.
Față de acordul părților, concluziile referatului de anchetă socială dar și beneficiile pe care minora le are la mamă s-a dispus încredințarea la reclamanta reconvențională.
Referitor la obligația de întreținere s-a reținut că la vârsta de 9 ani nu se justifică o pensie atât de consistentă de 25% din veniturile pârâtului reconvențional, astfel că s-a apreciat a fi reală o pensie de 15% din veniturile realizate de acesta.
Împotriva sentinței civile nr. 8328/11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Arad au declarat apel atât reclamantul h, cât și pârâta h.
Reclamantul a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul stabilirii pensiei de întreținere în cuantum de 1500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că acordarea unei pensii de întreținere de 1/6 din veniturile nete realizate din activitatea de executor judecătoresc depășesc nevoile persoanei care urmează a beneficia de această pensie, întinderea obligației de întreținere fiind determinată de cele două elemente nevoia creditoarei și posibilitățile debitorului, apreciind că suma de 1500 lei la care s-a obligat este îndestulătoare.
Pârâta apelantă has olicitat stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la 25% din venitul reclamantului care ar acoperi în întregime cheltuielile ocazionate de întreținerea, educația, instrucția, agrementul, beneficiarului cu menținerea standardului de viață din timpul în care părțile conviețuiau.
Tribunalu la apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de pârâtă și ca neîntemeiat cel declarat de reclamant, și a dispus conform celor arătate în dispozitivul hotărârii mai sus menționate.
S-a reținut astfel de către instanța de apel că, în speță prin divorțul părinților minora va fi lipsită de mediul familial în care a crescut dar i se va menține standardul de viață pe care l-a avut în perioada în care părinții conviețuiau, de aceea stabilirea cuantumului pensiei trebuie orientată la plafonul maxim stabilit de lege pentru ca aceasta să beneficieze de posibilitățile materiale mai largi ale părinților care realizează venituri mai mari, pentru a avea un nivel de trai mai ridicat.
În termen împotriva deciziei civile nr. 83 din 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs reclamantul h care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant, respingerea apelului pârâtei h, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile nr. 8328/11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Arad și obligarea reclamantului la plata unei contribuții de întreținere lunară în sumă fixă de 2000 lei lunar, în favoarea minorei h, începând cu data de 11.11.2008 și până la majoratul minorei și menținerea celorlalte dispoziții ale aceleiași hotărâri.
În motivare a arătat că decizia civilă recurată a fost pronunțată de Tribunalul Arad cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 94 și art. 93 Codul familiei, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. 2 Codul familiei, instanța judecătorească va stabili felul și modalitățile executării, ținând seama de împrejurări.
Prin art. 94 alin. 1 Codul familiei se prevede că, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
Prin art. 94 alin. 3 Codul familiei se prevede în mod imperativ, când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil..
Arată că din cuprinsul acestor prevederi legale, rezultă că este atributul exclusiv al instanței de judecată să stabilească în concret cuantumul contribuției de întreținere datorată de părinte în funcție de nevoile celui care urmează a primi contribuția de întreținere respectivă, precum și în funcție de posibilitățile de plată ale debitorului, urmând ca, pe parcursul îndeplinirii obligației de întreținere, instanța să hotărască ulterior cu privire la acest cuantum, în sensul de a mări sau micșora obligația de întreținere, sau a hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește.
Susține că prin stabilirea contribuției de întreținere de către instanța de apel în cota de 25% din venitul său net lunar, sunt încălcate dispozițiile imperative ale prevederilor art. 93, 94 Codul familiei și se ajunge la îmbogățirea pârâtei fără just temei, iar minora nu are în prezent nevoi reale care să fie acoperite printr-o contribuție de întreținere constând într-o pătrime din venitul său net lunar.
Arată că prin plata de către reclamant a sumei de 2000 lei lunar în favoarea minorei, se asigură pe deplin menținerea standardului de viață de care beneficia minora în timpul conviețuirii cu pârâta, dat fiind faptul că oricum, cheltuielile lunare ocazionate de întreținerea minorei erau situate cu mult sub această sumă.
Susține că prin stabilirea unei contribuții de întreținere echivalente cotei de 25% care este de aproximativ 7500 lei, la care se adaugă rata lunară de 1000 euro, precum și cheltuielile aferente spațiului locativ de 800 euro, în total aproximativ 15.000 lei, i se creează o situație extrem de împovărătoare.
Pe lângă aceste considerente, reclamantul recurent arată că păstrează și în prezent strânse legături personale cu minora și contribuie efectiv la întreținerea acesteia în bani și natură, o duce și o aduce aproape zilnic de/la școală, îi cumpără cu regularitate haine, încălțăminte, hrană, rechizite, etc. după cum au relatat și martorii audiați în cauză - (fila 40 dosar fond), (fila 41) și chiar și martorii audiați la cererea pârâtei - G- tatăl pârâtei (fila 42) și (fila 43).
Solicită să se aprecieze că se impune stabilirea unei sume fixe apreciată de instanță ca îndestulătoare pentru acoperirea nevoilor minorei, întrucât este în imposibilitate de a stabili lunar care sunt sumele de bani nete de care poate dispune efectiv.
Arată că la fixarea cuantumului întreținerii, instanța de judecată trebuie să țină seama de mijloacele ambilor părinți, nu numai de ale aceluia chemat în judecată, întrucât potrivit art. 97 alin. 1 și art. 107 alin. 1 din Codul familiei, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copilul minor.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâta intimată a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei recurate.
În motivare a arătat că prin determinarea pensiei de întreținere în cotă procentuală nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 33, 94 Codul familiei.
Arată că din interpretarea corectă a dispozițiilor legale menționate, rezultă că divorțul părinților nu trebuie să afecteze nivelul de trai al copilului, menținându-se pe cât posibil același standard de viață ca și în timpul căsătoriei părinților.
Or, și în timpul conviețuirii, recurentul a avut aceeași profesie liberală, reușind ca împreună, ambii părinți să asigure un standard de viață ridicat copilului, cu care acesta s-a obișnuit.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. ale art. 93 și 94 Codul familiei, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin admiterea apelului declarat de pârâta h, instanța de fond a dat eficiență principiului instituit prin dispozițiile art. 94 alin. (1) și (3) Codul familiei, conform cărora cuantumul obligației de întreținere se determină potrivit cu nevoia celui care o solicită și cu mijloacele ce urmează aop lăti, până la o pătrime din câștigul din muncă al debitorului când întreținerea se datorează pentru un copil.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, coroborate cu cele ale art. 94 alin. (2) Codul familiei, conform cărora instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește, rezultă că stabilirea întinderii întreținerii sub limitele maxime prevăzute de lege aparține instanței de judecată.
În mod corect s-a reținut de instanța de apel că raportat la principiul interesului superior al copilului, care trebuie să prevaleze în toate demersurile judiciare, minorei trebuie să i se mențină standardul de viață pe care l-a avut în perioada în care părinții conviețuiau, având în vedere că minora are dreptul să se bucure de condiții materiale corespunzătoare, nu numai în raport de nevoile sale, ci și de posibilitățile materiale ale părinților, chiar dacă aceștia nu mai conviețuiesc.
Pensia de întreținere stabilită la plafonul maxim de tribunal, nu poate fi redusă pe considerentul că reclamantul are de achitat credit contractat în timpul căsătoriei, având în vedere că nu s-a făcut dovada că rata stabilită pentru plata creditului și celelalte cheltuieli aferente spațiului locativ, împreună cu cuantumul contribuției de întreținere, ar depăși J din venitul net realizat de reclamant, în calitatea sa de debitor.
Nu au fost încălcate în cauză de către instanța de apel dispozițiile art. 93 și 94 Codul familiei și nici cele ale art. 107 Codul familiei, conform cărora în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere datorată de părinți, se va stabili de instanța de judecată, hotărârea atacată fiind dată în conformitate cu aceste prevederi legale.
Cum în cauză nu s-au constatat motive de nelegalitate a hotărârii atacate care să atragă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9. pr. civ. invocate ca temei de drept în recurs, față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312. pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 83/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 83/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 29.06.2009
Tehnored. 2 ex./30.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 161/2010. Curtea de Apel... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1389/2008. Curtea de... → |
|---|
