Stabilire domiciliu minor. Decizia 1671/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2295/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1671
Ședința publică de la 7.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 806 din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu Autoritatea tutelară de pe PRIMĂRIA SECTORULUI 6 B și PRIMĂRIA COMUNEI.
are ca obiect - stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței nr.-/1, privind achitarea sumei de 5 lei, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea pricinii și în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 31.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând să fie obligați să înceapă demersurile legale în vederea eliberării cărții de identitate a minorului, născut la 23.05.1994 în B, sector 6.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr.360/17.01.2001 a Judecătoriei sectorului 4 s-a dispus desfacerea căsătoriei, minorul fiind încredințat spre creștere și educare reclamantului.
Prin sentința civilă nr.2414/4.04.2006 instanța a dispus reîncredințarea minorului pârâtei, reclamantul fiind obligat și la plata unei pensii de întreținere. Mama minorului a lăsat ulterior minorul la Centrul de primire în regim de urgență "" situat în mun.P, însă aflând de această situație, reclamantul a luat legătura cu bunicii materni și, de comun acord, au stabilit ca cei din urmă să ia în plasament copilul. Cu acea ocazie, a aflat reclamantul că pârâta nu este de acord să se elibereze cartea de identitate a minorului la domiciliul stabil al său.
Prin întâmpinarea formulată la 18.09.2008, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că este posesoarea unei cărți de identitate la domiciliul indicat de reclamant, dar apartamentul este proprietatea pârâților și, părinții săi, iar domiciliul fără forme legale este la concubinul său în comuna, sat, județul
S-a invocat și lipsa calității procesuale a pârâților și și a mai pus în discuție și temeiul juridic al acțiunii.
Judecătoria sectorului 6 B - Secția Civilă, prin sentința civilă nr.537/23.01.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și; a respins cererea împotriva lor pentru acest motiv; a admis cererea în parte și a obligat pârâta să facă demersurile necesare în vederea eliberării cății de identitate a minorului, născut la 23.05.1994; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.508 lei în favoarea reclamantului.
În motivarea sentinței s-a reținut, în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților și, că minorul a fost reîncredințat spre creștere și educare mamei prin sentința civilă nr.2414/2006 și că nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se stabilească domiciliul minorului la bunicii materni.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că după pronunțarea hotărârii de reîncredințare, pârâta a refuzat să-l primească pe minor acasă, motivând că ar avea un comportament necorespunzător, minorul fiind de acord să locuiască la bunicii materni și cu acordul exprimat al tatălui.
În prezent, minorul locuiește în domiciliul bunicilor materni, aceștia având condiții materiale bune pentru a asigura o normală dezvoltare a minorului.
Pârâta are domiciliul la adresa apartamentului, proprietatea părinților săi, iar reședința la concubinul său în comuna, sat, județ
A apreciat instanța că atât timp cât minorul este reîncredințat spre creștere și educare pârâtei, aceasta are obligația de a veghea la ocrotirea intereselor minorului și că identificarea minorului printr-o carte de identitate se impune sub aspectul drepturilor conferite de Convenția privind drepturile copilului, identificarea minorului prin această modalitate fiind o necesitate generală și permanentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, invocând dispozițiile nr.OUG97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români și că hotărârea nu va putea fi pusă în executare, întrucât nu deține nici un imobil în proprietate, iar părinții săi, și, nu sunt de acord cu tolerarea domiciliului minorului la locuința proprietatea lor.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.806/4.06.2009, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să facă demersurile necesare în vederea eliberării actului de identitate (carte de identitate sau carte de identitate provizorie) pentru minorul, născut la 23.05.1994 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea deciziei s-a arătat că sunt întemeiate susținerile apelantei referitoare la imposibilitatea de a face demersuri pentru eliberarea cății de identitate a minorului, în condițiile în care apelanta nu are nici un imobil în proprietate, dispozițiile nr.OUG97/2005 condiționând eliberarea cărții de identitate pentru minor de dovedirea domiciliului acestuia.
Tribunalul a apreciat însă, că în aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.19 alin.1 lit.a din nr.OUG97/2005, potrivit cărora se poate emite cartea de identitate provizorie, atunci când cartea de identitate nu poate fi emisă atunci când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea cății de identitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând greșita aplicare a legii, întrucât instanța a apreciat greșit situația de fapt și nu a reținut că a depus diligențele necesare pentru eliberarea unei cărți de identitate provizorii, însă reclamantul este cel care refuză această variantă.
Sunt citate dispozițiile art.27 din nr.OUG97/2005, referitoare la dovada domiciliului, astfel încât nu mai poate fi obligată decât la emiterea unei cărți de identitate provizorii, nemaiexistând și alternativa carte de identitate, astfel cum a încuviințat instanța.
Mai arată că art.19 alin.1 lit.a din același act normativ nu dă posibilitate părții de a-și alege tipul actului de identitate, astfel cum eronat a apreciat tribunalul.
C de-al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă, întrucât în acțiunea promovată reclamantul a solicitat eliberarea cărții de identitate pentru minor, nicidecum eliberarea unui act de identitate, fie și o adeverință provizorie de identitate.
De asemenea, prin decizia recurată s-au menținut și celelalte dispoziții vizând plata cheltuielilor de judecată de către intimat, deși acestuia i s-a acordat ceea ce nu a cerut.
Solicită compensarea cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Părintele căruia i s-a încredințat copilul în urma divorțului, are obligația de creștere, educare, supraveghere și îndrumare a copilului, aceste obligații generale cuprinzând, printre altele, și obligația părintelui de a asigura copilului obținerea unei identități la vârsta de 14 ani prin efectuarea demersurilor necesare în fața autorităților de stat.
Împrejurarea că recurenta nu are o proprietate privată nu este de natură a justifica pasivitatea nejustificată și nepăsarea față de statutul civil al minorului, indiferent de relațiile tensionate în care se află cu fostul soț.
De altfel, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, câtă vreme nu este decăzut din drepturile părintești, are dreptul și obligația corelativă de a veghea la creșterea și educarea copilului său, prin toate mijloacele conferite de lege.
Tribunalul a interpretat corect dispozițiile nr.OUG97/2005, obligând pârâta să facă toate demersurile necesare în vederea eliberării actului de identitate într-una din formele permise de lege, față de situația locativă concretă a acesteia.
De altfel, instanțele au impus pârâtei îndeplinirea unei obligații minime în creșterea și educarea copilului și anume, asigurarea unei identități prin obținerea unui act de identitate, obligație ce îi revine, conform dispozițiilor Codului familiei și a Convenției internaționale privind drepturile copilului.
Instanța nu a acordat mai mult decât s-a solicitat, întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei de a începe demersurile oficiale în vederea obținerii unei cărți de identitate a minorului, această carte de identitate reprezentând în fapt un act de identitate, fiind lipsit de relevanță că acest act de identitate poartă o denumire sau alta.
Ceea ce s-a cerut prin acțiunea principală este obligarea pârâtei de îndeplinire a obligațiilor părintești revenite în urma hotărârii de reîncredințare a minorului.
Și soluția de menținere a celorlalte dispoziții ale sentinței este legală și corectă, câtă vreme prin admiterea apelului tribunalul nu a făcut decât să nuanțeze în ce constă obligația pârâtei, însă acțiunea este admisă față de ea, căzând astfel în pretenții potrivit dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr.806 A din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu Autoritatea tutelară de pe PRIMĂRIA SECTORULUI 6 B și PRIMĂRIA COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/13.01.2009
-------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 6 -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
| ← Divort. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1118/2009. Curtea de... → |
|---|
