Stabilire domiciliu minor. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 352
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 155 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4140 din 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3858/215/207, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul CONSILIUL LOCAL, având ca obiect ]ncredințare minori.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat - pentru recurentul pârât,avocat pentru intimata reclamată lipsind intimatul CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat -, pentru recurentul reclamant, a depus caracterizare, de la școală, a minorului.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că a observat înscrisul.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurentul reclamant, a susținut că este în interesul minorilor să nu fie separați, aceștia locuind de la naștere cu tatăl, fiind atașați de acesta.Față de motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și încredințarea minorilor tatălui, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a susținut că sunt legale ambele hotărâri pronunțate în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 20.02.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă și obligarea pârâtului la pensie de întreținere.
În motivare, reclamanta a arătat că părțile au trăit în concubinaj, relație din care au rezultat doi minori:, născută la 23.12. 2000, și, născut la 10.03.2003, iar din cauza comportamentului violent și a viciului beției de care suferă pârâtul, reclamanta a fost nevoită să plece în repetate rânduri din domiciliul comun, ultima data părăsind definitiv domiciliul comun și mutându-se la părinții ei, dată la care însă pârâtul nu i-a permis reclamantei să-i ia cu ea și pe cei 2 minori.
Totodată reclamanta a arătat că deși a încercat în numeroase rânduri să-i vadă pe cei 2 minori pârâtul și familia lui nu i-a permis reclamantei să ia legătura cu minorii, refuzând să primească de la aceasta diverse produse alimentare și de îmbrăcăminte pe care a vrut să le ofere celor 2 minori.
Reclamanta a mai menționat că spre deosebire de pârât, dispune de condiții de locuit materiale bune, în casa actualului concubin din localitatea ( compusă din 10 camere) în care ar putea să le ofere minorilor condiții corespunzătoare de creștere, sau cel puțin unuia dintre aceștia ( ).
Pârâtul a formulat cererea reconvențională prin care a solicitat încredințarea ambilor minori, iar în subsidiar încredințarea minorei și obligarea reclamantei la pensie de întreținere.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că reclamanta-pârâtă a părăsit domiciliul comun în numeroase rânduri, fără să se mai intereseze de minori și fără să se achite de obligația de întreținere stabilită în sarcina acesteia și în favoarea celor 2 minori prin sentința civilă nr.2117/MF/09.11.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată.
Prin sentința civilă nr.4140/21.03.2008,pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dmis în parte cererea reclamantei-pârâte, în contradictoriu cu pârâtul și autoritatea tutelară Consiliul Local.
S-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului reclamant.
S-a dispus stabilirea domiciliului minorei, născută la 23.12. 2000 la reclamanta - pârâtă.
S-a dispus încredințarea minorului, născut 10.03.2003, spre creștere și educare pârâtului reclamant.
S-au compensat cheltuielile de întreținere pentru minori.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond nu a analizat corect probele dosarului.
În dezvoltarea motivului de apel, pârâtul a arătat că din declarațiile martorilor a rezultat că reclamanta, la data părăsirii domiciliului, nu a dorit să-și ia minorii cu ea și a introdus prezenta acțiune după ce a fost chemată în judecată pentru stabilirea pensiei de întreținere. Minorii sunt mai atașați de apelant și de familia lui care i-a crescut încă de la naștere, în timp ce intimata a vizitat minorii numai după ce a introdus acțiunea pentru stabilirea domiciliului minorilor.
Prin decizia civilă nr.155 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că din declarația martorei coroborată cu susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată rezultă că două au fost împrejurările care au determinat-o să lase minorii în domiciliul pârâtului la data despărțirii, și anume faptul că mama sa, unde și-a stabilit domiciliul, nu a primit-o cu cei doi copii și comportamentul violent al pârâtului - susțineri ce nu au fost contrazise de declarațiile martorilor.
A mai reținut că din probe mai rezultă că reclamanta a păstrat legătura cu minorii pe perioada separării în fapt - vizitându-i la școală.
Pe baza anchetei sociale efectuată la domiciliul reclamantei, instanța a stabilit că reclamanta poate asigura condiții materiale și morale pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a minorilor.
S-a înlăturat susținerea apelantului privitoare la atașamentul minorilor față de pârât - considerând-o nerelevantă cât timp nu s-a dovedit lipsa atașamentului acestora față de reclamantă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul-reclamant, susținând că instanța de apel nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză și nici atașamentul minorilor față de pârât, având în vedere doar condițiile materiale oferite de părți - criteriu considerat de recurent insuficient în soluționarea cererile de încredințare minori.
A mai susținut că din nici o probă nu rezultă că pârâtul consumă excesiv alcool și că este exclus atașamentul soțului pârâtei față de minoră, față de împrejurarea că nu a fost crescută de acesta și că nu s-a avut în vedere că intimata mai are un minor rezultat din căsătoria acesteia.
Recursul este fondat.
Dispozițiile Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii 272/2004 și care se regăsește în egală măsură în Codul Familiei se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acest interes se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, precum vârsta copilului, conduita fiecărui părinte față de minor, situația lor materială, atașamentul minorilor față de părinți, mediul familial în care au fost crescuți.
Din situația de fapt reținută de ambele instanțe - pe baza probatoriilor administrate, situație necontestată de părți, rezultă că minorii, de la naștere și până în prezent au fost crescuți împreună în familia pârâtului - astfel că este prezumat un atașament între minori pe de o parte, iar pe de altă parte între aceștia și familia pârâtului.
O separare a minorilor - prin modul de încredințare a acestora reclamantei și pârâtului, duce la o desprindere frustă acestora de mediul în care s-au format, de persoanele față de care copii au dezvoltat legături de atașament.
Înscrisul nou depus în recurs de către pârât, caracterizarea elevei, face dovada că minora frecventează regulat cursurile școlare, se integrează în activitățile școlare, familia pârâtului fiind preocupată de pregătirea școlară a minorei.
În situația dată, nu se constată temeiuri de modificare a situației minorei, fiind insuficient criteriul condițiilor materiale mai bune pe care reclamanta le-ar oferi minorei în locuința soțului acesteia.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că reclamanta va fi preocupată cu prioritate de copilul rezultat din relațiile sale de căsătorie.
Prin urmare, soluția ce se impunea în cauză era de respingere a acțiunii, de admitere a cererii reconvenționale și de încredințare a ambilor minori pârâtului reclamant.
Încredințarea ambilor minori pârâtului impune obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere pentru minori, în conformitate cu dispoz.art.86 alin.1 coroborat cu art.107 alin.1 din Codul Familiei.
În acest sens se constată că prin sentința civilă nr.2117 MF din 09 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.14701/C/MF/2006 s-a stabilit în sarcina pârâtei o pensie de întreținere în favoarea minorilor și - în cuantum de 110 lei lunar, câte 55 lei lunar pentru fiecare minor.
La stabilirea cuantumului, instanța, în lipsa unui loc de muncă stabil al reclamantei - a prezumat realizarea unor venituri la nivelul venitului minim pe economie.
Cum de la data stabilirii pensiei s-a majorat cuantumul venitului minim pe economie -care la data formulării cererii reconvențiu9nale era de 500 lei, în raport de dispoz.art.94 din Codul Familiei, se va stabili în sarcina pârâtei o pensie de întreținere majorată la 160 lei - respectiv la câte 80 lei pentru fiecare dintre minori.
Față de aceste considerente și în baza art.312 rap.la art.304 pct.9 pr.civ, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia - a se admite apelul pârâtului, a se schimba sentința, în sensul respingerii acțiunii, admiterii cererii reconvenționale, încredințării ambilor minori pârâtului și obligării reclamantei la câte 80 lei pensie de întreținere majorată pentru fiecare dintre minori, începând cu data de 24.04.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 155 din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4140 din 21 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3858/215/207, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul CONSILIUL LOCAL.
Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.4140/21.03.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.3858/2007.
Schimbă sentința.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
Admite cererea reconvențională formulată de pârât.
Dispune încredințarea ambilor minori către pârât și obligă reclamanta la câte 80 lei pensie de întreținere pentru fiecare minor, pensie majorată față de sentința civilă nr.2117/2006, începând cu data de 24.04.2007.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Șt.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1676/2009. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 43/2010. Curtea de... → |
|---|
