Stabilire program vizitare minor. Decizia 1676/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1495/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1676
Ședința publică din 7.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 57 din 7.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei județul G și de pe lângă Primăria - Spania.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât asistat de avocații B și - ambele în baza împuternicirii avocațiale nr. 3/2009, eliberată de Baroul București și avocatul în calitate de reprezentant al intimatei reclamante -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 95/13700/2009, eliberată de Baroul București; lipsește Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei și de pe lângă Primăria - Spania.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că intimata reclamantă a depus la dosar, prin registratura instanței, o notă, iar Primăria - Spania a depus un referat de anchetă socială, în limba spaniolă.
Avocatul intimatei reclamante depune la dosar raportul psiho-social întocmit de Primăria - în traducere în limba română, precum și o copie a acestuia care se comunică apărătorului recurentului.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul B pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Avocatul, de asemenea pentru recurent, apreciază că, pentru ca o sentință să fie pusă în executare, dispozitivul acesteia trebuie să fie clar.
Intimata a susținut, prin întâmpinare, că instanța de fond nu a solicitat ca ancheta socială să fie tradusă, dar cele două instanțe anterioare aveau obligația de a-i solicita intimatei reclamante să depună la dosar o atare traducere, iar acest aspect a fost complinit de-abia astăzi, în ședința publică.
Cu privire la interogatoriu, solicită a se observa că instanța și-a depășit atribuțiile, întrucât avocatul părții adverse nu avea procură în acest sens.
Pârâtul a formulat întâmpinare, care de fapt este o reconvențională, timbrată ca atare și având două capete de cerere, avută în vedere de către instanța de apel, care, însă, nu a analizat capetele de cerere din acțiunea introductivă de instanță.
Solicită, așadar, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, precum și obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul intimatei reclamante - solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală., în principal, că motivele de recurs vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Critica referitoare la faptul că avocatul nu era mandatat să renunțe la o cerere formulată în fond nu se regăsește în cererea de apel, așa încât nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs. Această critică este formulată, de asemenea, de o persoană lipsită de interes.
Cu privire la traducerea sau nu a referatului de anchetă socială, apreciază că acest aspect nu are relevanță față de obiectul cauzei.
Precizează că obiectul cererii de chemare în judecată este clar, anume stabilirea unui program de vizitare la domiciliul reclamantei, indiferent unde s-ar afla acesta.
Cererea pârâtului privind efectuarea vizitelor la domiciliul acestuia este o modificare a acțiunii, lucru care nu este posibil în faza judecării recursului.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1190 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la fila 17 din dosar.
La solicitarea instanței, recurentul arată că nu a mai discutat cu intimata -.
Curtea îi pune în vedere recurentului faptul că părțile au la dispoziție instituția medierii cu privire la vizitele minorului și că această procedură prezintă avantaje, ținând seama, în primul rând, de interesul superior al copilului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6371 din data de 21.10.2008, Judecătoria Giurgiua admis în parte acțiunea reclamantei - - - astfel cum a fost modificată - formulată împotriva pârâtului, a admis acțiunea pârâtului, a încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 01.04.2001, a obligat pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minorul în perioada 25 iunie - 01 septembrie a fiecărui an în domiciliul reclamantei și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.43 alin.3 Codul Familiei, potrivit cărora părintele căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, motiv pentru care instanța a admis în parte acțiunea reclamantei.
Prin decizia civilă nr.57/07.04.2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr.6371/21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - -, Autoritatea Tutelară - Primăria și Autoritatea Tutelară - Primăria Comunei, județul G și a respins ca nedovedită cererea intimatei - reclamante de obligare a apelantului - pârât la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită susținerea apelantului ca minorul să nu aibă legături personale cu mama sa, în Spania, unde aceasta locuiește, deoarece o mamă nu poate fi lipsită de relația cu fiul său întrucât aceasta locuiește în Spania și nu are casă proprietate personală.
Este benefic pentru minor și în interesul său ca acesta să aibă legături personale cu mama sa, chiar dacă aceasta locuiește în Spania. În prezent, există mijloace rapide de transport, moderne, care fac ca distanțele să poată fi parcurse cu ușurință, cu atât mai mult cu cât copilul are vârsta de 8 ani, o vârstă la care se poate deplasa cu lejeritate, însoțit fiind de unul din părinți, în cauză de mama sa.
Temerile apelantului cu privire la distanța unde se află intimata precum și condițiile de viață ale acesteia, ar trebui să se reducă, având în vedere că același temeri le poate încerca și mama copilului pe perioada când acesta stă cu tatăl său.
Tribunalul a apreciat că este în interesul minorului să consolideze legăturile personale cu ambii părinți și să-și lărgească orizonturile de cunoaștere atât de necesar la vârsta lui.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv atât instanța de fond cât și instanța de apel nu și-au îndeplinit rolul activ trecând la judecata cauzei deși reclamanta se afla în Spania și instanțele de judecată au trecut la judecarea cauzei fără a avea traducerea anchetei sociale depusă la dosar din partea Primăriei, deși nu au calitatea de traducător.
Prin întâmpinarea depusă la 20.08.2009 intimata - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recurentul confundă interesele sale cu interesele minorului și conținutul anchetei sociale a fost acceptat de recurent cu ocazia formulării motivelor de apel, astfel că de fapt recurentul se opune executării hotărârilor judecătorești, refuzându-i orice legătură cu minorul.
La 25.11.2009 la dosar a fost depus raportul psihosocial întocmit de Primăria, traducerea acestui înscris fiind depusă de apărătorul intimatei în ședința publică de astăzi.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.304 pct.4, 5, 8 și 9 Cod procedură civilă coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat ca temei juridic al recursului declarat dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă care sancționează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță.
Curtea a constatat că ambele instanțe au soluționat cauza în limitele învestirii cu respectarea dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, respectiv a principiului disponibilității, așa cum este reglementat de această normă legală.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță intimata - a chemat în judecată recurentul pentru a i se încuviința legături personale cu minorul, născut la 01.04.2001.
La 30.05.2008 pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale, respectiv reclamanta să aibă legături cu minorul la domiciliul său sau la domiciliul părinților intimatei și încredințarea spre creștere și educare a minorului rezultat din concubinajul părților.
Ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.16 coroborat cu art.6 din Legea nr.272/2004 și a art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata are dreptul să păstreze relații personale cu minorul conform art.16 din Legea privitoare la protecția și promovarea drepturilor copilului nr.272/2004.
Copilul care a fost separat de unul din părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Or, prin sentința instanței fondului minorul a fost încredințat tatălui și împotriva acestei soluții nu a fost declarată cale de atac, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat.
Astfel că, principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile care îl privesc în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum este consacrat în Convenția privind drepturile copilului din 1989.
Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului în stabilirea legăturilor personale.
Art.6 din Legea nr.272/2004 statornicind principiile prin care sunt garantate drepturile copilului enumeră respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului.
Este datoria curții să găsească un echilibru între toate interesele ce converg în stabilirea legăturilor personale între minorul și ambelor părți, având în vedere prioritatea intereselor copilului care pot trece înaintea celor ale părinților.
În prezenta cauză Curtea a atribuit o importanță particulară interesului minorului care este la o vârstă fragedă, interes care predomină asupra celui al părintelui, aspect reținut și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Gnahor contra Franței paragraful 59 legiuitorul european a statornicit că în astfel de cauze interesul copilului se prezintă în dublu aspect.
Pe de o parte în acest interes este inclusă garantarea pentru copil a unei evoluții într-un mediu stabil și sănătos și că art.8 din Convenție nu ar putea autoriza un părinte să ia măsuri de natură să prejudicieze sănătatea și dezvoltarea copilului său.
Pe de altă parte este clar un alt interes al copilului, acela ca legătura între el și familia sa să fie menținută.
Ambele părți trebuie să aibă în vedere faptul că drepturile părinților sunt recunoscute în interesul minorului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de minor, conform art.1 alin.3, art.97, 101 și art.107 din Codul familiei.
Așadar, criticile recurentului întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu au putut fi reținute de C, iar cu privire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea a reținut o corectă aplicare a dispozițiilor art.16 din Legea nr.272/2004.
Cu privire la criticile formulate de recurent legate de lipsa traducerii raportului psihosocial depus la fila 24 din dosarul de apel, Curtea are în vedere dispozițiile art.142 alin.2 Cod procedură civilă care arată că judecătorul poate îndeplini funcțiunea de traducător fără a depune jurământ.
Pe de altă parte, în ședința publică de astăzi, intimata a depus traducerea raportului psihosocial întocmit la 13.11.2009, din care rezultă că același psiholog l-a întocmit.
Dar, chiar în fața instanței fondului la fila 109 este depusă traducerea efectuată de un birou de traduceri notariale, respectiv un traducător autorizat de Ministerul Justiției al raportului psihosocial întocmit de același psiholog, astfel că această critică nu poate fi reținută de
Cu privire la rolul activ al instanțelor, Curtea reamintește că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, caracteristic dreptului probator românesc fiind îmbinarea dreptului de dispoziție și inițiativei părților cu inițiativa judecătorului.
Art.129 Cod procedură civilă obligă instanța să ordone completarea probelor administrate de parte în ipoteza în care nu au fost administrate dovezile necesare aflării adevărului.
Pe de altă parte, principiul disponibilității conferă părților disponibilitatea de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare. Disponibilitatea materială conferă părților posibilitatea de a dispune de obiectul litigiului, iar cea procesuală de mijloacele procedurale de apărare.
Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării.
În prezenta cauză atât cererea introductivă de instanță, cât și cererea reconvențională au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Curtea a constatat că ambele instanțe au respectat aceste principii, astfel că nu a putut fi reținută critica formulată de recurent sub acest aspect.
Față de motivele expuse, nici un motiv de nulitate în sensul celor ce fac obiect al art.105 alin.2 Cod procedură civilă - nulitate procedurală, nu a fost reținut de C pentru a atrage aplicarea dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Recurentul a susținut că procedura de citare cu intimata ar fi fost viciată, dar Curtea nu a reținut această critică deoarece doar reclamanta ar putea invoca acest motiv de nulitate relativă, și nu recurentul.
Cu privire la semnarea cererii de chemare în judecată și a celor ulterior formulate de intimată la dosar, Curtea a constatat că delegația apărătorului ales al acestei părți a fost întocmită la 30.04.2008, așa cum rezultă din fila 40 dosarului de fond.
Ori, cererea introductivă de instanță a fost promovată la 07.05.2008, dată la care apărătorul intimatei era reprezentantul convențional al acesteia, în condițiile art.67 - 68 Cod procedură civilă, astfel că nici această critică nu a fost reținută de
Față de aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata sumei de 1.190 lei către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.57/07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA - SPANIA și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA COMUNEI, JUDEȚUL
Obligă recurentul să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1.190 lei, intimatei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
2 ex./16.12.2009
Trib.G -;
Jud.G -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Mariana Haralambe, Fănica Pena
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1/2010. Curtea... | Stabilire domiciliu minor. Decizia 352/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
