Stabilire domiciliu minor. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 158/2.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av. și pârâta intimată, asistată de av..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și două fotografii; reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și un set de acte medicale, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, arătând că minora a crescut la domiciliul reclamantului până la despărțirea soților, împreună cu bunicii paterni, care au contribuit la creșterea și îngrijirea acesteia, că minora este un copil normal din punct de vedere fizic și psihic, iar tratamentul pe care îl urmează minora, îl poate respecta și reclamantul pe perioada cât minora este la domiciliul său.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, și menținerea deciziei civile recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că datorită problemelor de sănătate pe care la are minora, nu este în interesul acesteia să fie luată la domiciliul reclamantului
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 158/2.09.2009, Tribunalul C-S a admis apelul pârâtei () împotriva sentinței civile nr. 888/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a încuviințat ca reclamantul să viziteze pe minora născută la 3.12.2005 la domiciliul pârâtei, în prima, a doua și ultima sâmbătă din lună, de la orele 12 la orele 18.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, iar intimatul a fost obligat să-i plătească apelantei suma de 825 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 3 Cod familie, potrivit căruia, părintele divorțat căruia i-a fost încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu aceștia și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestora, i-a dat posibilitatea reclamantului de lua minora la domiciliul său în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri orele 16 până duminică orele 16, o săptămână în perioada vacanței de C și o lună (august)în perioada vacanței de vară.
Având în vedere actele medicale depuse la dosar, respectiv adeverința medicală nr. 1681/2009 de la fila 20 dosar, se constată că minora suferă de hepatită de etiologie neprecizată, de hipotrofie ponderală moderată, hipercolesterolemie și deficit de lactoză în antecedente.
Recomandările medicului în această situație, sunt îngrijire igienică și nutrițională deosebită, tratament medicamentos în perioadele de acutizare a bolii, prevenirea și profilaxia bolilor infecto-contagioase într-un mod cât se poate de atent pentru a nu agrava diagnosticul.
Prin urmare, se constată că minora trebuie să aibă un regim alimentar stabil și necesită o supraveghere atentă.
Din aceste motive, se apreciază că nu este în interesul minorei să-și schimbe, momentan și brusc, modul de viață, să se rupă de mediul familial cu care este obișnuit, alături de mama sa, care-i cunoaște toate nevoile și care o îngrijește corespunzător.
În aceste condiții, ținând cont de vârsta fragedă a minorei, dar și de problemele de sănătate pe care le prezintă, se consideră că interesul superior al acesteia să nu schimbe mediul familial cu care este obișnuită pentru a nu-i provoca tulburări emoționale, dar mai ales pentru a nu-i periclita sănătatea. Totuși, se apreciază că minora poate să întrețină cu tatăl său relații personale, în sensul de a fi vizitată la domiciliul mamei.
Pe măsură ce minora mai crește și problemele de sănătate dispar sau se ameliorează, programul de relații firești cu tatăl său poate fi extins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând modificarea ei, în sensul menținerii ca legale și temeinice a sentinței Judecătoriei Caransebeș.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ. și art. 312 alin. 2. pr. civ. iar în fapt, pe aceea că hotărârea instanței de apel nu a luat în considerare interesul minorei atunci când a fost pronunțată și când s-a considerat că îi este prejudiciabilă schimbarea mediului familial cu care a fost obișnuită, din moment ce acest mediu se regăsește tocmai în familia reclamantului în a cărui casă s-a născut și a crescut fetița până în anul 2008 când părinții ei (părțile în proces) s-au despărțit.
S-a apreciat că actele medicale depuse în dosarul de apel, deși atestă o anumită stare de boală a minorei arată că această boală nu este gravă și poate fi tratată prin respectarea condițiilor igienico - sanitare indiferent unde s-ar afla aceasta, lucru pe care atât reclamantul cât și părinții săi cu care acesta locuiește - și care s-au ocupat de minoră, alături de părinți, până la separarea lor în fapt - îl vor face.
Totodată, reclamantul a arătat că fetița este afectată de divorțul părinților săi, e traumatizată de faptul că locuind la două case distanță, îl vede pe acesta doar prin gard, fiindu-i interzis să meargă la el, aspecte care contravin normalelor relații dintre părinte și copilul său, precum și interesului acesteia din urmă.
Ca probe noi, în dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri de dată recentă, respectiv o declarație olografă din 12.01.2010 a medicului de familie al fetiței, precum și biletul de ieșire din spital (Clinica de Pediatrie II C - N) a minorei, din data de 16.12.2009, însoțit de buletinul de analize medicale și de prescrierea tratamentului de dietă și medical.
S-au atașat, de asemenea și două fotografii ale minorei împreună cu tatăl său.
Prin concluziile verbale formulate în cauză intimata pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Rezultă astfel că, ceea ce constituie obiectul disputei părților este nu legitimitatea dreptului reclamantului de a păstra legătura cu fetița sa minoră, ci locul concret în care se poate valorifica acest drept, pârâta susținând că vizitarea minorei la domiciliul său ar fi soluția adecvată la momentul de față datorită stării de sănătate problematice a minorei (variantă consacrată de tribunal prin decizia pronunțată în apel) iar reclamantul invocând aceea că interesul minorei nu ar fi cu nimic prejudiciat dacă ea ar rămâne uneori și la domiciliul lui (așa cum a stabilit instanța de fond) și că nu există nici un impediment serios pentru o asemenea alternativă.
Curtea constată că, schimbând în parte sentința Judecătoriei Caransebeș (prin care programul de relații firești dintre minoră și tatăl său urma să se desfășoare la domiciliul acestuia), tribunalul a decis ca vizitarea minorei să se facă la domiciliul actual al mamei sale (pârâta ) și după un program mai restrâns, pentru două considerente, respectiv datorită stării de sănătate a fetiței (care nu recomandă schimbarea mediului cu care ea a fost obișnuită și nici a metodelor sale de îngrijire), precum și datorită vârstei sale fragede.
Potrivit actelor de la dosar - inclusiv a celor administrate în recurs - Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel contravine interesului superior al minorei - ca și criteriu principal de evaluare a unei astfel de probleme - și că niciunul din argumentele folosite pentru fundamentarea acestei hotărâri nu se poate opune admiterii solicitărilor tatălui reclamant.
Astfel, în ceea ce privește starea de sănătate a minorei, din înscrisurile noi depuse în recurs rezultă că în 16.12.2009, la data externării sale din spital (unde s-a aflat pentru evaluarea periodică a maladiei de care suferă), investigațiile medicale au atestat o stare generală bună, o nutriție corespunzătoare și o toleranță la lactoză în limite normale, fiind-i recomandate în continuare o dietă echilibrată corespunzătoare vârstei, precum și tratament medicamentos pentru corectarea ușoarei deficiențe a ficatului, stimularea imunității și vitaminizare precum și pentru răceala pe care o avea la momentul respectiv.
Câtă vreme minora s-a născut și a crescut până la data separării părinților săi (2008) în casa părintească a tatălui său unde i-au fost asigurate toate condițiile materiale unei bune îngrijiri, nu se poate afirma că acest loc ar reprezenta un mediu străin cu care ea nu a fost obișnuită.
În plus, oricare din recomandările făcute de medicii specialiști care au examinat-o, pot fi urmate și de tatăl fetiței (și de părinții lui cu care acesta locuiește), acestea nefiind în abilitatea exclusivă a mamei pârâte.
Totodată, vârsta fragedă a minorei nu poate fi un argument obiectiv pentru care ea să nu poată fi lăsată în grija tatălui și a bunicilor paterni, în primul rând, pentru că în casa acestora s-a manifestat pentru prima dată acel mediu afectiv specific vieții de familie ce îi este necesar, în al doilea rând, pentru faptul că nu s-a dovedit că prezența acestor persoane în preajma sa ar fi de natură să îi dăuneze în vreun fel și în al treilea rând, pentru faptul că deplasarea ei periodică (însă nu foarte frecventă) din domiciliul mamei la domiciliul tatălui, nu este obositoare pentru aceasta, părțile în proces domiciliind în același oraș - Oțelu și pe aceeași stradă, la doar două case distanță una față de cealaltă.
În condițiile în care relațiile dintre cei doi soți au rămas încordate după desfacerea căsătoriei și pentru ca această traumă să nu se răsfrângă asupra modului corect în care minora trebuie să continue relația sa cu ambii părinți, este firesc ce ea să rămână uneori și în familia tatălui (în cea mai mare parte a timpului aflându-se în familia mamei), ceea ce ar fi în măsură să asigure o comunicare liberă și detensionată între ei, precum și atenuarea frustrărilor afective pe care fetița, le resimte ca urmare a destrămării relației de cuplu a părinților săi și a imaginii despre familie cu care ea a fost obișnuită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată de Judecătoria Caransebeș răspunde mai bine interesului superior din acest moment al minorei motiv pentru care, în baza art. 304 pct. 9. pr. civ. va admite apelul reclamantului și va schimba decizia civilă nr. 158/2.09.2009 a Tribunalului C-S, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta (fostă ) împotriva sentinței civile nr. 888/30.04.2009 a Judecătoriei Caransebeș.
În baza art. 274. pr. civ. intimata pârâtă va fi obligată să plătească recurentului reclamant suma de 1502,15 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (1500 lei) și taxe judiciare (2,15 lei)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 158/2.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Civilă pe care o modifică în sensul că:
Respinge apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 888/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
Obligă intimata pârâtă să plătească recurentului reclamant suma de 1502,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.01.2010
Tehnored. 2 ex./25.01.2010
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
| ← Divort. Decizia 1732/2009. Curtea de Apel Pitesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
