Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2386/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2386/R/2008 | |
Ședința publică 5 decembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop | --- - |
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Alina Rodina Tania | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, precum și recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 192 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimații, -. G, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei recurente. Avocat și reprezentantul pârâtului recurent, avocat -, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, a fost declarat și motivat în termenul legal și s-a comunicat tuturor părților.
Recursul pârâtului este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, a fost declarat în termenul legal și s-a comunicat tuturor părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, iar reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare și chitanțele prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra dezbaterilor judiciare orale asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, pune concluzii în sensul admiterii acestuia cu consecința casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel întrucât aceasta soluționând apelul, nu a intrat în cercetarea fondului. Raportat la motivele de recurs invocate, nu solicită cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
Reprezentantul reclamantei recurente pune concluzii în sensul respingerii recursului formulat de pârâtul.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită respingerea recursului promovat de reclamanta.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2626 din 15 noiembrie 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva pârâților, G, precum și acțiunea reconvențională, în parte și în consecință s-a stabilit că părțile respectiv reclamanta și pârâtul sub durata căsătoriei lor au dobândit următoarele bunuri: - casa situată în com., nr. 447 compusă din parter și mansardă - aflată pe terenul tatălui pârâtului. - casa situată în satul, nr. 30 situată pe terenul pârâților 2-11 conform titlului de proprietate 6075/22/4 februarie 2002; - un colțar, - frigider "Arctic"- două perdele, - trei covoare și mochetă (mansardă), - aparat de debitat material lemnos,- flex, - aparat de sudură, - betonieră, - scândură de brad 4 mc, - aspirator " Philips", - bicicletă, - fier de călcat " ", - aragaz marca " ", - cuptor cu microunde " ", - aparat telefon marca " ", - ventilator " Asta", - tv. Color Nokia, - 3.000 USD din vânzarea unui autoturism, - 108. și 80 de miei, - telefon mobil " Motorola", - măsuță, - masă de culoare albă, - antenă parabolică, - masă de călcat, - cuvertură maro din păr de cămilă.
Cu privire la aceste bunuri reclamanta și pârâtul sunt coproprietari în cota de câte parte.
S-a constatat că reclamanta a renunțat la cererea privind dobândirea unui drept de creanță în valoare de 35.000.000 lei.
S-a constatat că sunt bunuri proprii a reclamantei: 2 butelii de aragaz, 2 cergi, mobilă de sufragerie (dulap haine, vitrină, o măsuță cu două scaune), un covor de iută, 1 plapumă și 4 perne, garnitură de pat maro, saltea albastră, set farfurii, sobiță metal, masă de sufragerie.
S-a atribuit în natură pârâtului casa din cu nr. 447 cu o valoare de 256.079,83 lei și casa din nr. 30 cu o valoare de 40.205 lei.
S-a atribuit în natură pârâtului următoarele bunuri mobile: un colțar cu o valoare de 400 lei, frigider " Arctic" cu o valoare de 200 lei, două perdele cu o valoare de 40 lei, trei covoare și mochetă ( mansardă) cu o valoare de 400 lei, aparat de debitat material lemnos cu o valoare de 80 lei, flex cu o valoare de 70 lei, aparat de sudură cu o valoare de 150 lei, scândură de brad 4 mc cu o valoare de 1.000 lei, tv. Color Nokia cu o valoare de 700 lei, 3.000 USD din vânzarea unui autoturism cu o valoare de 8.636 lei, 108. și 80 miei cu o valoare de 28.800 lei, telefon mobil " Motorola" cu o valoare de 100 lei, măsuță cu o valoare de 20 lei, masă de culoare albă cu o valoare de 80 lei, antenă parabolică cu o valoare de 100 lei, cuvertură maro din păr de cămilă cu o valoare de 100 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sultă în cuantum de 168.110,464 lei.
S-au atribuit reclamantei următoarele bunuri mobile: - aspirator " Philips" cu o valoare de 500 lei, - bicicletă cu o valoare de 150 lei, - fier de călcat " " cu o valoare de 60 lei, - aragaz marca " " cu o valoare de 300 lei, - cuptor cu microunde " " cu o valoare de 180 lei, - aparat telefon marca " " cu o valoare de 40 lei, - ventilator " Astra" cu o valoare de 30 lei, - antenă parabolică cu o valoare de 100 lei, - masă de călcat cu o valoare de 30 lei.
Reclamanta primește sultă de la pârât în cuantum de 168.110,464 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 275 lei cheltuieli de judecată, rezultate în urma compensării cheltuielilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți în perioada 15 iulie 1995 - 18. decembrie 2003 când prin sentința civilă nr. 3635 din 18 decembrie 2003 Judecătoriei Sighetu Marmațieis - dispus desfacerea căsătoriei.
Sub durata căsătoriei părților s-au edificat imobilele din comuna nr. 447 și din nr. 30. În privința terenurilor pe care se află aceste case, este de remarcat că: imobilul din nr. 447 este situat pe un teren dobândit de tatăl pârâtului respectiv conform contractului încheiat la 26 martie 1990 ( fila 26) de la martorul, iar imobilul din satul este situat pe un teren cuprins în titlu de proprietate 6075/22/4 februarie 2002 ( fila 16).
Din probele testimoniale administrate rezultă că atât părinții reclamantei cât și a pârâtului au contribuit la ridicarea construcțiilor, însă acest ajutor se încadrează într-un mod familial în care părinții sprijină copii.
Față de această situație urmează ca printr-o expertiză tehnică să fie identificate terenurile care nu s-au dobândit prin contribuția părților, iar apoi cele două construcții care formează bun comun al soților. În măsura în care din bonurile de achiziții de materiale rezultă că au fost dobândite și după 18 decembrie 2003 se vor evidenția pentru a fi scăzute de la partaj.
În privința bunurilor mobile, cele descrise în dispozitiv, au fost recunoscute și dovedite prin declarațiile martorilor - filele 217,265, 161, 163, 192, 210.
Din inventarul de la fila 27 rezultă că o parte din bunurile mobile trecute în acțiune formează proprietatea Parohiei - de sub
În privința animalelor trecute în acțiune acestea au fost dobândite de părți și înstrăinate de pârât conform declarațiilor martorilor, și.
Din factura de la fila 217 rezultă că s-a dobândit un TV Nokia sub dorata căsătoriei, tot astfel s-a dobândit și o betonieră - fila 163.
Din actul de la fila 218 rezultă că părțile au dobândit și un frigider " Arctic" iar din declarația martorei a- fila 189 rezultă că s-a cumpărat un colțar dublu din
Din acțiunea reconvențională au fost recunoscute o parte din bunurile mobile. Părțile au recunoscut că a fost înstrăinat un autoturism cu 3.000 USD doar cu privire la modul de cheltuire a sumei au păreri potrivnice.
Pârâtul nu a dovedit caracterul de bun propriu a celorlalte bunuri mobile ce le-a indicat în acțiunea reconvențională.
Reclamanta a renunțat prin concluziile scrise de a mai solicita stabilirea unui drept de creanță în valoare de 35.000.000 lei.
În vederea stabilirii bunurilor comune și a contribuției părților la dobândirea lor, instanța a pronunțat încheiere de admitere în principiu la 20 octombrie 2005 ( filele 31 - 34).
Prin această încheiere s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor în litigiu, pe care se află casele din și construite de părți, expertiză în construcții și expertiză merceologică pentru evaluarea bunurilor mobile.
Rapoartele de expertiză au fost întocmite experții scu pentru construcții și pentru bunurile mobile și expertiza topografică a fost întocmită de către expert.
Deoarece pârâtul a contestat expertiza întocmită de expert scu, considerând supraevaluate construcțiile, instanța a încuviințat proba contraexpertiză fiind întocmit un nou raport de expertiză de către expert pe care de această dată l-a contestat reclamanta, considerând construcțiile subevaluate și a arătat în același timp că experta s-a pronunțat înafara obiectivelor stabilite prin încheierea de admitere în principiu.
Instanța la stabilirea loturilor s-a raportat la expertiza întocmită de expert scu care a răspuns întru-totul obiectivelor stabilite prin încheierea de admitere în principiu.
Prin decizia civilă nr.192 din 16 iulie 2008 Tribunalului Maramureșs -a admis apelul declarat de pârâtul, desființându-se în întregime hotărârea atacată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că judecătoria a fost sesizată cu partajarea a două imobile, în natură construcții, constând în casă de locuit situată în comuna,- și casă situată în (), nr. 30 și teren aferent de 17 ari.
Pârâtul în dovedirea bunurilor a propus spre audiere un număr de 12 martori. Dintre aceștia pe 5 persoane reclamanta i-a chemat în judecată în calitate de pârâți pentru opozabilitatea hotărârii ce va fi pronunțată în cauză. Potrivit principiului disponibilității partea poate chema în judecată persoanele cu care înțelege să se judece.
în sarcina pârâtului să invoce lipsa calității procesuale a acestor persoane.
În ce privește recuzarea de către intimată a expertei, instanța de fond " a omis" să soluționeze această cerere, încălcând astfel dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă.
Procedând așa a prejudiciat în mod vădit părțile în condițiile în care prima expertiză a fost contestată, iar al doilea expert în persoana expertei a fost propus la cererea sa. Instanța de fond a procedat la efectuarea loturilor, înlăturând cererea apelantului de a propune expert care să facă lotizarea.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că sentința primei instanțe a fost desființată pentru alte motive decât cele indicate de pârât în apelul pe care l-a formulat.
Soluția pronunțată de tribunal are la bază o altă motivare care excede dispozițiilor art.297 pr.civ. Cererea de recuzare a expertului deși a fost formulată în scris în fața instanței de fond de către reclamantă, aceasta a înțeles să nu o mai susțină și nu a atacat hotărârea pronunțată pentru aceste considerente.
Expertiza de evaluarea bunurilor mobile nu a fost contestată de nici una dintre părți, astfel încât nu mai era necesar numirea unui alt expert pentru întocmirea propunerilor de partajare astfel încât în mod corect prima instanță a soluționat procesul în fond nefiind motive care să justifice admiterea apelului pârâtului așa cum în mod nelegal a procedat instanța de apel.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 alin.3 pr.civ.
Pârâtul a declarat recurs în termen legal împotriva aceleași hotărâri judecătorești solicitând instanței admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că a declarat apel atât împotriva sentinței civile nr.2626/15.11.2007, cât și a încheierii de admitere în principiu din data de 20.10.2005 ambele hotărâri fiind pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației.
Instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra apelului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20.10.2005, ci s-a limitat doar să desființeze hotărârea primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea cererii de recuzare a expertului, introducerea în cauză a unui expert acceptat de ambele părți pentru a face propuneri de lotizare și refacerea calculului sultei, fără a se pronunța asupra componenței masei de partajat și asupra cotei părți ce revine fiecăreia dintre părți, în raport de regimul juridic al bunurilor în litigiu.
Nu s-a motivat de către tribunal în nici un fel critica pârâtului referitoare la construcțiile edificate pe terenul proprietatea altor persoane și în ce condiții pârâtul poate fi obligat să plătească reclamantei o sumă reprezentând o anumită cotă parte dintr-o construcție ridicată pe un teren care nu îi aparține.
Deși reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, instanța de fond le-a atribuit acestora calitatea de pârâți și nu de intervenienți în interes propriu conform art.57 și urm. pr.civ. Tribunalul a apreciat în mod eronat că rămânea în sarcina pârâtului să invoce lipsa calității procesuale a acestor persoane, însă pârâtul nu a invocat lipsa, ci excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora excepție asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 alin.5 pr.civ.
Reclamanta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul ca nefondat, deoarece tribunalul a verificat sub toate aspectele stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță iar motivele invocate în recurs nu urmăresc altceva decât tergiversarea soluționării cauzei (29-30).
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanta și de pârâtul Curtea reține următoarele:
Deși reclamanta a invocat ca motiv de recurs prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului pârâtului, din dezvoltarea acestuia rezultă că înțelege că critice hotărârea pentru faptul că apelul pârâtului a fost admis pentru alte motive decât cele invocate de acesta în cererea de apel, motivarea tribunalului excedând art. 297.pr.civ. critică care vizează în realitate nesoluționarea apelului motiv pentru care Curtea va încadra acest motiv de recurs, indicat greșit, în modul prevăzut de art. 312 alin. 3 teza I și alin. 5 teza I pr.civ. hotărârea tribunalului fiind examinată din această perspectivă.
Pârâtul a declarat apel atât împotriva sentinței civile nr. 2626/15.11.2007 cât și împotriva încheierii de admitere în principiu din 20.10.2005, ambele hotărâri fiind pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației.
În motivarea apelului, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor pe care reclamanta le-a chemat în judecată în baza art. 57.pr.civ. susținând că aceștia nu au calitatea de pârâți, ci de intervenienți în nume propriu potrivit dispozițiilor legale.
Referitor la cele două case de locuit, pârâtul a arătat că acestea au fost edificate exclusiv de părinții lui dar sunt amplasate pe terenul altor persoane conform titlurilor de proprietate aflate la dosarul cauzei, astfel încât în speță nu poate fi vorba de un drept de coproprietate, ci eventual de un drept de creanță.
Totodată, pârâtul a susținut că este greșită încheierea de admitere în principiu prin care s-au stabilit cotele de proprietate ale părților și bunurile supuse partajului prima instanță neținând seama de înscrisurile depuse și de declarațiile martorilor. În mod greșit au fost incluse în masa partajabilă; 108 ovine și 80 miei, aceste animale aparținând, conform registrului agricol, tatălui pârâtului, dar și bunuri care aparțin Parohiei de sub M cuprinse în inventarul nr. 46/23.02.2001.
De asemenea, pârâtul a contestat alcătuirea loturilor, calculul sultei și raportul de expertiză întocmit de ing. scu, raport la care a depus în scris obiecțiuni. S-a încuviințat o nouă expertiză întocmită de expert ing., expertiză care nu a fost luată în considerare de judecătorie care s-a raportat la prima expertiză contestată, lăsând nesoluționată cererea de recuzare a expertului ing. formulată de reclamantă.
Având în vedere motivele de apel formulate de pârât și considerentele deciziei atacate, Curtea apreciază că tribunalul a soluționat procesul fără a intra în cercetarea apelului fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 teza II și alin. 5 teza I pr.civ. în speță nefiind incidente prevederile a art. 297 alin. 1 teza I pr.civ.
Conform acestui ultim text legal, în cazul în care se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Considerentele tribunalului privind obligația pârâtului de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților împrocesuați prin cererea reclamantei făcută în baza art. 57.pr.civ. excepție pe care de altfel pârâtul a invocat-o prin motivele de apel, soluționarea cererii de recuzare a expertei de către judecătorie și greșita calculare a sultei fără a se arăta în ce constă greșeala nu reprezintă o examinare a tuturor motivelor de apel invocate de pârât și nu justifică admiterea acestuia, cu aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza I pr.civ. prin desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile în care prima instanță a soluționat fondul cauzei.
Mai mult decât atât, tribunalul nu se pronunță în nici un fel asupra apelului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20.10.2005, acesta rămânând nesoluționat.
Având în vedere că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea apelului pârâtului, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va admite recursul pârâtului, precum și recursul reclamantei, iar în temeiul art. 312 alin. 3 teza II și alin. 5 teza I va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleași instanțe, Tribunalul Maramureș.
În rejudecare, tribunalul va verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel formulate atât împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20.10.2005, ambele pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta precum și recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 192/A/din 16.07.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Alina Rodina Tania
--- - - - - -
GREFIER
TARȚA
RED.
DACT.
3 EX./15.12.2008.
JUD. APEL:,.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina Tania
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 38/2010. Curtea de Apel... | Tagada paternitatii. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
