Divort. Decizia 1732/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIAOperator date 3918
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR.1732/R-MF
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.90//18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât asistat de avocat avocat în baza împuternicirii nr.-/2009, emisă de Baroul București -Cabinet individual și intimata-reclamantă, asistată de avocat, în baza împuternicirii nr.11/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul, legal timbrat, cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă judiciară de timbru de 20 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea probei cu acte pentru a dovedi că minorul este bine îngrijit de tată, i se asigură asistență medicală, este bine întreținut și petrece destul timp cu minorul, pe care le depune și le comunică și intimatei, prin apărător.
Recurentul-pârât precizează că niciodată nu a avut program noaptea, chiar meseria sa, de preot, este recunoscută ca având un program destul de lejer.
Avocat arată că înscrisurile depuse nu au caracterul unor acte noi, solicită a fi primite pe teza probatorie că recurentul și-a regularizat programul la serviciu și precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea. Depune concluzii scrise prin care arată nu a formulat apărări noi.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui.
Cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, de acest copil s-a ocupat mai mult tatăl, astfel că s-au dezvoltat sentimente deosebit de puternice. Copilul este într-o stare foarte bună, tatăl ocupându-se foarte bine de acesta.
Hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.272/2004, privind interesul superior al copilului, care trebuia să primeze; această critică este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Interesul superior al copilului este acela de a fi încredințat tatălui, care prezintă garanțiile materiale și morale pentru a asigura creșterea și educarea acestuia. Minorul are rezultate foarte bune la școală, iar din punct de vedere clinic este sănătos.
Responsabilitatea creșterii copilului este a părților. Dacă ar fi încredințat mamei, de minor s-ar ocupa exclusiv părinții acesteia. Bunicii materni își asumă responsabilitatea creșterii copilului în situația în care ar fi încredințat mamei, astfel că s-ar încălca principiul interesului superior al copilului. Față de împrejurările cauzei, apreciază că s-au încălcat dispozițiile art.31,32 din Legea nr.272/2004.
O altă critică este ceea că nu s-a ținut cont de părerea minorului, care a fost aceea de a crește alături de tată. Consideră că nu este niciun impediment în a se ține cont de părerea copilului, care nu este o probă în cauză. Consideră că răspunsul copilului a fost evaluat greșit, motiv pentru care se pune în discuție legalitatea deciziei. Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul încredințării minorului către tată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în fond și apel, având în vedere aspectele formulate în scris, fără cheltuieli de judecată. Tatăl vine și pretinde, după 8 ani, în care programul foarte încărcat nu numai că nu i-a permis să se ocupe de minor, ci chiar a ajuns să-i afecteze grav relațiile de căsătorie, așa cum s-a reținut de către instanța de divorț, acum pretinde că dorește să crească acest copil. Din motivele de recurs se înțelege că este vorba de evaluarea greșită a probatoriului și interpretarea greșită a legii. În opinia sa, situația de fapt reținută nu poate fi schimbată de înscrisurile depuse azi. Recursul este nefondat atât pe starea de fapt cât și pe cea de drept. Toate susținerile recurentului nu relevă aspecte care să conducă la modificarea hotărârilor date anterior. În recurs, dispozițiile art.304 Cod procedură civilă nu permit evaluarea stării de fapt. Simpla exprimare a alegerii copilului, nu poate impune soluția instanței.
CURTEA
Deliberând, în cond.art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.7383/28 noiembrie 2008, Judecătoria Pitești, admițând în parte atât acțiunea formulată de reclamanta, cât și cererea reconvențională a pârâtului, a desfăcut, din vina ambilor soți, căsătoria încheiată la data de 18 iulie 1999 și trecută, în registrul stării civile al Primăriei Municipiului Pitești, la nr.632, din aceeași dată. S-a dispus reluarea, de către reclamantă, a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de și i-a fost acesteia încredințat, spre creștere și educare, minorul, născut la data de 17 aprilie 2009, pârâtul fiind obligat să plătească în favoarea acestuia 25% din venitul său lunar, începând cu data pronunțării și până la majorat. Au fost încuviințate pârâtului reclamant legături personale cu minorul în domiciliul tatălui, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri orele 1800până duminică orele 1800, doua zi de Paște și C între orele 1000-2000, prima săptămână a vacanței de iarnă, o lună în intervalul 15 iulie-15 august în vacanță de vară și primele 3 zile în vacanța de primăvară. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
În motivare, s-a reținut că relațiile de familie sunt imposibil a continua datorită neînțelegerilor soților ce au culminat cu despărțirea în fapt, în luna iunie a anului 2008.
În ceea ce privește minorul, s-a constatat că de acesta s-a ocupat cu precădere reclamanta ajutată fiind și de părinții săi, ținându-se cont de acordul acesteia, stabilindu-se program de vizitare a minorului de către tatăl său.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat apel pârâtul-reclamant în ceea ce privește măsura încredințării spre creștere și educare a minorului, criticând soluția pentru motive de netemeinicie între care ignorarea poziției exprimate de către copil, a probelor ce dovedesc afecțiunea deosebită între tată și fiul său, precum și de programul în trei schimburi al mamei, ceea ce echivalează, în realitate, cu o lăsare a minorului în grija bunicilor. Din punct de vedere material, s-a ignorat faptul că mama, minorul și cei doi bunici materni locuiesc într-un imobil cu numai două camere, în vreme ce în apartamentul proprietatea apelantului copilul are propria sa cameră, amenajată specific vârstei. În opinia sa, instanța trebuia să țină cont de faptul că, la despărțirea părinților, copilul și-a urmat tatăl, care prin natura activității sale are mult timp liber, ce-i permite să asigure o educație corespunzătoare.
În dovedirea apelului, a solicitat și încuviințat suplimentarea probatoriului cu acte și martori, din examinarea acestuia, alături de cel administrat în fața primei instanțe de fond, tribunalul ajungând prin decizia nr.90/A-MF/18 iunie 2009 la concluzia lipsei de fundament a criticilor aduse soluției.
Astfel, în ceea ce privește condițiile materiale, s-a constatat că, potrivit probelor dosarului, copilul împreună cu mama și bunicii săi, locuiesc într-o casă cu 5 camere și dependințe, din care mama are la dispoziție două camere, o baie, o bucătărie și hol cu intrare separată, minorul având amenajată camera lui. Prin urmare, din punct de vedere material nu se dovedesc condiții superioare în domiciliul apelantului.
Cât privește programul de muncă al mamei, s-a constatat că, într-adevăr, aceasta lucrează în trei schimburi, ceea ce înseamnă că, atunci când lucrează noaptea, este toată ziua următoare acasă, deci are timp să se ocupe corespunzător de minor. De altfel, încă de la naștere, copilul a fost crescut în acest mod, în gospodăria bunicilor materni unde soții și-au avut domiciliul comun, aceștia ajutându-i, încă de atunci, la creșterea și îngrijirea copilului.
În ceea ce-l privește pe apelant, deși acesta a pretins că ar avea mai mult timp la dispoziție, dată fiind profesia sa de preot, însă din probatoriul cauzei a rezultat că principalul motiv al certurilor care au condus la despărțirea soților a fost chiar acela al afectării deosebite a timpului pârâtului acestei profesii a sa, care motiva întoarcerile târzii acasă.
Nici în ceea ce privește lipsa unei preocupări a mamei, după despărțirea în fapt, de a lua legătură cu copilul, criticile nu s-au găsit fondate, față de probele cauzei, din care rezultă că tatăl s-a opus vehement unei astfel legături între mamă și copil, interzicându-i a-l vizita în alt mod decât în pauzele cursurilor școlare.
Cât despre opțiunea copilului, instanța a constatat că vârsta acestuia nu permite o corectă apreciere a nevoilor sale, pe de altă parte fiind ușor influențat de părerile celor cu care locuiește, ascultarea de către instanță făcându-se la o distanță considerabilă în timp de la interzicerea legăturilor sale cu mama.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâtul-reclamant, criticând-o pentru greșita interpretare, în opinia sa, a prevederilor art.2 alin.2 și 3, art.6 lit.d și h și ale art.30-32 din Legea nr.272/2004.
În dezvoltare, arată că instanța era obligată a pronunța soluția sa potrivit opțiunii copilului, dar și, în apărarea drepturilor acestuia, potrivit principiilor primordialității responsabilității părinților. Astfel, instanța a procedat practic la încredințarea minorului către bunicii materni, care și-au afirmat disponibilitatea de a îngriji de acesta, ignorând faptul că, de la despărțirea soților, copilul, aflat în îngrijirea recurentului, a continuat să se dezvolte în mod pozitiv, într-un climat de afecțiune, stabilitate emoțională, materială, urmează regulat cursurile școlare, precum și cursuri de educație fizică extrașcolară, așa încât, se impunea încredințarea lui către tatăl său, câtă vreme schimbarea mediului în favoarea celui oferit de acesta nu a fost dăunătoare, dimpotrivă între fiu și tată existând un atașament mai mare decât cel între fiu și mamă. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că mediul în care a crescut până la despărțirea părinților, l-a determinat pe minor să-și urmeze tatăl, cu acel prilej.
Se mai critică soluția pentru motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că aceasta nu ar cuprinde motivele pentru care instanța a apreciat că interesul minorului ar fi mai bine servit de lăsarea lui în mediul în care a crescut până la despărțirea părinților în fapt.
În dezvoltarea criticii se arată că instanța trebuia să aprecieze nevoia de stabilitate a copilului, raportat la vârsta acestuia, la dorința sa de a schimba mediul, la faptul că nevoile nu se rezumă la hrană și securitate, ci și la abilități privind socializarea, învățarea de lucruri noi, crearea unui sistem de valori care să-i accentueze personalitatea și caracterul.
Or, asemenea condiții, apreciază recurentul, sunt oferite de el, iar nu de către mama și bunicii materni.
În privința interdicției pretins a fi fost impusă de către recurent copilului de a lua legătura cu mama sa, se arată că starea de fapt reținută de instanță este necorespunzătoare adevărului.
În motivare, au fost depuse înscrisuri privind testarea psihologică a minorului, starea de sănătate, programul de lucru al recurentului, copia cărților de identitate ale bunicilor paterni, ale unor declarații de martor date în fața instanțelor de fond, planșe fotografice despre care s-a pretins că îl înfățișează pe minor în diferite ipostaze, singur sau împreună cu părinții.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor făcute, constată că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta:
Dispozițiile legale invocate de către recurent ca fiind încălcate, urmează a se observa că dau judecătorului pricinii numai criterii orientative în privința aprecierii raporturilor copiilor cu părinții lor.
Ele nu instituie o obligativitate în sensul încredințării minorilor potrivit acestei opțiuni, în caz contrar nefiind necesară o judecată, ci suficient a se consemna de către o instituție administrativă a unei astfel de opțiuni și a i se da automat curs.
Ca atare, critica privitoare la greșita interpretare și aplicare a legii este nefondată.
Cât privește celelalte argumente aduse în sprijinul acestei critici, ele vizează modul în care a fost stabilită situația de fapt, or o asemenea analiză scapă controlului instanței de recurs ca urmare a abrogării fostelor puncte 9 și 10 ale art.304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește lipsa de motivare, nici această greșeală nu se poate regăsi în cuprinsul soluției tribunalului, acesta analizând probatoriul și stabilind starea de fapt, în funcție de toate argumentele prezentate de părți, chiar dacă succint, arătând motivele esențiale pentru care convingerea sa asupra acestei stări de fapt s-a format.
Nici această critică nefiind fondată, față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cât despre probatoriul nou administrat, el tinde la confirmarea unei bune dezvoltări a minorului, aflat în grija tatălui, însă nu este de natură a influența starea de fapt reținută de către instanțele fondului, în sensul că ea exista și în perioada în care minorul era îngrijit de mama sa, ajutată de bunicii materni, în vreme ce tatăl aloca excesiv de mult timp activităților profesionale, în dauna vieții de familie, or, o greșeală a recurentului se menționează a fi cea referitoare la educarea minorului în sensul limitării nejustificate a raporturilor sale de familie cu mama sa, limitare dăunătoare, în principiu, unei firești și armonioase dezvoltări a personalității unui copil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, str.- -, bloc 20,.B,.4, județul A, împotriva deciziei civile nr.90//18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind, domiciliată în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- ---, - ---, - -,
Grefier,
,
Red.-/8.12.2009
/GM/4 ex.
Jud.fond:.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 809/2009. Curtea... | Stabilire domiciliu minor. Decizia 38/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
