Divort. Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1147
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 105 din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă asistată de avocat și intimatul pârât, reprezentat de avocat lipsind autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimatul pârât, a depus concluzii scrise.
A solicitat încuviințarea audierii minorului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a arătat că este de acord cu audierea minorului.
Instanța a respins cererea formulată de apărătorul intimatului pârât, apreciind că, în cauză nu se impune audierea minorului.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, apreciind că minorul are dreptul să crească alături de părintele față de care are legături de afecțiune mai puternice și nu cu cine îi place să trăiască, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât, a arătat că minorul a locuit împreună cu tatăl de la vârsta de 1 an și J în comuna, are toate condițiile necesare pentru o dezvoltare normală, astfel încât nu ar fi indicat să i se schimbe locul și modul de viață, acestea dăunând dezvoltării psihice a copilului.
Pe cale de consecință a solicitat, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. 19580/C/MF/26.10.2006, nr. nou - pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 23.09.2000, din vina pârâtului, să-i fie încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul -, născut la data de 18.11.2000 și să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 23.09.2000 și din relația de căsătorie a rezultat minorul -, născut la data de 18.11.2000.
Reclamanta a arătat că, în prezent, este despărțită în fapt de pârât, acesta având viciul beției, în repetate rânduri fiind violent atât față de ea, cât și față de minor și că, în seara zilei de 10.09.2006, pârâtul a venit beat acasă, a bătut-o și a dat-o afară din locuința comună situată în C, str. -, Cămin nr. 1, camera 209, oprind copilul minor, pe care apoi l-a dus la mama lui în comuna, jud.
Reclamanta a mai arătat că, de la această dată, nu a mai putut lua legătura cu minorul, fiindu-i interzis de pârât și de părinții pârâtului.
Reclamanta a arătat că minorul este puternic atașat de reclamantă, iar pârâtul nu se ocupă de minor, abandonându-l părinților acestuia.
La data de 29.01.2007 reclamanta a precizat acțiunea, solicitând desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, reclamanta să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de, încredințarea minorului rezultat din căsătorie, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, să-i fie atribuit reclamantei și minorului beneficiul spațiului de locuit din C, str. -, cămin 1, camera 209.
În motivarea cererii precizată, reclamanta a arătat că inițial a locuit împreună cu pârâtul în comuna, la părinții pârâtului, iar după nașterea minorului au fost obligați să plece din cauza gravelor neînțelegeri și lipsa condițiilor de locuit.
Reclamanta a precizat că pârâtul consumă mari cantități de alcool, moment în care comportamentul său devine extrem de agresiv și, mai mult, întreține și relații extraconjugale.
La data de 29.01.2007, pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună și să-i fie încredințat pârâtului spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că reclamanta se face vinovată în mai mare măsură decât el de destrămarea relațiilor de căsătorie întrucât era extrem de geloasă, gelozie care a transformat-o, devenind suspicioasă și reproșându-i relații cu rude apropiate.
Pârâtul a arătat că este în interesul minorului să crească acolo unde există stabilitate și armonie, întrucât minorul s-a născut și a crescut în domiciliul părinților săi din comuna, unde există condiții materiale foarte bune pentru creșterea minorului.
Pârâtul a arătat că minorul refuză să meargă la reclamantă, chiar și atunci când aceasta îl vizitează, de frică să nu-l ia cu ea și consideră că minorul a fost traumatizat de reclamantă, pentru că, într-o noapte, reclamanta a venit însoțită de mai multe persoane, încercând să-l ia, copilul având nevoie de tratament pentru a-și reveni.
Pârâtul a mai arătat că minorul frecventează grădinița din, iar reclamanta s-a mutat într-o garsonieră, împreună cu mama și sora sa mai mică și încă un frate și unde nu există condiții pentru creșterea minorului.
Reclamanta a solicitat în dovedirea cererii și în apărare proba cu acte și cu martorii și, iar pârâtul a solicitat în dovedirea cererii reconvenționale și în apărare proba cu martorii și, probe care au fost încuviințate de instanță.
În cauză, s-a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților, conform art. 42 alin. 1.fam. acestea fiind depuse la dosar cu adresa cu nr. 30510/04.05.2007 a Consiliului Local al mun. C - Serviciul Autoritate Tutelară și cu nr. 1120/07.05.2007 a Consiliului Local al comunei - Serviciul Autoritate Tutelară.
Au fost audiați martorii și, propuși de reclamantă și martorii și, propuși de pârât, ale căror declarații s-au consemnat și s-au atașat la dosar.
În cauză s-a dispus efectuarea unei adrese către locul de muncă al pârâtului pentru a se comunica veniturile acestuia, la care s-a răspuns cu adresa cu nr. 134/05.06.2007 emisă de SC SRL
Prin sentința civilă nr.10077 din 02.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, în contradictoriu cu Consiliul Local al mun. C - Autoritatea Tutelară și Consiliul Local al comunei - Autoritatea Tutelară, pentru desfacerea căsătoriei.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al mun. C, jud. D, la nr. 1307 din 23.09.2000, din vina ambilor soți.
Reclamanta și-a reluat numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
S-a încredințat mamei reclamante spre creștere și educare minorul -, născut la data de 18.11.2000.
A fost obligat pârâtul la pensie de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 93 lei lunar, începând cu data rămânerii defintive a prezentei hotărâri și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
S-a atribuit reclamantei beneficiul spațiului de locuit situat în C,-, Căminul de nefamiliști, nr. 1, camera de cămin nr. 209, ce face obiectul unui contract de închiriere încheiat cu Montaj 1
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Relațiile dintre soți s-au deteriorat pe parcursul căsătoriei din vina ambelor părți, pârâtul consuma băuturi alcoolice și avea o atitudine violentă fizică și verbală față de reclamantă, întreținea relații extraconjugale, iar reclamanta era excesiv de geloasă, părțile se certau și manifestau unul față de celălalt o atitudine necorespunzătoare.
Soții s-a despărțit în fapt din luna septembrie 2006, dată de la care nici unul dintre soți nu a mai încercat reluarea relațiilor ce căsătorie și nici unul dintre soți nu mai dorește menținerea căsătoriei.
Relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, între părți nu mai există sentimente de afecțiune și devotament, continuarea căsătoriei a devenit imposibilă, ceea ce se datorează ambilor soți și, deci, menținerea căsătoriei ar fi pur formală.
Minorul se află în grija bunicii paterne de la vârsta de 3 ani, însă reclamanta mergea la minor la sfârșit de săptămână și ori de câte ori minorul a avut probleme medicale s-a dus cu acesta la medic, a fost internată cu minorul în spital și s-a preocupat de sănătatea și creșterea minorului.
Pe parcursul procesului de divorț, reclamanta a încercat să ia legătura cu minorul, însă pârâtul și bunica paternă nu i-au permis să-l viziteze, așa cum rezultă din proba testimonială, reclamanta cerând și ajutorul organelor de poliție să vadă minorul.
Din adeverința cu nr. -/17.06.2007 emisă de Postul de Poliție, rezultă că reclamanta s-a deplasat de mai multe ori la Postul de Poliție și a solicitat verbal sprijinul organelor de poliție pentru a-l chema pe pârât împreună cu fiul lor, pentru a-l vedea pe minor și pentru a-i oferi minorului diverse cadouri, însă pârâtul a venit doar o dată cu copilul, în rest precizând că nu poate veni întrucât lucrează și nu are timp.
Potrivit art. 40 alin. 3. fam. reclamanta și-a reluat numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Potrivit art. 42 alin. 1.fam, instanța de fond a încredințat mamei reclamante spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 18.11.2000, apreciind că este în interesul minorului să fie alături de mamă.
Din probele administrate în cauză, rezultă că mama manifestă interes și afecțiune față de copil, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea acestuia, chiar și în perioada în care minorul a locuit la bunica paternă.
Potrivit dispozițiilor art. 30 - 33 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi; aceștia sunt responsabili pentru creșterea copiilor, iar copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege.
De asemenea, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede expres că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama, cu prioritate, de interesul superior al acestuia.
Reclamanta îi poate oferi copilului condiții bune de creștere și educare, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la actualul domiciliu al reclamantei, iar schimbarea mediului în care locuiește minorul nu ar influența negativ dezvoltarea minorului, în cauză neputându-se ignora importanța afecțiunii și îngrijirii materne.
Lăsarea copilului în grija bunicii paterne nu îi este imputabilă reclamantei și nici nu poate fi considerată drept un gest de "abandon" al copilului, ci, dimpotrivă, un act de asumare a răspunderii pe care o are, ca părinte, pentru asigurarea condițiilor corespunzătoare unei bune îngrijiri și creșteri a copilului său.
Reclamanta a continuat să se intereseze de copil, mergând în domiciliul bunicii paterne, luând legătura cu minorul, însă, pe perioada divorțului, nu i-a fost permis de pârât și de bunica paternă.
De altfel, pârâtul nu locuiește cu minorul, acesta mergând în domiciliul minorului doar la sfârșit de săptămână, sau când este liber, deși în luna martie 2007 și-a stabilit reședința în comuna.
Este evident că minorul a locuit și a fost îngrijit de bunica paternă, care i-a oferit condiții optime pentru dezvoltarea sa fizică și psihică, dar și reclamanta ar putea oferi condiții minorului, fie în domiciliul mamei sale, fie în camera de cămin care a constituit ultimul domiciliul comun.
Ambii părinți manifestă afecțiune față de minor, dar vârsta actuală a copilului și nevoile specifice acestuia impun cu necesitate prezența și afecțiunea maternă, absolut necesare pentru o bună dezvoltare fizică și psihică, mai ales în condițiile în care și mama dorește să fie alături de copil, îi poate oferi condiții materiale corespunzătoare, manifestă afecțiune, grijă și interes pentru creșterea și îngrijirea lui.
În acest context, nu se poate susține că schimbarea mediului în care a crescut până în prezent și încredințarea sa la mamă ar putea să îi influențeze negativ procesul de creștere și dezvoltare, după cum a susținut pârâtul și nici nu se poate susține că reclamanta ar fi manifestat dezinteres și lipsă de preocupare pentru copil.
Prima instanța a apreciat că interesul superior al copilului impune încredințarea copilului la mamă, în cauză nefiind vorba despre un copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea familiei sale, pentru ca minorul să fie crescut de o persoană din familia extinsă, respectiv de bunica paternă.
Nu se poate susține că încredințarea copilului la mamă ar putea afecta puternic creșterea și educația acestuia ci, dimpotrivă, despărțirea acestuia de mama sa, împiedicarea acesteia să ia legătura cu el, se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
Nu se contestă atașamentul minorului față de bunica paternă și nici condițiile materiale și morale bune ale acesteia, însă mama poate oferi condiții materiale și morale creșterii și educării copilului, astfel că este în interesul superior al copilului să fie încredințat mamei sale.
Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitor la protecția vieții private, intime și de familie, apreciind că doar alături de mamă, minorul poate dezvolta o adevărată viață de familie, de natură să-i asigure o dezvoltare fizică și psihică propice.
Având în vedere dispozițiile art. 42 alin. 3, art. 86 alin. 3, art. 94, art. 97 alin. 1, art. 101 și art. 107 alin. 1.fam, instanța de fond a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 93 lunar, începând cu data rămânerii defintive a prezentei hotărâri și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța având în vedere veniturile obținute de pârât rezultate din adeverința aflată la dosar.
Din adeverința cu nr. 275/09.03.2007 emisă de SC Montaj 1 SA C, aflată la fila 27 din dosar, rezultă că imobilul camera de cămin nr. 209 din Căminul de nefamiliști nr. 2 din-, face obiectul unui contract de închiriere, calitatea de locatar revenind lui și membrilor familiei acestuia.
Reclamanta, căreia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, are dreptul la beneficiul contractului de închiriere, în cazul divorțului, urmând a-i fi atribuit beneficiul spațiului de locuit, chiar dacă reclamanta nu mai locuiește în acest spațiu, ce este folosit în continuare de pârât.
Instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul pârât a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reconvențională prin care a solicitat să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătoria sa cu reclamanta, considerând că este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat tatălui care are condiții materiale și morale optime pentru creșterea și educarea sa.
A mai arată că în creșterea și educarea minorului este ajutat și de mama sa cu care locuiește, apelantul mutându-se în domiciliul din și locuind împreună cu copilul și mama sa, respectiv bunica paternă a copilului.
A considerat că instanța de fond nu a avut în vedere interesul copilului atunci când l-a încredințat mamei, deoarece minorul merge la școală în, de altfel acolo se află de la vârsta de 1 an și
Un alt motiv invocat de apelant este cel al greșitei interpretări a art. 8 din, neavând în vedere faptul că tatăl oferă condiții materiale mai bune de creștere și educare, astfel încât minorului nu-i este încălcat dreptul la viața de familie, spre deosebire de intimata reclamantă care locuiește într-o garsonieră atribuită ca locuință de serviciu.
A solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și încredințarea minorului la tatăl apelant.
Tribunalul Dolj prin dec. Civilă nr. 105/20 mai 2008 admis apelul declarat de apelantul pârât, domiciliat în comuna, sat . jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1077/02.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în C, str. T,. 115,.1,.10, jud. D, și cu Autoritățile Tutelare Consiliul Local C, jud. D și Consiliul Local, jud.
A modificat în parte sentința.
A încredințat minorul apelantului pârât spre creștere și educare.
A obligat intimata reclamantă la 150 lei pensie lunară de întreținere începând cu 2.07.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Din analiza întregului material probator administrat atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, tribunalul verificând în limitele cererii de apel formulată de pârât, situația de fapt și aplicarea legii, a constatat că instanța de fond apreciat în mod greșit că interesul minorului este acela de a locui alături de mamă și nu de tată, deși a reținut și motivat grija pe care tatăl și bunica paternă i-au manifestat-o și i-o manifestă în continuare.
De asemenea, instanța de fond a aratat că nu se contestă atașamentul minorului față de bunica paternă și nici condițiile materiale și morale bune ale acesteia și cu toate acestea dă o interpretare greșită disp.art. 8 din referitor la protecția vieții private, intime și de familie prin ruperea practic a minorului din mediul în care trăiește, merge la școală în localitatea unde are prieteni, colegi fără a ține seama și de voința copilului care cu ocazia ascultării sale ( fila 43 dosar ), a arătat că nu-i place să locuiască la locuința mamei și că dorește să locuiască cu tatăl în locuința bunicii paterne.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că interesul superior al minorului este acela de a fi îngrijit în continuare de către tată care este ajutat de bunicii paterni și care are condiții superioare de creștere și educare ale minorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta reclamantă solicitând casarea ei ca nelegală cu respingerea apelului și me3nținerea sentinței de fond.
Recurenta a motivat arătând că instanța a apreciat greșit probatoriul din dosar, că reclamanta are condiții mai bune pentru creștere și educare și că instanța nu trebuia să aibă în vedere condițiile și contribuția bunicilor, ci doar posibilitățile de îngrijire ale părinților.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probatoriului din dosar, reclamanta recurentă nefiind în măsură ca prin criticile formulate în conținutul recursului său să formuleze motive de nelegalitate legate de aprecierea și interpretarea acestor probe.
Instanța a apreciat în primul rând că interesul minorului primează în afara oricăror alte considerente, iar interesul minorului este în prezent, acela de a rămâne în continuare în mediul în care se află de o lungă perioadă și în care s-a obișnuit.
Or, de mulți ani minorul se află în domiciliul tatălui, fiind îngrijit în cele mai bune condiții de către bunicii paterni, ajutați desigur și de tatăl pârât. Aceste condiții sunt superioare condițiilor pe care le poate oferi reclamanta, iar probatoriul din dosar este relevant în acest sens.
Ca urmare interesul minorului este acela de a rămâne în mediul în care se află de o lungă perioadă și că schimbarea acestui mediu nu ar fi în acest moment, raportat și la vârsta minorului, în folosul acestuia, astfel că înlocuirea unor condiții de dezvoltare ale minorului, cu alte condiții mai puțin bune nu ar fi în interesul acestuia, așa încât în mod perfect legal instanța de apel a dispus încredințarea minorului la tatăl pârât.
Această hotărâre este așadar legală, criticile recurentei sunt nefondate, motiv pentru care Curtea va dispune respingerea recursului conform considerentelor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 105 din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/30.10.2009
Tehnored.
Jud. fond.
Jud. apel
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 574/2009. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
