Stabilire paternitate. Decizia 1528/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1098/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1528
Ședința publică din 11.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 33 din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei județul
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru stabilire paternitate.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât, asistat de avocatul -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 140/2009, eliberată de Baroul Ialomița și intimata reclamantă; lipsește Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Întrebați fiind de instanță, recurentul și intimata arată că nu au mai avut pe rol un alt dosar.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
În considerentele deciziei s-a menționat că se respinge proba cu expertiza ADN, întrucât nu a fost solicitată la fond și pentru că procentul stabilit prin expertiza HLA se apropie de cel asigurat de examenul ADN, respectiv 95%. Dar instanța nu a avut în vedere metodologia stabilită de Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 1134/C-255/2000, care presupune trei etape succesive. În raport de acest aspect, partea avea posibilitatea să solicite fie direct proba ADN, fie după parcurgerea celorlalte etape prevăzute de actul normativ mai sus arătat.
Susține că, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în sensul că instanța de apel și-a însușit concluziile instanței de fond, apreciind că un alt examen medical nu mai este util, față de probele deja administrate în cauză.
Consideră că proba cu examenul ADN era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru cercetarea fondului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă arată că nu dorește să mai facă teste suplimentare, nefiind de acord cu testul ADN pentru că este sigură că recurentul este tatăl copilului acesteia.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de terminarea ședinței de judecată și în prezența părții adverse, intimata reclamantă declară că s-a răzgândit și dorește să facă testul ADN, fiind sigură de faptul că minora este rodul relației sale cu recurentul pârât.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 25.03.2008, sub nr- reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul a solicitat să se stabilească paternitatea copilului -, născută la data de 14.07.2007, să se încuviințeze ca minora să poarte numele pârâtului, cu obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere lunare, încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că în urma unei relații intime cu pârâtul în luna octombrie 2006, rezultat minora -, născută la data de 14.07.2007.
Prin sentința civilă nr. 2487 din 27.11.2008 Judecătoria Feteștia admis, în parte, cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul, a constatat că acesta este tatăl minorei -, născută la data de 14.07.2007 în mun. B, sector 1; a dispus comunicarea hotărârii judecătorești, după rămânerea definitivă și irevocabilă, la Primăria sectorului 1 B în vederea înscrierii mențiunilor corespunzătoare, a încredințat reclamantei spre creștere, îngrijire și educare pe minora - și a obligat pârâtul către reclamantă la plata unei pensii de întreținere lunare în folosul minorei în cuantum de 350 lei, începând cu data depunerii cererii - 25.03.2008 și până la majoratul copilului; a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.453, alin. 2 Cod procedură civilă; a respins cererea reclamantei privind purtarea de către copil a numelui de familie al tatălui și a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 2.518,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor dosarului, a dispozițiilor legale în materie și a probelor administrate în cauză, inclusiv concluziile raportului de expertiză medico-legală, că părțile au avut o relație de natură sexuală, în urma căreia a rezultat minora -.
Din raportul de expertiză medico - legală privind cercetarea paternității - sistemul HLA, în urma recoltării probelor de sânge și a investigării antigenelor sistemului HLA cls. la cuplul și - cu copilul - s-a stabilit că "probabilitatea de paternitate a numitului față de copil este de 98,7%".
Concluziile raportului de expertiză medico - legală ce acordă o probabilitate ridicată, apropiată de certitudine, ca pârâtul să fie tatăl copilului, coroborate cu situația de fapt reținută întăresc convingerea instanței că minora are ca tată biologic pe pârât.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel motivat pârâtul, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că probatoriul administrat în cauză nu face dovada filiației, expertiza efectuată neexcluzându-l de la posibilitatea de a fi tatăl acestui copil, însă în același timp este posibil ca și o altă formulă sanguină aparținând unui alt să se încadreze în complexul serologic compatibil filiației, și atunci pentru acest fapt era necesară efectuarea unei expertize complexe de tip ADN.
Apreciază că apelul formulat este întemeiat și solicită admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se face dovada indubitabilă că nu el este tatăl copilului.
Prin decizia civilă nr. 33 din 31.03.2009, Tribunalul Ialomițaa respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, deși apelantul a negat constant faptul că ar fi întreținut relații intime cu reclamanta, susținând că nu este tatăl minorei -, așa cum a stabilit și instanța de fond, pe baza depozițiilor martorilor audiați, părțile au întreținut raporturi sexuale în anul 2006, inclusiv în perioada legală de concepție a minorei, născută la data de 14 iulie 2007.
Cum expertiza medico-legală a filiației efectuată prin investigarea unor sisteme serologice și examinarea sistemului HLA, a relevat că probabilitatea ca pârâtul să fie tatăl minorei este de 98,7%, în raport și de faptul că, așa cum s-a comunicat de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", efectuarea celor două examene aduce un grad de discriminare de 95%, apropiat de cel asigurat de examenul ADN, care este de 99,99%, tribunalul, coroborând această probă cu celelalte administrate în cauză, a apreciat că întemeiat s-a reținut de către prima instanță că apelantul este tatăl minorei.
Având în vedere că, așa cum a apreciat instanța de apel, față de proba științifică administrată deja în cauză, examenul medico-legal de cercetare a filiației prin compararea profilelor genetice (ADN) nu se impune a fi efectuat, acesta nefiind util, în raport de considerentele enunțate prin analizarea probelor administrate la prima instanță, tribunalul a constatat că sentința pronunțată este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru cercetarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, pe de o parte, că instanța de control judiciar a respins proba cu expertiza complexă ADN considerând-o inutilă, motivând că nu a solicitat această probă la instanța de fond, iar pe de altă parte că acest procedeu de testare are un grad ridicat de probabilitate de 95% apropiat de cel asigurat de examenul ADN.
Recurentul arată că instanța de control judiciar și-a însușit concluziile instanței de fond și a apreciat în considerente, că examenul medico - legal de cercetare a filiației, prin compararea examenelor profilelor genetice (ADN) nu se impune, acesta nemaifiind util în raport de procentul stabilit prin expertiza HLA care se apropie de cel asigurat de examenul ADN.
Mai arată recurentul că acest punct de vedere este eronat, întrucât valoarea probatorie a expertizei medico-legale privind cercetarea paternității este absolută numai în măsura în care presupusul tată este exclus de la paternitatea copilului născut de mamă.
Conform examenului în sistem HLA, tatăl copilului poate fi recurentul sau orice alt al cărei formulă sanguină se încadrează în complexul serologic compatibil filiației, situație în care se impunea suplimentarea probatoriului astfel cum a fost solicitat în apel.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Deși martorii audiați în cauză au relatat că între recurent și intimată au avut loc relații intime, inclusiv în perioada de concepție, recurentul a susținut constant că nu este tatăl minorei, solicitând încă din faza apelului administrarea probei cu examenul ADN care poate stabili cu certitudine filiația minorei.
Curtea reține că, față de înaltul ei grad de probabilitate, administrarea probei cu expertiza ADN apare ca foarte utilă judecării unei acțiuni în stabilirea paternității, în cazul în care pârâtul nu recunoaște paternitatea copilului, astfel că instanțele sunt datoare a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru administrarea ei.
Pe cale de consecință, reținând și acordul mamei, dat în fața instanței de recurs, de a se efectua expertiza, curtea reține că se impune suplimentarea probatoriului pentru a se stabili, în mod neechivoc, deci cu deplină certitudine, că pârâtul este tatăl copilului.
Pe linia celor statuate mai sus, văzându-se și caracterul devolutiv al apelului, tribunalul era dator să stăruie pentru efectuarea expertizei, căci în circumstanțele cauzei neadmiterea acestei probe îmbracă forma unei sancțiuni procesuale aplicate pârâtului, deși acesta nu se afla în culpă.
În rejudecare, se recomandă instanței să dispună efectuarea expertizei ADN.
Așa fiind, curtea admite recursul iar, în baza art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, casează decizia și trimite cauza spre rejudecare în apel la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr.33 A din 31.02.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei, județul
Casează decizia recurată și trimite dosarul Tribunalului Ialomița, pentru rejudecare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
2ex./03.12.2009
Tribunalul Ialomița -
-
Jud. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Plasament. Decizia 660/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
