Stabilire paternitate. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 235/R/2009
Ședința publică din 6 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 61/A din 23 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 22, reclamanta intimată, asistată de avocat, în substituirea doamnei avocat, care depune la dosar delegație de substituire - filele 20-21, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatei.
Se constată că la data de 29 ianuarie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul pârâtului recurent.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen, recursul este legal timbrat.
Pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului recurent de a studia întâmpinarea comunicată la acest termen, se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 22, reclamanta intimată, asistată de avocat, în substituirea doamnei avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Sălaj, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1972/20.05.2004 Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosar nr. 3986/2004, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, împotriva pârâtului, pentru stabilirea paternității.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut, în esență, că expertiza serologică efectuată în cauză a concluzionat că pârâtul este exclus de la paternitatea minorei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamanta a declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr.209 din 10.11.2005, pronunțată în dosarul nr.74/2005 al Tribunalului Sălaj, hotărârea a fost schimbată în sensul că s-a admis acțiunea introductivă și s-a stabilit că pârâtul este tatăl minorei, născută la 23.05.2003 în S-a încuviințat ca pe viitor minora să poarte numele tatălui, acela de, dispunându-se rectificarea numelui minorei în actele de stare civilă, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere de 77,5 lei în favoarea minorei începând cu 26.08.2003 și până la majoratul acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.146 lei.
Cu decizia civilă nr.209/2005, Tribunalul Sălaja admis apelul reclamantei și a schimbat în totalitate sentința admițând acțiunea în stabilirea paternității.
Decizia s-a întemeiat pe concluziile expertizei ADN, efectuată în apel, conform cărora probabilitatea de paternitate a numitului asupra copilului este de 99,13403%.
Recursul pârâtului împotriva acestei decizii a fost admis de către Curtea de APEL CLUJ care, cu decizia nr.507/R/2006 a casat hotărârea tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare.
În considerentele deciziei de casare s-a arătat că era necesar solicitarea avizării din punct de vedere științific a conținutului și concluziilor expertizelor contradictorii administrate în cauză, de către comisiile de avizare și control, și respectiv Comisia Superioară medico-legală. Cum expertiza filiației parcurge mai multe etape succesive, respectiv expertiza serologică, HLA și ADN, iar expertiza HLA, precum și o altă expertiză serologică îl exclud pe pârât de la paternitate refacerea expertizei ADN se impune, iar instanța de apel era datoare să o încuviințeze întrucât respingerea ei apare ca o împrejurare care împiedică aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât în discuție este statutul civil al unui copil, ceea ce obligă la verificări de fapt și administrare de dovezi care să facă fără echivoc concluzia instanței.
Rejudecând apelul reclamantei, prin decizia civilă nr.64/2007 Tribunalul Sălaj, admițându-l, a schimbat în totalitate sentința judecătoriei și a stabilit că pârâtul este tatăl copilului. Au fost admise și cererile privind încredințarea minorei, rectificarea actelor de stare civilă, stabilirea pensiei de întreținere.
A reținut tribunalul că pârâtul a refuzat în repetate rânduri să se prezinte la IML Minovici în vederea recoltării de probe biologice, fiind în cele din urmă decăzut din această probă iar refuzul său echivalând cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs în termen legal.
Curtea de Apel admis recursul declarat de pârât contra deciziei date în apel, a casat această decizie și a trimis din nou cauza spre rejudecare instanței de apel.
Prin decizia civilă nr. 61 din 23 oct.2008, Tribunalul Sălaj, a admis apelul declarat de reclamanta, contra sentinței civile nr. 1972/ 20 mai 2004 Judecătoriei Zalău, care a fost schimbată și rejudecând în fond cauza, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, și s-a stabilit că acesta este tatăl minorei, născută la 23 mai 2003 în municipiul
S-a dispus completarea datelor de stare civilă ale minorei cu mențiunea numelui pârâtului la rubrica, Numele și Prenumele tatălui".
Pârâtul a fost obligat la 85 lei, pensie lunară de întreținere în favoarea minorei, începând cu 26.08.2003 până la majorat, precum și la 16.326 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, în rejudecare, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză s-au efectuat două expertize ADN, cu scopul de a se stabili dacă pârâtul este tatăl copilului, născută la 23 mai 2003.
Prima expertiză ADN, efectuată la Institutul de Medicină Legală din T concluzionează că, de paternitate a numitului asupra minorei este de 99,13403% (82, dosar 74/2005 al Tribunalului Sălaj ).
A doua expertiză ADN, efectuată la INML, Minovici" B relevă o concluzie contrară, și anume că pârâtul nu este tatăl biologic al minorei (34, dos- al Tribunalului Sălaj ).
În această situație, Comisia Superioară de Medicină Legală a emis avizul consemnat în actul de la fila 56, dos.1232/2006 al acestei instanțe, prin care recomandă repetarea profilului ADN al presupusului tată la INML
Respectând îndrumările date de instanța de casare, tribunalul a pus în discuție necesitatea efectuării unei noi lucrări de specialitate, fixând termen pentru efectuarea expertizei la data de 09.06.2008, când, însă doar reclamanta și copilul au fost prezenți (adeverință INML 37).
Pârâtul s-a internat de urgență în spital, cu toxiinfecție alimentară chiar în ziua de 09.06.2008.
S-a stabilit astfel o nouă dată pentru efectuarea expertizei, la 01.09.2008. Și de această dată au fost prezenți doar mama și copilul.
Pârâtul s-a internat la Clinica Psihiatrie C- Tribunalul a apreciat că, în realitate, pârâtul a urmărit să justifice refuzul său de a se prezenta la INML în vederea recoltării de probe.
Aceasta deoarece s-a prezentat la clinică din proprie inițiativă (deci nu poate fi vorba de o urgență psihiatrică), cu un tablou clinic dominat, astfel cum relevă biletul de ieșire din spital, de: dispoziție tristă, iritabilitate, irascibilitate, scăderea randamentului activităților zilnice, retragere socială. Examenul psihic mai evidențiază: hipoamnezie de fixare, hipobulie generalizată, inapetență, insomnii de trezire.
Datele medicale conținute în biletul de ieșire din spital nu au creat instanței convingerea că pârâtul s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se deplasa la B și de a se prezenta la INML; internarea sa benevolă, pentru prima dată, într-un spital de psihiatrie vădește, dimpotrivă, o exercitare cu rea credință a drepturilor procesuale, cum este dreptul de a participa la administrarea unei probe încuviințate de instanță. Acesta este motivul pentru care instanța nu a amânat din nou judecata, pentru a fixa o altă dată în vederea recoltării de probe.
În litigiile civile, ca efect al principiului disponibilității, părțile nu pot fi obligate să administreze o probă sau alta și nu li se poate impune o conduită în acest sens, contrar voinței lor.
În mod corespunzător, instanța este chemată să judece raportat la probele efectiv administrate.
Astfel, în cauza de față, raportul de expertiză medico - legală pentru verificarea capacității de procreare relevă că pârâtul este pentru procreare, perioada probabilă a concepției fiind situată între 15.08.2002- 07.09.2002, cu data maximă de probabilitate la 26.08.2002, conform expertizei de specialitate (ambele lucrări au fost efectuate la judecarea cauzei în primă instanță).
Probele testimoniale administrate în cauză confirmă că între părți au existat relații intime în perioada probabilă a concepției, în urma cărora s-a născut copilul.
Astfel, martorii audiați de prima instanță au declarat că reclamanta era prietenă cu pârâtul și că se întâlnea cu acesta în casa bunicilor ei, unde locuia singură în vacanța de vară.
Coroborând toate aceste probe cu expertiza ADN care concluzionează că pârâtul este tatăl copilului și implicit, înlăturând concluziile celeilalte expertize tribunalul a constatat întemeiat apelul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului arată că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Consideră că instanța a interpretat lipsa pârâtului de la recoltarea probelor biologice ca o exercitare cu rea-credință a drepturilor sale procesuale și ca o justificare a unui presupus refuz de prezentare la INML în vederea recoltării de probe. În realitate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de apel, pârâtul a absentat de la cele două termene de prezentare în fata INML din motive pur obiective, de boală. Întrucât în dreptul civil buna credință se prezumă, cel care invocă reaua credință trebuind să o probeze, iar faptul că a absentat din motive obiective nu a fost răsturnat prin proba contrară.
Mai mult, pentru a se pronunța în ensul admiterii apelului, instanța a luat în considerare expertiza ADN care a concluzionat că pârâtul este tatăl copilului, înlăturând concluziile celeilalte expertize. În lipsa avizării concluziilor vreuneia dintre expertizele ADN, concluzii care sunt absolut contradictorii, una stabilind paternitatea pârâtului și alta excluzând-o, soluția logică era ignorarea acestor expertize.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa cum prevede art. 304, pct. 9.proc.civ. deoarece instanța nu s-a conformat dispozițiilor art. 129, alin. 5.proc.civ. și nu a stăruit, prin toate mijloacele legale în administrarea tuturor probelor de natură a determina aflarea adevărului în cauza. Consideră că această cauza nu poate fi în mod legal soluționată fără repetarea probei ADN, așa cum a statuat de altfel și instanța de apel prin decizia civila nr. 2291/R/2007. Deoarece absențele pârâtului de la recoltarea de probe ADN au fost întotdeauna justificate în mod obiectiv, instanța ar fi trebuit să acorde un nou termen pentru efectuarea probei, aceasta cu atât mai mult cu cât a solicitat acest termen.
Consideră că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 129, alin.5, teza a 2-a proc.civ. în principiul rolului activ putând ordona administrarea probelor pe care le considera necesare.
Referitor la prevederile art. 312, alin. 3, teza a 2-a proc.civ. învederează instanței faptul că prin decizia civilă nr. 2291/R/2007 a Curții de APEL CLUJs -a statuat că cele doua expertize medico-legale de cercetare a filiației prin examen ADN sunt contradictorii, iar Comisia Superioară Medico-legală nu s-a pronunțat asupra acestora, recomandând repetarea profilului ADN al pârâtului la INML Minovici B, consideră că această cauză nu poate fi în mod legal soluționată fără administrarea unei noi expertize ADN.
Consideră că instanța de a contrazis flagrant, absolut și discreționar decizia instanței superioare, și, încălcând prevederile art. 315. proc. civ. a nerespectat îndrumările date de instanța de casare, atât cu privire la problema de drept dezlegată, cât și cu privire la necesitatea administrării unei probe.
Reclamanta, prin întâmpinarea de la 15-17, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Prin decizia civilă nr. 2291/R/2007, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, în recurs, s-au stabilit ca dispoziții obligatorii pentru instanța de apel că n ipoteza în care pârâtul, prin neprezentarea lui la recoltarea probelor biologice, tergiversează soluționarea procesului sau este de rea credință are posibilitatea de a uza de mijloacele procesuale de constrângere a acestuia prevăzute de art.1081alin.1 pct.2 lit.h pr.civ. care reglementează sancționarea faptei de împiedicare în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin experților desemnați de instanță în condițiile legii, precum și cele ale art.723 alin.2 pr.civ. care reglementează răspunderea părții care folosește drepturile procedurale în mod abuziv, pentru pagubele pricinuite celorlalte părți.
S-a mai stabilit că în ședința publică din 17.05.2007 reprezentanta reclamantei a cerut ca pârâtul să fie obligat la despăgubiri potrivit Codului d e procedură civilă, iar refuzul de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice să fie interpretat ca atare, cerere care nu a fost soluționată de instanță (141 dosar apel nr- al Tribunalului Sălaj ).
Având în vedere că cele două expertize medico-legale de cercetare a filiației prin examen ADN sunt contradictorii iar Comisia Superioară Medico-Legală nu s-a pronunțat asupra acestora, recomandând repetarea profilului ADN al pârâtului la INML Minovici B, Curtea, a considerat că administrarea acesteia este absolut necesară pentru justa soluționare a cauzei deoarece potrivit art.129 alin.5 pr.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Prin urmare instanța de apel trebuia după casarea cu trimitere să dispună aplicarea amenzii judiciare pentru fapta sancționată de art.1081alin.1 pct.2 lit.h pr.civ. anume împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin experților desemnați de instanță în condițiile legii.
În schimb în rejudecarea apelului instanța a procedat după cum urmează: la data de 14.02.2008 a acordat un termen pentru ca pârâtul să își angajeze apărător; la data de 20.03.2008 a acordat un termen pentru efectuarea expertizei dispuse de instanța de recurs și pentru că apărătorul ales al pârâtului era bolnav, depunând acte în acest sens, stabilind data de 09 iunie 2008 în vederea prezentării părților la INML; la data de 17.04.2008 și 15 mai 2008 acordat un termen pentru efectuarea expertizei dispuse de instanța de recurs.
La termenul din data de 12.06.2008 constată că pârâtul nu s-a prezentat pentru recoltarea probelor biologice în vederea efectuării expertizei, fiind internat la data de 09.06.2008 cu diagnosticul de toxinfecție alimentară la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. B din B și stabilește un ultim termen pentru ca părțile să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice la INML la data de 01.09.2008, sub sancțiunea decăderi din probă.
Apoi, la termenul din data de 18.09.2008 instanța constată că pârâtul nu s-a prezentat pentru recoltarea probelor biologice, tatăl acestuia depunând un bilet de ieșire din care rezultă că pârâtul a fost internat în perioada 01.09.2008-05.09.2008 la Clinica de Psihiatrie III C-N cu diagnosticul tulburare organică de personalitate. Tot la acest termen instanța a constatat lipsa nejustificată a apărătorului pârâtului, a aplicat acestui apărător o amendă judiciară și a amânat cauza la data de 16.10.2008, când a reținut cauza în pronunțare.
Din cele expuse anterior reiese că în rejudecarea apelului instanța nu a dispus aplicarea amenzii judiciare față de pârât pentru fapta sancționată de art.1081alin.1 pct.2 lit.h pr.civ. anume împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin experților desemnați de instanță în condițiile legii, cu toate că această dispoziție era obligatorie pentru instanța de apel, fiind evident că, cel puțin la data de 01.09.2008, pârâtul a împiedicat efectuarea expertizei.
Aceași instanță, cu toate că în rejudecare la termenul din data de 12.06.2008 stabilește un ultim termen pentru ca părțile să se prezinte pentru recoltarea probelor biologice la INML la data de 01.09.2008, sub sancțiunea decăderi din probă, la termenele următoare nu dispune decăderea din probă, chiar dacă nu aceasta era dispoziția ce trebuia respectată, dar nici măcar propriile dispoziții nu le urmărește, ca de altfel nici pe cele ale instanței de recurs. De asemenea, în condițiile în care nu a dispus decăderea din probă apare ca nemotivată respingerea cererii reprezentantului pârâtului la termenul din data de 16.10.2008 de amânare a cauzei pentru efectuarea expertizei.
O altă chestiune care trebuia pusă în discuție și soluționată era cea prevăzută de art.723 alin.2 pr.civ. care reglementează răspunderea părții care folosește drepturile procedurale în mod abuziv, pentru pagubele pricinuite celorlalte părți.
O astfel de cerere a fost formulată în ședința publică din 17.05.2007 de către reprezentanta reclamantei care a cerut ca pârâtul să fie obligat la despăgubiri potrivit Codului d e procedură civilă, iar refuzul de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice să fie interpretat ca atare, cerere care nu a fost soluționată de instanță (141 dosar apel nr- al Tribunalului Sălaj ).
Instanța de recurs a stabilit ca această cerere să fie soluționată în rejudecare de către instanța de apel și de asemenea, pe lângă cererea reclamantei, să se stabilească în ce măsură comportamentul pârâtului poate fi încadrat în dispozițiile art. 723 alin.2 pr.civ. dar cererea reclamantei nu a fost soluționată iar incidența art. 723 alin.2 pr.civ. nu a fost analizată.
De asemenea nu s-a motivat de ce nu au fost respectate dispozițiile din decizia de casare relativ la administrarea probei cu expertiza.
Prin urmare, în rejudecare instanța de apel va fixa un termen pentru care părțile să se prezinte la recoltarea probelor biologice la INML Minovici B iar n ipoteza în care pârâtul, prin neprezentarea lui la recoltarea probelor biologice, împiedică efectuarea expertizei, instanța va uza de mijloacele procesuale de constrângere a acestuia prevăzute de art.1081alin.1 pct.2 lit. pr.civ. care reglementează sancționarea faptei de împiedicare de către orice persoană a efectuării expertizei, urmând ca măsura aplicată să fie comunicată de urgență pentru executarea acesteia, pentru ca și constrângerea să fie efectivă, în alt fel sancțiunea aplicată fiind fără efecte.
Această expertiză este necesară și trebuie insistat pe mijloacele pe care le are la îndemână instanța pentru administrarea probei deoarece în cauză au fost efectuate mai multe expertize inclusiv expertize ADN care sunt contradictorii, o parte a acestora constată că pârâtul poate fi tatăl copilului, într-un procent indicat în fiecare expertiză, iar cealaltă parte a expertizelor, dimpotrivă, exclud pârâtul de la paternitate. Or, cât timp expertizele sunt mijloace de probă cu un grad mai ridicat de certitudine și probabilitate, fiind mijloace de probă științifice, este util ca tot în acest mod, dacă este posibil, să se decidă cu privire la posibilitatea ca pârâtul să fie tatăl copilului.
Apoi, instanța va analiza dacă, față de comportamentul de până în prezent al pârâtului, sunt incidente dispozițiile art.723 alin.2 pr.civ. care reglementează răspunderea părții care folosește drepturile procedurale în mod abuziv, pentru pagubele pricinuite celorlalte părți, urmând a analiza și cererea formulată în ședința publică din 17.05.2007 de reprezentanta reclamantei ca pârâtul să fie obligat la despăgubiri potrivit Codului d e procedură civilă, iar refuzul de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice să fie interpretat ca atare (141 dosar apel nr- al Tribunalului Sălaj ).
Abia apoi, după ce se va face aplicarea art.1081alin.1 pct.2 lit.h pr.civ. și art.723 alin.2 pr.civ. și dacă aceste măsuri de constrângere vor rămânea fără efecte, se va putea eventual analiza decăderea pârâtului din proba cu repetarea profilului ADN la Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML Minovici
În acest caz, celelalte probe deja administrate în cauză, inclusiv expertizele, vor fie valorificate coroborat între ele, instanța de apel fiind obligată să motiveze de ce înlătură concluziile unora dintre expertize și le reține pe ale altora, ceea ce în decizia atacată tribunalul nu a analizat, neindicând de ce a înlăturat concluziile expertizelor care excludeau pârâtul de la paternitate copilului.
Nu în ultimul rând, dacă pârâtul nu se va prezenta pentru efectuarea expertizei, în momentul în care instanța va corobora probele între ele, va putea să folosească și prezumția ca mijloc de probă, în sensul prevăzut de art. 1199 Cod civil, anume va interpreta faptul că împiedicarea de către pârât a administrării unei probe și a stabilirii adevărului face să se presupună că adevărul ce trebuia stabilit este unul cu consecințe negative în ce îl privește pe pârât și anume acela că acesta este tatăl copilului.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3 și 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 61 din 23.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 61 din 23.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 18.02.2009
Judecător apel -, - Tribunalul Sălaj
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Ioan Daniel Chiș, Anca
| ← Plasament. | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Încheierea... → |
|---|
