Stabilire paternitate. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.359/
Ședința publică din 10.06.2009
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în G,-, -.2,.24 împotriva deciziei civile nr.29/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul-pârât, lipsă, av. în baza delegației nr.189/2009 pe care o depune la dosar, intimata-reclamantă, personal, asistată de av. ta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului depune la dosar o copie de pe certificatul medical al recurentului din care reiese că în perioada 08.12-10.12.2008 acesta s-a aflat în concediu medical.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului av. având cuvântul în susținerea recursului precizează că s-a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.29/26.01.2009 a Tribunalului Galați la termenul în care instanța a rămas în pronunțare recurentul se afla în concediu medical așa cum rezultă din certificatul medical depus astăzi la dosar. Recurentul este de bună credință. Instanța de fond s-a pronunțat pe acest aspect, recurentul este de acord să efectueze expertiza și nu refuză acest lucru. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a fost lipsit de apărare. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei având cuvântul solicită respingerea recursului și să se considere rea credință din partea recurentului de a se prezenta la efectuarea expertizei. Recurentul precizează că este de acord cu efectuarea expertizei, dar nu s-a prezentat nici la fond și nici la apel. Solicită respingerea recursului, cu menținerea obligației la plata pensiei de întreținere. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța nr.23/11.05.2009.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Galați reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra instanța să constate că pârâtul este tatăl minorului, născut la data de 10.04.2007, să se dispună ca minorul să poarte numele pârâtului și să fie obligat pârâtul la plata unei contribuții lunare la cheltuielile de creștere și educare a minorului.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este vecină cu pârâtul, locuind în același bloc, la scări alăturate și că în luna decembrie 2005 început să întrețină relații intima cu acesta, petrecând concediul și sfârșiturile de săptămână împreună.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul a fost încântat când a rămas însărcinată, a protejat-o pe perioada sarcinii, a fost la ea la spital cu când a născut și i-a cumpărat copilului hăinuțe și pătuț, însă ulterior acesta a refuzat să recunoască copilul și nu-i mai răspunde la telefon.
În dovedirea acțiunii reclamanta a înțeles să se folosească de probele cu interogatoriu, înscrisuri și martori.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că între el și reclamantă nu a fost decât o relație de prietenie, nu a avut relații intime cu aceasta și că nu este el tatăl minorului.
În dovedirea susținerilor pârâtul a înțeles să se folosească de probele cu interogatoriu și martori.
În ședința publică din data de 29 octombrie 2007 instanța a pus în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză medico-legală, iar părțile au fost de acord cu administrarea acestei probe.
Proba cu expertiză nu a fost însă administrată în cauză ca urmare a faptului că pârâtul nu s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală Minovici pentru recoltarea probelor.
Prin sentința civilă nr. 4853/11.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galația fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și s-a stabilit că pârâtul este tatăl minorului, s-a dispus ca minorul să poate numele de "", înscrierea în registrul stării civile a acestor mențiuni și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul net realizat, începând cu data de 11.06.2008 și până la majoratul copilului.
Pârâtul a fost obligat și la plata sumei de 2008,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei rezultă că părțile au avut în perioada decembrie 2005 - mai 2007 o relație de prietenie foarte strânsă, ajungându-se la relații intime, că pârâtul a cunoscut că reclamanta a rămas însărcinată, chiar dacă la interogatoriu a negat acest lucru și că din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului nu s-a putut stabili că pârâtul nu a avut nici un fel de relații cu reclamanta.
Instanța a mai reținut că atitudinea pârâtului de a se sustrage efectuării expertizei tip ADN dispusă în cauză a fost de natură a întări convingerea instanței că pârâtul ascunde o realitate, și anume aceea că este tatăl minorului, din motive sociale nedorind să divulge această realitate.
Instanța a considerat că actele medicale depuse de pârât la dosar nu justifică lipsa acestuia la data când a fost invitat pentru efectuarea expertizei și nici tăcerea acestuia, atunci când i s-a solicitat să precizeze data la care se poate prezenta la B pentru expertiză.
Instanța a admis și capătul de cerere privind încuviințarea ca minorul să poarte numele pârâtului pe considerentul că faptul că pârâtul nu a recunoscut filiația acestui copil nu constituie un impediment pentru ca minorul să poarte numele său, mai ales că fiind băiat, prin tradiție îi va duce numele mai departe.
Totodată, instanța a considerat că în baza disp. art. 86 și 107 cod fam. și având în vedere că reclamanta este cea care are grijă de minor, pârâtului îi revine obligația de a contribui la cheltuielile necesitate de creșterea și educarea minorului, ținând seama și de prevederile art. 93 alin. 3 cod. fam.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor, întrucât din declarațiile martorilor nu rezultă în mod clar dacă între părți au existat sau nu relații intime și că instanța de fond a admis acțiunea motivând și faptul că din rea-credință pârâtul nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei ADN, deși acesta a depus înscrisuri doveditoare din care rezulta imposibilitatea obiectivă de a se prezenta pentru testarea ADN.
Prin decizia civilă nr.29/2009 s-a respins apelul ca nefondat reținându-se următoarele:
Astfel, din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond la solicitarea reclamantei tribunalul reține că într-adevăr în cauză s-a dovedit că între reclamantă și pârât au existat relații de prietenie, iar din decembrie 2005 între aceștia au avut loc relații intime, în urma cărora, în vara anului 2006 reclamanta a rămas însărcinată.
Rezultă din declarațiile acelorași martori că înainte de relația cu pârâtul reclamanta nu mai avusese relații intime cu alți bărbați, că părțile petreceau multe seri împreună și plecau împreună la sfârșit de săptămână în diverse locuri, că pârâtul a fost cu reclamanta la medic când sarcina avea 4 luni, când au aflat că reclamanta urma să dea naștere unui băiat, iar cu acel prilej pârâtul i-a solicitat reclamantei să întrerupă sarcina. De asemenea, martorii au arătat că în perioada relației cu pârâtul reclamanta nu a avut relații cu alți bărbați.
Se constată din actele dosarului de fond că după ce instanța a admis proba cu expertiza medico-legală pârâtul, deși era reprezentat prin avocat, a fost invitat în scris să se prezinte în instanță pentru a preciza dacă înțelege să achite o parte din taxa pentru efectuarea expertizei.
Pârâtul nu a dat curs acestei invitații, astfel că reclamanta a precizat că este de acord să suporte ea contravaloarea expertizei.
Ulterior s-au stabilit două date pentru prezentarea părților la Institutul Național de Medicină Legală Minovici, respectiv la 04.02.2008 și 07.04.2008, pârâtul fiind înștiințat despre acestea prin adresă comunicată la domiciliu.
Reclamanta s-a prezentat de fiecare dată cu minorul la B, în timp ce pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a făcut vreo dovadă în sensul că a fost în imposibilitate să se prezinte.
Prin adresa emisă la data de 18.04.2008 instanța de fond a solicitat pârâtului să comunice data la care se poate prezenta la B în vederea recoltării probelor necesare efectuării expertizei.
Instanța a mai acordat două termene ulterior emiterii acestei adrese, respectiv la datele de 6 mai și 20 mai 2008, însă pârâtul nu a dat curs cererii instanței.
În ședința publică din data de 20 mai 2008 apărătorul pârâtului a depus la dosar două acte medicale din care rezultă că acestuia i s-a acordat un concediu medical în perioada 05 - 09 mai 2008, iar la data de 19 mai 2008 suferit o criză de spasmofilie, fiindu-i recomandat repaus în perioada 19 - 20 mai 2008.
Această situație însă nu putea constitui un impediment pentru pârât de a comunica instanței, în scris sau prin apărătorul său, cu care putea lua legătura telefonic, data la care se putea prezenta pentru efectuarea expertizei.
La termenul din 20 mai 2008 când s-a judecat cauza la instanța de fond apărătorul pârâtului a susținut că acesta se află internat în spital, însă în apel nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
În apel, în ședința publică din data de 17.11.2008 a fost admisă proba cu expertiză medico-legală solicitată de apelant și s-a stabilit ca părțile să se prezinte la Minovici B la data de 08.12.2008.
Din adeverința depusă de intimata - reclamantă la dosar emisă de Minovici B la data de 08.12.2008 rezultă că s-a prezentat pentru expertiză doar reclamanta și minorul.
Apelantului i s-a comunicat prin adresă că este necesar să se prezinte la Minovici B pentru recoltarea probelor la data stabilită, iar la termenul din data de 5 decembrie 2008 apărătorul acestuia a solicitat acordarea unui termen pentru efectuarea expertizei, fără a face vreo mențiune cu privire la existența vreunui impediment pentru apelant de a se prezenta la data stabilită la B pentru expertiză.
Această atitudine a pârâtului a condus la imposibilitatea administrării probei științifice a expertizei medico-legale de cercetare a filiației.
Conduita pârâtului nu poate fi interpretată decât în sensul că acesta se sustrage de la administrarea acestei probe, iar această sustragere nu poate avea ca motivație decât faptul că pârâtul cunoaște că această probă va confirma că minorul - este fiul său.
Față de toate aceste aspecte tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic instanța de fond a stabilit că pârâtul este tatăl minorului.
Impotriva deciziei civile nr.29/2009 a Tribunalului Galația declarat recurs pârâtul invocând faptul că situația de fapt reținută nu corespunde realității. Părțile sunt vecini, însă nu au avut relații intime. A dorit să dovedească că nu este tatăl copilului cu expertiza medico-legală.
Faptul că la data stabilită de instanța de apel pârâtul nu s-a prezentat la IML pentru efectuarea expertizei nu s-a datorat relei-credințe și nici temerii că prin rezultatul expertizei s-ar confirma că este tatăl minorului, ci faptului că starea de sănătate nu i-a permis să efectueze deplasarea. In acest sens, există înscris doveditor.
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea paternității minorului, instanța de apel nu a motivat din ce considerente a menținut concluziile instanței de fond, și nici de ce a înlăturat susținerile pârâtului făcute prin întâmpinare și prin ce probe administrate în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
Recursul este o cale extraordinară, nedevolutivă ceea ce se traduce prin aceea că-n această fază procesuală se pot pune în discuție numai motive de nelegalitate ale hotărârii instanței de apel și nu de netemeinicie. Ca atare, menirea instanței de recurs este de a verifica în ce măsură instanța de apel a aplicat și interpretat legea și nicidecum modul de interpretare a probelor de către instanța respectivă.
Drept consecință, nemulțumirile recurentului vis-a-vis de cele reținute de Tribunalul Galați în legătură cu situația de fapt nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.
Motivul de recurs constând în nerespectarea drepturilor sale procesuale în legătură cu administrarea probei cu expertiza medico-legală permite încadrarea sa la punctul 5 al art.304 Cod procedură civilă.
Insă, din analiza actelor dosarului rezultă că această critică e neîntemeiată atâta vreme cât orice termen stabilit de instanță pentru a se prezenta la Institutul de Medicină Legală nu era respectat ca urmare a unei probleme medicale, iar invitația instanței de a preciza recurentul o dată pentru a se putea efectua expertiza a rămas fără nici un răspuns.
Atâta vreme cât instanța și intimata au fost deschise la orice variantă prezentată de recurent numai să se efectueze expertiza, iar din răspunsul recurentului a fost doar eschivare, se constată că-n speță nu a avut loc nici o încălcare a formelor de procedură.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat și să fie obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată ale intimatei potrivit disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în G,-, -.2,.24 împotriva deciziei civile nr.29/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurent la 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LC-18.06.2009
Dact.MH-19.06.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -- ta
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Cristea, Simona Bacșin
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 330/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
