Stabilire paternitate. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 364
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în numele și pentru Statul Român, reprezentat de către Ministerul Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 13 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice-DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea filiației față de tatăl său, în sensul că este născut la data de 27.08.1941 și este fiul lui, născut la data de 04.11.1914 în comuna de, județul
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că posedă certificatul de naștere seria - nr. - emis la data de 22.10.1980 de Primăria comunei, județul D, provenind dintr-o familie d e țigani nomazi, în rândul acestei etnii fiind foarte multe persoane care nu aveau acte legale sau stabilită filiația față de ambii părinți.
Reclamantul a mai precizat că tatăl său, numitul, a decedat la 30.08.1982 în comuna Goești, județul D, iar acesta, deși a avut mai mulți copii nici unul nu a avut stabilită filiația, situație în care succesiunea sa ar fi teoretic vacantă astfel că legitimarea procesuală pasivă în această acțiune o are Statul Român, deoarece acesta culege succesiunile vacante și este singurul care poate avea interesul atins de stabilirea filiației sale, care i-ar oferi vocație succesorală.
Prin sentința civilă nr. 718/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Segarcea, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință s-a respins acțiunea civilă având ca obiect stabilire filiație formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost întreținut de prezumtivul tată, acesta decedând în urmă cu 25 de ani, termenul prevăzut de lege, acela de un an de la nașterea copilului, fiind cu mult depășit. Totodată, s-a mai arătat că intervalul mare de timp trecut de la nașterea reclamantului și mai ales de la decesul presupusului tată, ar face imposibilă stabilirea situației de fapt având în vedere că efectuarea unei expertize medico-legale în cauză nu mai este posibilă, iar administrarea probei testimoniale după o perioadă atât de îndelungată ar fi insuficientă, subiectivismul martorilor fiind accentuat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, considerând că în mod greșit instanța a soluționat cauza pe baza excepției prescripției.
Astfel, nu se poate vorbi de termenul de 1 an de la nașterea sa pentru rațiuni ce țin de împrejurarea că el și defunctul tată au conviețuit până la decesul acestuia, comportându-se ca o adevărată familie.
O asemenea realitate de notorietate putea fi dovedită cu martori și astfel instanța era datoare să audieze martorii.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 185/23 octombrie 2007 respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.
S-a reținut că, deși instanța de fond a soluționat greșit cauza prin prisma excepției prescripției, fără să analizeze mai întâi calitatea procesuală a părților, care avea prioritate față de prescripție, soluția acesteia de respingere a cererii este legală în raport cu excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în apel și astfel nu se impune modificarea sau desființarea acesteia.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român-prin Ministerul d e Finanțe, invocată în apel, a fost considerată întemeiată și a fost admisă, ținându-se seama, pe de o parte, de dispozițiile art. 85 și 75 alin. 3 din Legea 36/1995, în care se stipulează că moștenirile vacante se culeg de Statul Român reprezentat de autoritatea administrației publice competente și deci nu de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor, cum a fost citat în cauză.
Pe de altă parte, potrivit art. 85, Statul Român prin autoritatea administrației publice competente, nu culege moștenirea vacantă și deci, nu are calitate decât după emiterea certificatului de vacanță succesorală, or, în speța de față, nu există un astfel de certificat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând repunerea sa în termenul de recurs, întrucât decizia tribunalului nu i-a fost regulat comunicată.
În ceea ce privește recursul, a solicitat modificarea soluțiilor pronunțate anterior, întrucât a considerat că este în termen pentru a solicita stabilirea paternității față de defunct.
Acesta a locuit cu reclamantul tot timpul vieții, fiind de notorietate conviețuirea lor, precum și exercițiul relațiilor de rudenie și numai prigoana regimului comunist asupra țiganilor a determinat lipsa documentelor de identitate și a actelor de stare civilă.
Interesul promovării prezentei acțiuni constă în necesitatea stabilirii filiației față de tată, pentru a putea revendica monedele confiscate de stat de la autorul său.
Prin decizia nr. 114/17.04.2008, pronunțată de Curtea de apel Craiova, a fost admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 185 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
A fost casată decizia susmenționată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiovaa constatat că recursul este fondat și a fost admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă în cazul rezolvării greșite a procesului de către instanța de fond, fără a intra în cercetarea fondului, conduce la admiterea apelului și la desființarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
S-a apreciat că prima instanță a rezolvat procesul prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiunea în stabilirea paternității, formulată de reclamant, în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. I și art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Codului familiei.
Dispozițiile menționate prevăd faptul că acțiunea în stabilirea paternității promovată de copil nu se prescrie în timpul vieții acestuia, ele aplicându-se și celor născuți înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, chiar dacă cererea este în curs de judecată.
Constatând greșita rezolvare a cauzei fără cercetarea fondului, instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond, cu dezlegarea de drept corectă în ceea ce privește dreptul la acțiune.
În decizia sa, Curtea de Apel Craiovaa mai făcut următoarele precizări cu privire la excepția invocată de intimatul pârât - Statul Român, prin Ministerul Finanțelor:
În cauză sunt, într-adevăr, aplicabile dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă în ceea ce privește ordinea soluționării excepțiilor invocate în fața instanței de apel, care însă se realizează ținând cont atât de limitele investirii sale prin motivele de apel, cât și de obiectul analizei sale în apel, ambele subsumate respectării dispozițiilor legale.
Astfel, prin motivele de apel precum și prin conținutul întâmpinării formulată de intimat, în fața tribunalului s-au ridicat două excepții, aceea a prescripției dreptului la acțiune invocată și însușită de instanța de fond, criticată prin declararea apelului de către reclamant și alta, a lipsei calității procesuale pasive a statului, invocată de intimat prin întâmpinarea depusă la dosar.
Această din urmă excepție are prioritate de analiză deoarece cursul prescripției dreptului la acțiune, în general, poate suferi modificări (întreruperi, suspendări) ce trebuie analizate într-un cadru procesual corect stabilit și deci, în fața unor persoane cu calitatea procesuală adecvată, activă sau pasivă (ca în cazul de față).
Prin modul de soluționare a apelului Curtea de Apel Craiovaa constatat că au fost încălcate principiile contradictorialității dezbaterilor, cât și dreptul la apărare al reclamantului.
În opinia acestei instanțe, se impunea ca, făcând aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă, instanța de apel să desființeze soluția pronunțată greșit de instanța de fond și să trimită spre rejudecare la aceeași instanță, această instanță urmând a rezolva ambele excepții invocate, cea a prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. I și II din Legea 288/2007 pentru modificarea Codului familiei, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român nu se impunea soluționarea ei printr-o altă excepție, aceea a prematurității, care nu a fost pusă în discuția părților, lipsindu-l din nou pe reclamant de posibilitatea de a se apăra.
În același timp, s-a indicat ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, care prevede că organele administrației publice locale au rol în declanșarea procedurii privind eliberarea certificatului de vacanță succesorală.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr-, fiind admis apelul declarat de reclamantul, desființată sentința Judecătoriei Segarcea, trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, aceasta urmând a soluționa în prealabil ambele excepții invocate, cea a prescripției dreptului la acțiune și cea a lipsei calității procesuale pasive.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Segarcea sub nr-.
În ședința publică din data de 25.09.2008 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin încheierea de ședință din această dată, avându-se în vedere dispozițiile art. 60 alin. 4 din Codul familiei, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 288/2007, conform cărora acțiunea în stabilirea paternității pornită de copil nu se prescrie în timpul vieții acestuia, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.
Prin aceeași încheiere de ședință, apreciind că probele necesare soluționării fondului cauzei sunt comune cu cele care duc la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța a unit această excepție cu fondul.
Totodată, la cererea reclamantului, instanța a încuviințat proba testimonială, în cauză fiind audiați martorii și.
Prin sentința civilă nr. 880/09.10.2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect stabilire paternitate formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul R - prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a constatat că reclamantul are ca tată pe numitul, născut la data de 05.11.1914 în comuna de, jud. D, numele acestuia urmând a fi înscris în rubrica corespunzătoare din certificatul de naștere al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 60 alin. 4 din Codul familiei îi dau posibilitatea reclamantului de a formula o acțiune în stabilirea paternității pe durata vieții sale, iar din probatoriul administrat a rezultat că prezumtivul tată nu are alți moștenitori, singura entitate care dobândește calitate procesuală pasivă în cauză este Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, Statul Român fiind cel care ar culege bunurile din succesiunea vacantă, conform art. 680 din Codul civil.
Nu s-ar putea invoca faptul că în cauză nu s-a emis un certificat de vacanță succesorală care să confere pârâtului calitate procesuală pasivă, atât timp cât, în conformitate cu dispozițiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, "în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii" fiind astfel evident că reclamantul nu avea nici o posibilitate în a obține un asemenea certificat.
În ceea ce privește acțiunea civilă cu a cărei judecată a fost investită, instanța a constatat că aceasta este întemeiată.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză, persoane de vârstă apropiată cu cea a reclamantului, care îl cunosc pe acesta încă din copilărie, instanța a conchis că numitul, cum îl cunoșteau martorii, s-a comportat față de reclamant ca un adevărat tată, asigurându-i îngrijirea necesară și conviețuind împreună cu acesta.
Ținând cont și de notorietatea faptului că persoanele de etnie rromă nu au dat niciodată importanță stabilirii filiației față de tată, fenomen ce se manifestă pe scară largă și în prezent, instanța a apreciat că numitul este tatăl reclamantului, astfel că a admis acțiunea promovată de reclamant și a dispus ca numele lui să fie înscris în rubrica corespunzătoare din certificatul de naștere al reclamantului.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
În fapt, a arătat că în legătură cu calitatea procesuală pasivă a Statului Român în speță, interpretarea dată de instanță este eronată, analiza textului de lege invocat neputând duce în nici un caz la concluzia că acesta are calitate procesuală pasivă în toate spețele care privesc stabilirea filiației după tată sau deschiderea unei succesiuni.
Calitatea de moștenitor a statului este subsidiară vocației succesorale a rudelor și a moștenitorilor testamentari și depinde de declararea vacanței succesorale, din actele depuse la dosar nerezultând că a fost declanșată o astfel de procedură, conform art. 85 din Legea nr.36/1995.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod pr. civilă.
La termenul din 16.01.2009, instanța a calificat calea de atac drept apel, conform art. 1 și art.2 pct.2 din Cod pr. civilă în raport de obiectul cauzei, întrucât nu există moștenitori ai defunctului.
Prin decizia civilă nr.13/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- respins ca nefondat apelul declarat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP C, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin decizia civilă nr.114/17.04.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a arătat că reclamantului nu-i poate fi imputată împrejurarea lipsei certificatului de vacanță succesorală la promovarea acțiunii împotriva statului, întrucât eliberarea acestuia de notarul public se face la sesizarea reprezentantului statului potrivit art. 85 din Legea nr.36/1995, Statul Român având calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu există moștenitori ai defunctului, iar potrivit art. 315 Cod pr. civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
S-a apreciat că în mod fondat s-a respins excepția lipsei calității procesuale a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, din hotărârea instanței de apel nerezultând că instanța a statuat că Statul Român are calitate procesuală pasivă, instanța dispunând să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr.36/1995, dispoziții care nu au fost analizate.
S-a invocat că Statul Român nu are vocație succesorală concretă la succesiunea autorului, iar vocația succesorală abstractă nu-i conferă legitimare procesuală.
S-a criticat hotărârea și sub aspectul că nu s-au avut în vedere dispozițiile art.57 din Legea nr.119/1996, care impuneau participarea procurorului și introducerea în cauză a autorității administrației locale.
Recursul nu este fondat.
În mod fondat și legal a reținut instanța de apel că instanța de recurs a statuat prin decizia de casare că Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există moștenitori ai defunctului, iar potrivit art. 315 Cod pr. civilă, problemele de drept rezolvate de instanța de recurs, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Este nefondată susținerea că instanța de recurs nu a soluționat această problemă de drept.
Este de remarcat că starea de fapt reținută de instanțe, privind legătura de rudenie și faptul că defunctul nu a mai avut și alți moștenitori, se bazează pe interpretarea probatoriilor administrate și nu mai poate face obiectul controlului judiciar, în condițiile abrogării pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
Nefondată este și critica privind soluționarea cauzei fără participarea procurorului, întrucât potrivit art. 45 Cod pr. civilă, participarea procurorului este obligatorie în cazurile în care este necesar, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor și ale persoanelor puse sub interdicție, în cauză reclamantul este major, iar obiectul judecății l-a constituit stabilire paternitate, și nu anulare, completare sau modificare acte de stare civilă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în numele și pentru Statul Român, reprezentat de către Ministerul Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 13 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
23.03.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 79/2010. Curtea de... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Încheierea 3/2010.... → |
|---|
