Stabilire paternitate. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 7
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Maria David
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 311/29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat l, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât personal, intimata-reclamantă, personal.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât având cuvântul depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței fiscale cu seria -/9.01.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate la dosar; copia deciziei nr. 1345/9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională și concluzii scrise. Alte cereri nu mai are de formulat.
Intimata-reclamantă având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător. Susține că apărătorul său angajat la instanța de apel, respectiv avocat în preajma sărbătorilor de iarnă a fost plecat astfel că a fost în imposibilitate să ia legătura cu acesta.
Recurentul-pârât având din nou cuvântul nu se opune amânării cauzei.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată, la dosar nu se regăsește împuternicire avocațială pentru intimată, mai mult aceasta a fost legal citată așa cu reiese din dovada de citare aflată la fila 9 dosar. Ia act că s-a recurentul-pârât a timbrat cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței fiscale cu seria -/9.01.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate la dosar.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât având cuvântul solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs aflate la dosar și a concluziilor scrise depuse azi în instanță. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă,având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea introdusă la Judecătoria P la data de 18 septembrie 2006 și înregistrată sub nr.1697/2006,reclamanta,cu domiciliul în comuna,satul,județul B,în numele și ca reprezentant legal al minorului,născut la data de 22 februarie 2005,a chemat în judecată pe pârâtul,cu domiciliul în comuna,satul,județul B,solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că pârâtul este tatăl copilului,să se încuviințeze ca minorul să poarte numele de familie al tatălui,acela de "",să se stabilească în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere,în raport de veniturile realizate de acesta și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale,reclamanta a arătat că,în fapt,este mama copilului,născut la data de 22 februarie 2005,din relațiile de concubinaj de foarte scurtă durată întreținute cu pârâtul.După nașterea copilului,pârâtul nu s-a interesat decât sporadic de acesta,reclamanta fiind singurul părinte care s-a îngrijit în exclusivitate de minor.
A arătat reclamanta că este în interesul minorului să-i fie stabilită paternitatea și de a purta numele tatălui său.
Ulterior,reclamanta a precizat că între părți a existat o relație strânsă,că pârâtul a ajutat-o atât pe ea cât și pe copil,promițându-i acesteia că va divorța și că o va lua de soție.
Pârâtul nu a formulat în scris întâmpinare. La termenul de judecată în ședință publică din 13 februarie 2007 el a precizat că nu a acordat întreținere minorului și că nu a cunoscut despre existența acestui copil până la primirea citației în cauză.
La același termen de judecată,reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pai nvocat excepția de prescripție a dreptului de a introduce acțiunea,arătând că minorul s-a născut la data de 22 februarie 2005,iar acțiunea în stabilirea paternității a fost introdusă la data de 18 septembrie 2006,adică după împlinirea termenului de prescripție de un an,prevăzut de art. 60 din Codul familiei.
Prin Sentința civilă nr.603 din 8 mai 2007,pronunțată în dosarul nr.1697/2006 Judecătoria Paa dmis excepția prescripției dreptului la acțiune,invocată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria P și a respins acțiunea formulată de reclamanta,în contradictoriu cu pârâtul,întrucât a intervenit prescripția dreptului la acțiunea în stabilirea paternității.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut că susținerea reclamantei în sensul că pârâtul a acordat întreținere minorului nu este confirmată cu niciuna dintre probele administrate în cauză
În această situație,termenul de prescripție a început să curgă de la data nașterii copilului și s-a împlinit la data de 22 februarie 2006,astfel că acțiunea este formulată tardiv,după împlinirea termenului special de prescripție a dreptului la acțiune,de un an,prevăzut de art.60 alin.(1) din Codul familiei.
Apelul declarat de reclamanta împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat,prin Decizia civilă nr.357 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Recursul declarat de reclamanta împotriva acestei decizii a fost însă admis,prin Decizia nr.196 din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr-.Decizia civilă nr.357 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost casată,cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Instanța de control judiciar a reținut că,în speță,au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin.(5) din Codul d e procedură civilă,întrucât instanța de apel trebuia să manifeste un rol activ în administrarea probei cu martori,pentru a determina împrejurările care au determinat-o pe reclamantă să renunțe la plângerea penală formulată împotriva pârâtului și dacă intimatul a prestat întreținere minorului,așa cum a pretins recurenta pe tot parcursul soluționării cauzei.
Curtea a apreciat că se impune administrarea acestor probatorii,cu atât mai mult cu cât recurenta a contestat martorii propuși de către pârât.
După casarea cu trimitere,cauza a fost înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-,la data de 26 martie 2008.
A fost luat interogatoriu pârâtului,la propunerea reclamantei și au fost audiați,la propunerea acesteia,martorii și,iar la propunerea pârâtului a fost audiat martorul.
Având în vedere modificările aduse alin.(4) al art.60 din Codul familiei prin Legea nr.288/2007,prin Încheierea din 18 iunie 2008 Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiunea în stabilirea paternității,invocată în fața instanței de fond de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria P și susținută și de intimat.
După audierea martorilor,având în vedere îndrumările deciziei de casare,instanța a apreciat că se impune efectuarea unei expertize genetice de identificare ADN,în vederea stabilirii paternității minorului.Deși inițial a fost de acord să se prezinte la Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" pentru efectuarea expertizei,ulterior intimatul a refuzat categoric să se prezinte în vederea recoltării probelor biologice.
Având în vedere dispozițiile art.18 din Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului,potrivit cu care consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea tuturor probelor biologice prelevate din corpul său,tribunalul a apreciat că intimatul nu poate fi obligat să se prezinte în vederea recoltării probelor biologice pentru efectuarea expertizei genetice de identificare ADN.
Prin decizia civilă nr. 311/29 octombrie 2008, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta,împotriva sentinței civile nr.603 din 8 mai 2007 pronunțată de Judecătoria P în dosarul nr.1697/2006,în contradictoriu cu intimatul și în consecință:
A schimbat în tot sentința,în sensul că a admis acțiunea civilă pentru stabilirea paternității formulată de reclamanta,în numele și ca reprezentant legal al copilului,în contradictoriu cu pârâtul.
A constat că pârâtul,fiul lui și -,născut la data de 29 martie 1955,în localitatea,județul B,CNP -,cu domiciliul în comuna,satul lui,județul B,este tatăl minorului,născut la data de 22 februarie 2005.
A încuviințat ca minorul să poarte numele de familie al tatălui,acela de "".
A mai fost obligat pârâtul la plata sumei de 100 lei lunar,cu titlu de pensie de întreținere pentru minor,începând cu data introducerii acțiunii,la 18 septembrie 2006 și până la majorat.
S-a respins cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie,tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.59 alin.(1) din Codul familiei,acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și ea se pornește în numele său,de către mamă chiar dacă este minoră,ori de reprezentantul legal.
Într-adevăr,potrivit dispozițiilor art.60 alin.(1) din Codul familiei,acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de 1 an de la nașterea copilului iar potrivit alin.(3) al aceluiași articol,în cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată,ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere,termenul de 1 an curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii.Art.60 din Codul familiei a fost completat,prin Legea nr.288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.4/1953 (Codul familiei),introducându-se alineatul (4),în cadrul căruia se menționează expres că acțiunea în stabilirea paternității aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia.
Când copilul a cărui paternitate se solicită a fi stabilită nu are capacitate de exercițiu,așa cum este cazul și în speță,o asemenea acțiune este pornită de mamă sau de reprezentantul legal al copilului,în numele acestuia.
Introducerea acțiunii în numele copilului se poate deduce din conținutul actelor și lucrărilor dosarului,nefiind obligatorie folosirea unor formule anume stabilite ori să se arate în mod expres acest lucru.
Reclamanta a formulat prezenta acțiune în numele copilului său și nu în nume propriu și,în atare situație,acțiunea pentru stabilirea paternității cu care a fost investită prima instanță aparține copilului.
În raport de dispozițiile alin.(4),care au completat dispozițiile art.60 din Codul familiei,acțiunea de față este imprescriptibilă.
În aceste condiții,tribunalul a apreciat că Judecătoria Pas oluționat greșit acțiunea pentru stabilirea paternității,introdusă de apelanta-reclamantă,în numele copilului,prin prisma excepției precripției dreptului la acțiune potrivit dispozițiilor art.137 alin.(1) din Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei,deși pârâtul a negat paternitatea sa față de copilul,născut la data de 22 februarie 2005,probele testimoniale administrate în cauză au dovedit existența unor relații intime între reclamantă și pârât. Coroborând depozițiile martorilor cu refuzul pârâtului de a se prezenta la INML " Minovici" B în vederea recoltării probelor biologice pentru efectuarea expertizei genetice de identificare ADN tribunalul interpretează aceste probe în favoarea paternității copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că în opinia sa, soluția pronunțată de tribunal este nelegală pentru faptul că s-a dat în urma aplicării greșite a legii, respectiv a dispozițiilor art. 60 din Codul Familiei, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 288/2007. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 Codul Familiei, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele său de către mama sa, chiar dacă este minoră, ori de către reprezentantul legal. Termenul în care se pornește acțiunea de către mamă este de un an și curge de la nașterea copilului cum prevede art. 60 alin.1 din Codul Familiei.
Mai susține recurentul că, ceea ce Legea nr. 288/2007 a adus nou este dispoziția de la art. 60 alin. 4 Codul Familiei conform căreia acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia și ca această normă este aplicabilă și în cazul copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, chiar dacă cererea este în curs de judecată, cum este și cazul de față.
A mai arătat recurentul-pârât că, din coroborarea dispozițiilor art. 59 alin.1 cu art. 60 alin.1 și 60 alin. IV Codul Familiei rezultă clar că, atâta timp cât mama copilului introduce acțiunea în stabilirea paternității - care aparține copilului - cererea trebuie promovată în termenul de un an, termen care curge din momentul nașterii, din momentul încetării conviețuirii cu pretinsul tată, ori din momentul încetării contribuției acestuia la întreținerea copilului.
Mai susține recurentul că, numai în momentul împlinirii vârstei de 14 ani, minorul dobândește capacitate procesuală activă, până în acest moment acțiunea în stabilirea paternității neputând fi pornită decât de mama sa sau de reprezentantul legal.
Mai precizează recurentul că nici în cadrul primului ciclu procesual și nici după casare nu s-a putut stabili cu nici un martor sau alt mijloc de probă că ar fi întreținut relații intime cu intimata-reclamantă, sau că ar prestat la întreținerea copilului. Toți martorii propuși de reclamantă au făcut afirmații generale, fără nicio valoare probantă, ei necunoscând direct nici un fapt concret privind pretinsele relații intime.
A mai arătat recurentul că, neprezentarea sa la instituția abilitată pentru efectuarea expertizei medico-legale de specialitate nu poate fi interpretată în sensul că ar echivala cu o recunoaștere a relațiilor cu reclamanta, în lipsa altor probatorii.
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate și pe fond respingerea apelului formulat de reclamantă, menținerea sentinței civile nr. 603/2007 pronunțată de Judecătoria P ca fiind temeinică și legală.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap.la art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia, iar urmare admiterii excepției de tardivitate, va respinge acțiunea ca tardiv introdusă, pentru următoarele considerente:
În speță, sunt aplicabile prevederile art. 59 alin.1 coroborate cu prevederile disp.art.60 alin.1 și 60 alin.IV din Codul familiei întrucât mama a introdus acțiune de stabilire a paternității - care aparține copilului - situației în care cererea trebuia promovată în termenul de un an, termen care curge din momentul nașterii, din momentul încetării conviețuirii cu pretinsul tată, ori din momentul încetării contribuției acestuia la întreținerea copilului.
Mama copilului nu poate promova oricând o astfel de acțiune, acest drept avându-l exclusiv copilul după împlinirea vârstei de 14 ani când dobândește capacitatea procesuală activă, capacitatea de exercițiu, aptitudinea de a-și exercita dreptul și de a-și asuma obligații prin acte juridice.
În opinia curții, justa interpretare a art.II din Legea nr. 288/2007, aceasta este, într-adevăr dispozițiile legale aplicându-se și în acțiunile privind copii născuți anterior intrării ei în vigoare, dar termenul de introducere a acestei cereri fiind de un an când se introduce de mamă sau reprezentantul legal și nu oricând atunci când se formulează de către copilul care are 14 ani.
Revenind la speță, intimata nu a reușit în cele două cicluri procesuale să facă dovezi prin probe concludente, pertinente cauzei nici că a întreținut relații cu recurentul,nici că acesta a prestat întreținere copilului, dată de la care ar fi putut curge termenul de un an, în situația în care intimata dovedea cu probe că recurentul a contribuit la creșterea și întreținerea copilului, ca un adevărat tată.
, acțiunea a fost introdusă la 13 noiembrie 2006, cu mult după 22.02.2005 când s-a născut copilul, iar argumentul invocat de tribunal, art.8 din Convenția CEDO coroborat cu art.20 alin.(2) din Constituție nu operează în speță, întrucât realitatea biologică a legăturilor dintre recurent și copil nu s-a probat în fața niciunei instanțe.
Motivarea nelegală și injustă a tribunalului nu-și găsește corespondent în textul Legii nr.288/2007, în sensul că acțiunea, chiar dacă repetăm, poate fi introdusă oricând numai de copil, după ce împlinește 14 ani și nu de mamă, de reprezentantul legal pentru care termenul de prescripție este indiscutabil cel de un an,așa cum s-a explicat în precedent.
În fine, concluzionând, Curtea va admite recursul, iar conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va modifica în tot decizia tribunalului, va admite excepția de tardivitate, iar pe fond va respinge acțiunea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 311/29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat l, județul B, și în consecință;
Modifică în tot decizia sus menționată în sensul că:
Admite excepția de tardivitate a introducerii acțiunii și respinge acțiunea ca tardiv introdusă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.EG
Tehnored. Grefier
3 ex./19.01.2009
1698/2006 Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Maria David
| ← Supraveghere specializată. Decizia 86/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
