Stabilire paternitate. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.881
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în B, Cartier -, nr.12,.12,.7,.130, cod poștal -, județul B,împotriva deciziei civile nr.332 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna sat. de,-, cod poștal -, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL B, cod poștal -, județul B și CONSILIUL LOCAL, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică,la prima strigare, a răspuns intimata reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurentul pârât, autoritățile tutelare Consiliul Local B și Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul a depus la dosar originalul chitanței de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv ordinul de plată nr.55/29.09.2009 în cuantum de 6,15 lei, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și o cerere prin care solicită acordarea unui alt termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, declară că se opune cererii de amânare, având în vedere că este al doilea termen de judecată, iar cererea formulată nu este dovedită.
Curtea respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentul pârât, nefiind îndeplinite condițiile art.155 și art.156 cod pr.civilă și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns intimata reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurentul pârât și autoritățile tutelare.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, invocă excepția nulității recursului formulat de recurentul pârât, dat fiind faptul că motivele invocate de acesta nu sunt încadrate în drept și în fapt.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă prin apărător, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună repunerea în termen cu privire la introducerea prezentei acțiuni având ca obiect constatarea faptului că pârâtul este tatăl minorului - născut la data de 11.09.2006, să se încuviințeze ca minorul să poarte numele de familie al tatălui, respectiv "", efectuarea cuvenitelor mențiuni în actele de stare civilă ale minorului, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că l-a cunoscut pe pârât în anul 2001, iar după aproape doi ani a întreținut relații intime cu acesta și s-a mutat în domiciliul său, unde locuia împreună cu familia acestuia, timp în care a rămas însărcinată de două ori, însă pârâtul, influențat de mama sa i-a cerut să avorteze, după care a continuat conviețuirea cu acesta și în luna decembrie 2005, rămas din nou însărcinată.
Reclamanta a mai precizat că pârâtul din nou i-a solicitat să întrerupă sarcina, însă ea a refuzat și s-a mutat la părinții săi și pârâtul nu a contribuit în niciun fel la creșterea copilului.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu doi martori.
La data de 12.02.2008, față de susținerile reclamantei, pârâtul a depus la dosarîntâmpinare, arătând că nu poate fi tatăl minorei, întrucât în perioada de concepție și ulterioară, a fost plecat din țară timp de doi ani, lucrând în străinătate.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu interogatoriul reclamantei.
Prin sentința civilă nr.3291/04.04.2008, Judecătoria Ploiești a admis cererea reclamantei, a constatat că pârâtul G este tatăl minorului, ns. la 11.09.2006, a încuviințat ca minorul să poarte numele de familie al pârâtului, acela de "", dispunând efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Stării Civile P la nr.3611/19.09.2006 la care a fost înregistrată nașterea minorului și eliberarea unui nou certificat de naștere pentru acesta.
Totodată, a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 125 lei lunar, în favoarea minorului și la plata sumei de 408,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariul de apărător și taxa de timbru.
Pentru a pronunța acesta sentință, instanța de fond a reținut că martorii audiați în cauză au confirmat existența relațiilor de concubinaj dintre părți, precum și existența unor discuții referitoare la întreruperea sarcinii, așa cum reclamanta procedase în alte două rânduri.
Instanța de fond a mai constatat că în perioada de concepție a copilului între părți au existat relații de concubinaj, iar pârâtul nu a făcut dovezi din care să rezulte că este cu neputință să fie tatăl copilului, simplele sale afirmații neputând fi luate în considerare, conform art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 9 aprilie 2008, declaratapelpârâtul, arătând că este nelegală și netemeinică, întrucât s-a admis în mod nelegal acțiunea, fără a se analiza problemele care au apărut în relația din care a rezultat un copil minor, deși era nedovedită.
Apelantul a precizat că simpla mărturie a reclamantei și declarațiile unor vecini că ar fi tatăl copilului de care nu a avut cunoștință, nici în perioada de graviditate, nici ulterior, nu pot constitui o probă evidentă.
Reclamanta nu putea locui cu pârâtul pentru că acesta era plecat din țară în perioada în care susține că era gravidă și că a născut, fiind necesară o expertiză de paternitate, mai ales că mama copilului a recunoscut că i-a adus la cunoștință că nu dorește copii și nici să se implice într-o relație.
La data de 26 iunie 2008, la dosarul cauzei a fost depusă încă o declarație de apel formulată tot de către pârât, prin avocatul ales, menționând că prima instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care cererea de amânare pentru angajare apărător depusă la data de 21.02.2008 este nesemnată și nu îi aparține, neputând să o formuleze pentru că la fila 25 apare o întâmpinare care ar fi trebuit să fie semnată și ștampilată de avocat ce a prezentat o împuternicire fără număr în care se menționează că este mandatată doar pentru redactarea întâmpinării.
Întrucât nu a semnat în nume propriu sau prin mandatar cu acel avocat un contract de asistență juridică, instanța de fond ar fi trebuit să constate că împuternicirea vizează redactarea unei întâmpinări, iar nu formularea de cereri. asistarea sau reprezentarea în fața instanței de judecată, motiv pentru care nu trebuia să-i încuviințeze să propună probe în numele său, inclusiv cu martori pe care s-a obligat să-i aducă personal, fără a-l notifica scris pe apelant să indice numele și domiciliile acestora sub sancțiunea decăderii, dar și să se prezinte la interogatoriu.
De asemenea, instanța trebuia să facă aplicarea art.1551Cod procedură civilă pentru că reclamanta nu a dovedit că are domiciliul în P, cunoscând că este plecat din țară.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitate, ca fiind nefondată, în condițiile în care aspectele invocate de către pârât privesc raporturile sale cu avocatul ales, fără ca prima instanță să-i fi încălcat dreptul la apărare, pentru că nu era necesară notificarea scrisă a acestuia pentru indicarea numelui și a adresei martorilor, conform art.186 alin.2 Cod procedură civilă, iar prevederile art. 1551din același cod nu erau aplicabile.
La termenul de judecată din data de 1.10.2008, apelantul-pârât a solicitat, în dovedirea motivelor de apel, și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu doi martori și proba cu expertiză medico-legală de specialitate(fila 27 dosar recurs).
Prin nota de probatorii depusă la data de 26.11.2008, apelantul a solicitat și proba cu interogatoriul intimatei, proba încuviințată prin încheierea pronunțată la termenul din 1.04.2009.
În faza procesuală a apelului, au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intimatei și proba cu martora.
Se impune precizarea că la termenul de judecată din 1.04.2009, apelantul, prin apărătorul ales, a renunțat la ascultarea celui de-al doilea martor încuviințat, precum și la expertiza medico-legală, după care a revenit solicitând acordarea unui termen pentru a preciza poziția procesuală în legătură cu această proba, față de împrejurarea că nu este în țară.
Totuși, la termenul de judecată acordat, nici apelantul, dar nici avocatul ales nu s-au prezentat în instanță, fără a formula vreo precizare în legătură cu proba menționată, motiv pentru care, constatând că poziția procesuală a pârâtului referitoare la administrarea probei cu expertiză medico-legală de cercetare a filiației prin metode serologice a fost oscilantă, față de împrejurarea că această parte nu se află în țară, nefiind posibilă examinarea sa medico-legală, față de caracterul preparatoriu al încheierii din data de 1.10.2008, tribunalul a revenit asupra probei analizate și a constatat cauza în stare de judecată
După examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor de apel formulate de apelant, dar și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de petentul, împotriva sentinței civile nr.3291/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata și Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Consiliului Local, ca nefundat, fiind obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimata, în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat, reținând următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la încălcarea dreptului apelantului la un proces echitabil, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond apreciat că paratul a fost reprezentat, începând cu termenul din 07.03.2008, de avocat ce și-a demonstrat această calitate prin împuternicirea avocațială eliberata în conformitate cu dispozițiile Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (fila 32 dosar fond).
Din examinarea înscrisului constatator al respectivei împuterniciri, rezultă că poartă semnătura clientului, semnătură care este identică, în mod vizibil, cu aceea existentă pe întâmpinarea depusa la data de 12.02.2008 (fila 25 dosar fond) dar și pe cererea de apel formulată personal de ( filele 4 si 5 dosar apel).
Practic, această întâmpinare a fost formulată și semnată personal de, în calitate de pârât, în lipsa unei dovezi contrare, nefiind necesară semnătura și ștampila avocatului ales.
În altă ordine de idei, din cuprinsul împuternicirii avocațiale, rezultă că avocatul menționat a fost împuternicit sa-l reprezinte pe pârât în prezenta cauză, iar nu doar să redacteze întâmpinarea, așa cum acesta a susținut.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a încuviințat pentru pârât probele propuse prin avocatul ales la termenul din 07.03.2008, cu precizarea că acestea fuseseră indicate și în cuprinsul întâmpinării formulată personal de parte.
Față de împrejurarea că nu s-au indicat numele și adresele martorilor încuviințați pârâtului a căror prezență nu a fost asigurată la termenul de judecată, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.186 alin.2 cod pr. civilă, dispunând decăderea acestuia din dreptul la administrarea acestei probe, neexistând vreo dispoziție legală care să stabilească în sarcina instanței obligația de a notifica scris, pentru indicarea numelui și adresele martorilor, partea reprezentată în mod legal așa cum s-a arătat anterior, de avocatul ales.
În ceea ce privește indicarea domiciliului - pârâtului, tribunalul a constatat că reclamanta a respectat prevederile art. 112 cod pr. civilă, cererea de chemare în judecată cuprinzând adresa unde acesta a locuit în România, respectiv la mama sa, fără ca pe parcursul judecării pricinii să se fi adus la cunoștința instanței schimbarea domiciliului în conformitate cu dispozițiile art. 98 cod pr. civila.
Tocmai de aceea, prima instanța a procedat in mod corect la soluționarea litigiului fără a ace aplicarea dispozițiilor art. 155/1 cod pr. civila, cu citarea paratului la domiciliul cunoscut, inclusiv in vederea administrării probei cu interogatoriu.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a apreciat că potrivit declarațiilor martorului și, între apelant și intimată s- derulat relație de concubinaj, între aceștia purtându-se discuții referitoare la întreruperea sarcinii de către reclamantă așa cum procedase anterior în alte doua situații.
Cele doua mijloace de probă administrate în primul ciclu procesual, se coroborează cu depoziția martorei, ascultată în apel (fila 70), care a relatat că reclamanta a fost prietena fiului său și că la un anumit timp de la începutul relației, aceasta i-a relatat că este însărcinată și că vrea să păstreze copilul, la această discuție asistând și apelantul.
Aceste susțineri ale martorei demonstrează că în mod nesincer apelantul a invocat în motivele de apel faptul că nu avea cunoștință despre sarcina reclamantei și că a fost plecat din țară în toată perioada în care aceasta a fost gravidă.
Martora a confirmat faptul că reclamanta rămânea anumite perioade de timp în domiciliul său, arătând că nu poate susține că aceasta ar fi avut relații și cu alți bărbați.
Din coroborarea acestor dovezi, rezultă cu certitudine faptul că între reclamantă și pârât a existat o relație de concubinaj din care a rezultat minorul .
Se impune precizarea ca, astfel cum s-a arătat mai sus, apelantul -pârât avut poziție procesuală oscilantă în privința administrării probei cu expertiză medico - legală pentru cercetarea filiației prin metode serologice, pentru ca la termenul de judecată din 1.04.2009, prin apărătorul ales, a renunțat la proba menționată, după care a revenit, solicitând acordarea unui termen pentru a preciza poziția procesuală în legătură cu această proba, față de împrejurarea că nu este în țară.
Totuși, la termenul de judecată acordat, nici apelantul, dar nici avocatul ales nu s-au prezentat în instanță, fără a formula vreo precizare în legătură cu proba in discuție, motiv pentru care, luând în considerare și împrejurarea că această parte nu se află în țară, nefiind posibilă examinarea sa medico-legală, față de caracterul preparatoriu al încheierii din data de 1.10.2008, tribunalul a revenit asupra probei analizate și a constatat cauza în stare de judecată.
Mai mult decât atât, după cum se poate observa din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, apelantul nu a susținut necesitatea administrării acestei probe nici măcar cu prilejul dezbaterii în fond a pricinii.
Împotriva deciziei sus menționate, pronunțate de Tribunalul Prahovaa formulat recurs petentul, arătând că aceasta este nelegală, deoarece cuprinde motive contradictorii.
De asemenea, arată că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, nu a avut în vedere toate probatoriile administrate în cauză, omițând a se pronunța asupra unora.
Totodată menționează că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și rejudecând cauza să se respingă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare, iar la termenul de soluționare a cauzei, respectiv 11 noiembrie 2009, a invocat excepția nulității recursului formulat de pârâtul, dat fiind faptul că motivele invocate de acesta nu sunt încadrate în drept și în fapt.
Curtea, analizând excepția sus menționată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea de Apel constată ca aceasta este întemeiată, iar recursul declarat de către pârâtul este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Decizia civilă atacată nr.332 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost comunicată pârâtului la data de 17.06.2009, conform dovezii de îndeplinire a procedurii atașată la dosarul de apel, fila 81.
Potrivit art. 301 cod pr. civilă, ermenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 302/1 cod pr. civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Tot astfel, potrivit dispozițiilor art.303 cod pr. Civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
După cum se poate lesne observa din analiza cererii de recurs atașată la dosarul cauzei fila 4, pârâtul recurent deși a indicat motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 punctele 7, 8 și 9 cod procedură civilă, el nu a dezvoltat cazurile de nelegalitate, sus arătate, pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a analiza hotărârea recurată.
Precizând doar că decizia pronunțată în apel cuprinde motive contradictorii, că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că nu a avut în vedere toate probatoriile administrate și a omis să se pronunțe asupra unora și că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fără însă indica cu exactitate în ce constă aceste încălcări ale legii și fără a motiva recursul în înțelesul textelor legale, recurentul a încălcat dispozițiile art.3011cod pr.civilă, în sensul că nu a procedat la dezvoltarea motivelor de recurs.
Potrivit art. 306 cod pr. civilă, ecursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Cum în speța de față, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs a constatat că nu sunt incidente nici unul din motivele de ordine publică prevăzute de lege și care ar atrage nulitatea hotărârilor atacate, iar recursul nu a fost motivat în înțelesul textelor legale sus menționate, Curtea va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de către pârâtul.
Văzând și dispozițiile art.274 cod pr.civilă va fi obligat recurentul pârât la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de apărător, conform chitanței nr.4/29.09.2009 aflată la dosarul cauzei -fila 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în B, Cartier -, nr.12,.12,.7,.130, cod poștal -, județul B, împotriva deciziei civile nr.332 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna sat. de,-, cod poștal -, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL B, cod poștal -, județul B și CONSILIUL LOCAL, cod poștal -, județul
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored./CC
6 ex.17.11.2009
apel - Tr.
apel
fond- Jud.
fond.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Încheierea 3/2010.... | Plasament. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
