Stabilire paternitate. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 998
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 05 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr.147 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, având ca obiect stabilire paternitate.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința civilă nr.337/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta.
S-a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
S-a constatat că defunctul este tatăl reclamantului, născut la data de 24.09.1945 în comuna, județul V, naștere înregistrată sub nr. 40/25.09.1945 în Registrul stării civile al comunei, având ca mamă pe.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni pe marginea actului de naștere nr.40/25.09.1945 întocmit de Consiliul Popular al comunei -V, în sensul de a se trece la rubrica "tată" numele de " ", după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
S-a respins cererea reclamantului formulată împotriva STATULUI ROMÂN, prin Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP O, ca fiind promovată în contradictoriu cu persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 606 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a pornit acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, în condițiile art.59 al.3 codul familiei.
Constatând că atât pretinsul tată a decedat, precum și soția supraviețuitoare acestuia, -acțiunea a fost examinată față de moștenitorii autorului- pârâta fiind moștenitor acceptant al mamei sale conform certificatului de moștenitor nr.173/2006, interesată direct în modul de soluționare a acțiunii.
S-a concluzionat că pârâta are calitatea procesuală pasivă în cauză, iar pe fond s-a reținut că, într-adevăr reclamantul este fiul lui conform certificatului de naștere și al numitului, astfel cum a rezultat din probatoriile administrate în cauză, înscrisuri și probe testimoniale.
Acțiunea formulată împotriva Statului Român a fost respinsă, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a Statului, avându-se în vedere că succesiunea autorului nu este una vacantă, ci a fost culeasă de, soția supraviețuitoare a acestuia, autoarea pârâtei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte, avându-se în vedere dispozițiile art.59 al.3 codul familiei.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că nu s-a dovedit că reclamantul este fiul lui, decedat în prezent, și nici mama reclamantului sau cele două surori ale sale nu au formulat în timpul vieții autorului acțiune vizând stabilirea paternității, singura rațiune a acestei acțiuni fiind în prezent interesul reclamantului de a participa la partajarea averii rămase de pe urma autorului prin specularea ilegalității săvârșite de comisiile de fond funciar care l-au înscris pe reclamant și pe cele două surori ale sale pe titlul de proprietate emis pe numele autorului.
Prin întâmpinările depuse la dosar de către intimatul reclamant și de către Statul Român, s-a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond.
Prin decizia civilă nr.147 din 11 mai 2009 Tribunalul Olta respins apelul, reținând că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a intimatei pârâte critica este nefondată, că deși pârâta nu are calitatea de moștenitoare directă a pretinsului tată, ea este unica moștenitoare a mamei sale care, la rândul său, este moștenitoare a pretinsului tată în baza testamentului și a certificatului de moștenitor 521/1979 - fila 34 dosar fond.
Față de această împrejurare, dreptul reclamantului vizând stabilirea paternității, respectiv a statutului său civil nu poate fi examinat în fond decât în raport cu pârâta, singura interesată direct în modul de rezolvare a statutului civil al reclamantului, interesul său fiind în respingerea pretențiilor acestuia și păstrarea intactă a vocației sale la moștenirea mamei sale și indirect la moștenirea autorului.
Pe fond, s-a apreciat critica nefondată, întrucât stabilirea filiației din afara căsătoriei se poate face prin orice mijloc de probă și nu numai prin expertiza medico-legală de cercetare a filiației copilului și a relațiilor dintre mamă și pretinsul tată în perioada legală de concepție, astfel cum este ea definită de dispozițiile art.59 codul familiei, în speță fiind evidentă imposibilitatea administrării acestei probe câtă vreme autorul decedat în 1978.
Ca atare s-au apreciat ca edificatoare probele cu înscrisuri anexate cauzei, respectiv copia registrului agricol din 1959, din analiza căruia rezultă că reclamantul figurează înscris ca fiu în gospodăria autorului -cap de gospodărie alături de () - soție, - fiică și - fiică, fila de registrul fiind semnată de autorul.
Mai mult, reclamantul și cele două surori ale sale, fiice ale autorului au fost menționate în adeverința provizorie de proprietate precum și în titlul de proprietate în calitate de moștenitori ai autorului, iar - soția supraviețuitoare a autorului decedată la 23.06.2006, nu a contestat consemnările efectuate de comisiile de fond funciar în adeverința de proprietate sau în titlu vizând dreptul de moștenire al celor trei descendenți ai autorului.
În plus, în testamentul autentificat sub nr. 261/1976 autorul în vârstă de 48 de ani și,având trei copii" a dispus ca după încetarea sa din viață, întreaga avere să revină soției sale, menționând în același timp că a dat avere fiecăruia din copii la căsătorie.
Toate aceste probe se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, de vârste înaintate, care au evidențiat o lungă relație de concubinaj notoriu între mama reclamantului și autorul, relație din care s-au născut trei copii și notorietatea faptului - cunoscut de întreaga comunitate locală - că reclamantul este fiul lui.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a întregului material probator administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, motiv pentru care în temeiul art.296 cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat, obligând-o pe apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant, conform dispozițiilor art.274 cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen pârâta, criticile invocate de aceasta reprezentând o reiterare a motivelor de apel.
Astfel, pe cale de excepție recurenta invocă lipsa calității sale procesuale pasive, față de dispozițiile art.59 al.3 codul familiei, arătând că nu este rudă cu pretinsul tată, fiind o persoană străină de moștenirea acestuia, la a cărei succesiune nu are vocație.
Pe fondul cauzei s-a susținut de recurentă că în mod greșit acțiunea reclamantului a fost admisă, deși probele existente la dosar nu pot conduce la concluzia că reclamantul este fiul lui, decedat în prezent.
În acest sens a arătat că depozițiile martorilor audiați nu sunt edificatoare, cât timp nici intimatul reclamant și nici mama acestuia nu au formulat acțiune având ca obiect stabilirea paternității în timpul vieții pretinsului tată, după cum nici înscrisurile de care reclamantul se prevalează nu pot constitui probe certe, de natură a justifica admiterea prezentei acțiuni.
Arată că interesul reclamantului în promovarea cererii de față este de a participa la partajarea averii rămase de pe urma autorului prin specularea ilegalității săvârșite de comisiile de fond funciar care l-au înscris pe reclamant și pe cele două surori ale sale pe titlul de proprietate emis pe numele autorului, care însă nu au pretins că sunt fiicele acestuia.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de recurenta pârâtă, prin hotărârea supusă recursului instanța de apel dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând niciunul din motivele da casare sau de modificare prev. de art.304 pct.1-9 cod procedură civilă.
Respingerea excepției invocate vizând lipsa calității procesuale pasive a recurentei pârâte în prezenta cauză a fost corect dispusă de instanțe.
Într-adevăr, dispozițiile art.59 fam. conferă acțiunii în stabilirea paternității un caracter personal, în alin.1 arătându-se că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei se introduce împotriva pretinsului tată, iar în alin.3 prevăzându-se că dacă acesta a decedat, acțiunea poate fi pornită împotriva moștenitorilor săi.
Recurenta pârâtă deși nu este moștenitoare legală a pretinsului tată al intimatului reclamant, este cea care se bucură de întreg patrimoniul rămas de pe urma acestuia.
Mama sa, numita, a cărei moștenitoare este - conform certificatului de moștenitor nr.173 din 14 septembrie 2006 - a cules întreaga succesiune rămasă de pe urma soțului său, decedat, potrivit certificatului de moștenitor nr.521 din 17 iulie 1979, pretinsul tată al reclamantului.
Cum defunctul nu mai are alți moștenitori în afara soției supraviețuitoare, în prezent decedată, respectiv mama pârâtei, aplicarea dispozițiilor Codului familiei sus menționate, l-ar împiedica practic pe reclamant în a-și valorifica drepturile sale vizând stabilirea paternității, pe cale judecătorească.
Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat în abstract, ci doar în lumina împrejurărilor specifice fiecărui caz, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăzând că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fără a se aduce atingere substanței înseși a dreptului său de acces la o instanță.
Ca atare, dreptul intimatului reclamant privind stabilirea paternității, poate fi examinat numai în raport cu recurenta pârâtă, aceasta fiind singura persoană direct interesată în modul de rezolvare a statutului său civil, întrucât în raport de modalitatea de rezolvare a acestei cereri depinde păstrarea intactă a moștenirii rămase de pe urma mamei sale, și indirect de pe urma autorului.
Examinându-se criticile ce vizează fondul pricinii se constată că de asemenea sunt lipsite de temei legal, stabilirea filiației din afara căsătoriei făcându-se prin orice mijloc de probă și nu doar prin expertiza medico-legală de cercetare a filiației copilului, fiind evident că în speță, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, o atare probă este imposibil a fi administrată câtă vreme autorul a decedat în anul 1978.
Cu toate acestea, din coroborarea probatoriului întocmit în cauză, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială, rezultă indubitabil faptul că defunctul este tatăl biologic al reclamantului intimat, născut la data de 24 sept.1945, în com. jud.
În acest sens, probele administrate atestă neechivoc faptul că relația de concubinaj dintre mama intimatului reclamant și pretinsul tată a fost de notorietate și de lungă durată, relație din care au rezultat trei copii, respectiv reclamantul și încă două fete.
De altfel, această stare de fapt n-a fost niciodată contestată de autorul, și mai mult, în testamentul întocmit de acesta, autentificat sub nr.261/1976, a făcut referire la cei trei copii ai săi, menționând că i-a înzestrat la căsătorie, probele dosarului conducând indubitabil la concluzia că este vorba de reclamant și de cele două surori ale sale.
Totodată, împrejurarea că intimatul reclamant figurează înscris ca fiu în gospodăria autorului, cap de familie alături de () - soție, - fiică și - fiică, potrivit copiei registrului agricol din 1959, filă din registru semnată personal de autor, faptul că reclamantul și cele două surori ale sale au fost menționate în adeverința provizorie de proprietate, precum și în titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991, ca moștenitori ai autorului, iar soția supraviețuitoare a defunctului, numita, care a decedat la 23 iunie 2006 nu a contestat consemnările Comisiei de fond funciar, reprezintă indicii din a căror coroborare rezultă neîndoielnic temeinicia acțiunii promovată de reclamant.
Așa fiind, constatându-se că sunt nejustificate criticile formulate de recurenta pârâtă, că hotărârea supusă recursului este legală, urmează ca potrivit art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat să fie respins ca nefondat.
Întrucât prin promovarea prezentului recurs, recurenta pârâtă se află în culpă procesuală, urmează ca în baza art.274 pr.civ. să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în această cale de atac de intimatul reclamant, în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.147 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, având ca obiect stabilire paternitate.
Obligă recurenta pârâtă la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.09.2009
Red.jud.
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
