Divort. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 272
Ședința publică de la 02 Martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă - cu. la Cabinet avocat împotriva deciziei civile nr. 164 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata Autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă -, reprezentată de avocat și intimatul pârât, personal, lipsind autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus la dosar două înscrisuri în limba italiană, netraduse în limba română. A precizat că după pronunțarea hotărârii reclamanta a mai dat naștere unei minore.
Intimatul pârât a depus la dosar un set de înscrisuri și a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului acestuia.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că nu solicită termen pentru a observa înscrisurile depuse de către intimatul pârât, iar cu privire la cererea de amânare formulată, a arătat că lasă la aprecierea instanței.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de intimatul pârât întrucât nu s- făcut dovada că pârâtul a angajat avocat și, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile atacate, iar pe fond menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond cu privire la încredințarea minorei către mamă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în raport de veniturile pe care le realizează și având în vedere faptul că mai are în întreținere un minor dintr-o altă căsătorie; cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică. A precizat că minora nu dorește să fie încredințată spre creștere și educare mamei, manifestându-și dorința de a rămâne la tatăl.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 2006, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei, din vina pârâtului, încredințarea minorei spre creștere și educare, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, reluarea numelui avut anterior căsătoriei de către reclamantă,acela de " ".
In motivare, arătat că părțile s-au căsătorit la data de 26.08.2001, căsătorie din care au rezultat minora, născută la 29.01.2001. Pârâtul avea un comportament violent fizic și verbal, obișnuind să consume băuturi alcoolice.
Prin sentința civilă nr.6949/17.05.2007, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea, a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună - căsătorie încheiată la 26.08.2001 și înregistrată la nr.1144 / 26.08.2001 în Registrul de Stare Civilă al Primăriei C.
dispus ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "". dispus încredințarea minorei, născută la 29.01.2001 spre creștere și educare reclamantei.
dispus stabilirea unei pensii lunare de întreținere în sarcina pârâtului și în favoarea minorei în cuantum de 65 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 13.10.2006, și până la intervenirea altei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 26.08.2001, căsătorie din care a rezultat minora, născută la 29.01.2001. relației de căsătoriei s-a datorat ambelor părți, iar pârâtul avea un comportament violent fizic și verbal, obișnuind să o agreseze pe reclamantă. S-a arătat că pârâtul mai are in întreținere un minor dintr-o altă căsătorie
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând că în mod greșit a fost încredințată minora mamei, fără să țină seama de interesele minorei, în condițiile în care reclamanta intimată este plecată din țară, iar minora locuiește împreună cu acesta și părinții săi, a frecventat cursurile grădiniței iar în prezent este înscrisă la școala primară la Colegiul Național " Frați ".
Prin decizia civilă 1164 din 16 septembrie 2008 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința în sensul că minora a fost încredințată spre creștere și educare tatălui pârât, fiind obligată reclamanta către pârât la o pensie lunară de întreținere în cuantum de 200 euro lunar, începând cu data de 28.06.2007 și până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a acestei obligații.
Tribunalul a arătat că faptul că prima instanță a făcut o apreciere superficială a probelor, precum și o motivare succintă cu privire la încredințarea minorei, fără a motiva care este și în ce constă interesul minorei. Chiar dacă pârâtul nu a solicitat reconvențional încredințarea minorei, având în vedere interesul acesteia se impune a fi încredințată tatălui. S-a arătat că de la data despărțirii în fapt a părinților, minora s-a aflat în îngrijirea tatălui și a părinților acestuia, care îi asigură condiții optime de viață, mama acesteia este plecată din țară, în prezent întreținând relații de concubinaj cu un alt, cu care urmează să aibă un copil. S-a arătat că minora este atașată față de tată și bunicii paterni și că este greu de presupus că odată încredințată minora mamei, aceasta ar putea să urmeze cursurile vreunei școli din Italia, în primul rând neștiind limba, iar în al doilea rând aceasta urmează să aibă un alt copil dintr-o relație de concubinaj cu un alt.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, motivând că în mod greșit tribunalul a trecut peste faptul că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite a-i fi încredințată minora, nu a fost prezent la toate termenele de judecată, manifestând lipsă de interes față de soluționarea litigiului.
S-a susținut că instanța de apel nu a interpretat și nu a coroborat toate probele care dovedeau interesul minorei, fiind omis că bunicii paterni locuiesc la țară și că până la înscrierea la școală minora a locuit cu ei, iar nu cu tatăl, că pârâtul nu realizează venituri, depunând la dosar o adeverință de venituri obținută pro causa. S-a susținut că pârâtul a profitat de sumele de bani trimise de reclamantă pentru minoră, acesta fiind scopul pentru care dorește ca minora să-i fie încredințată, că reclamanta are un loc de muncă stabili și realizează venituri de 1100 euro lunar, că pârâtul mai are în întreținere un minor din altă căsătorie iar faptul că reclamanta urmează să dea naștere unui alt copil nu o împiedică să își dorească să aibă cu sine și pe minora în vârstă de 7 ani. Recurenta a arătat că minora poate învăța cu ușurință o limbă străină și școlarizarea în țară nu constituie un motiv pentru a u fi încredințată mamei.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 42 fam. odată cu desfacerea căsătoriei soților, instanța trebuie să hotărască asupra încredințării copiilor minori, ținând seama de interesul acestora. Dispozițiile art. 31 alin 2 din legea 272/2004 prevăd că toate măsurile luate față de un minor trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului,
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", astfel că instanța este chemată să stabilească toate împrejurările care concură la crearea unui mediu familial cât mai potrivit pentru ca minorul să se dezvolte armonios, ținându-se seama de condițiile materiale al fiecărui părinte, de profilul său moral, de starea de sănătate, de relațiile părintelui cu minorul, vârsta minorului, posibilitățile concrete ale fiecărui părinte de a se ocupa de minor.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, apreciind că este în interesul minorei să fie încredințată spre creștere și educare tatălui, chiar dacă acesta nu formulat cerere reconvențională. În ceea ce privește încredințarea minorilor sau stabilirea unei pensii de întreținere în folosul acestora, principiul general al obligației instanței de a se pronunța doar asupra cererilor formulate, prevăzut de art. 129 alin 6, nu este pe deplin aplicabil, deoarece ambii părinți au nu numai dreptul, dar și obligația de a exercita drepturile părintești, iar instanța este singura în măsură să stabilească în ce constă interesul minorului și cărui părinte urmează să-i fie încredințat copilul. Doar în ipoteza în care unul dintre părinți ar preciza expres că nu dorește ca minorul să i se încredințeze, instanța va aprecia acest refuz ca element, criteriu în determinarea interesului copilului de a locui cu celălalt părinte.
În speță, chiar dacă pârâtul nu a formulat cerere prin care să solicite a i se încredința minora, a promovat apel, dovedind interes și exprimându-și dorința de a locui în continuare cu fiica sa.
Actele depuse la dosar și concluziile anchetei sociale fac dovada că pârâtul are o locuință, oferind condiții optime pentru creștere și educarea minorei, de asemenea părinții săi au în proprietate un apartament în C și potrivit cărților de identitate locuiesc în
Susținerile recurentei în sensul că pârâtul nu realizează venituri sunt contrazise de actele depuse încă de la primele termene de judecată de la prima instanță ( contracte de colaborare încheiate în 5. 10.2005, 27 ian. 2006, extras din borderoul de plăți din ian. 2006) ceea ce demonstrează că acesta poate susține financiar întreținerea minorei
Minora se află la vârsta la care este firesc să i se asigure stabilitate în viața de familie, armonie, pentru ca dezvoltarea sa fizică și intelectuală să nu fie afectată, cu atât mai mult cu cât frecventează în prezent cursurile clasei și perioada de început a școlii impune asigurarea continuității. Este de subliniat și faptul că reclamanta locuiește în străinătate, că este despărțită de minoră de mai mult timp și că pentru copil schimbarea familiei, a țării de reședință și a limbii poate constitui, mai cu seama la vârsta primilor ani de școală, un factor de dizarmonie în viața minorei. Este lipsit de relevanță faptul că ambii părinți au copii din alte căsătorii sau relații, instanța apreciind modul în care reclamanta și pârâtul se pot ocupa de minoră.
Împrejurarea că reclamanta are în prezent o situație materială bună și că resursele sale financiare îi pot permite să întrețină minora nu este suficientă pentru a determina să-i fie încredințată minora, deoarece condițiile materiale ale părinților nu constituie singurul criteriu avut în vedere la stabilirea interesului minorului, cu atât mai mult cu cât în perioada de timp cât a locuit cu tatăl minora nu a suferit privațiuni financiare care să o afecteze, dimpotrivă, are toate condițiile pentru o dezvoltare normală.
Chiar dacă s-ar fi dovedit că reclamanta ar fi împiedicată să ia legătura cu minora, aceasta nu constituie un motiv pentru a i se încredința copilul, întrucât reclamanta poate solicita să se încuviințeze să aibă legături personale cu minora, putând să ceară chiar executarea silită unei hotărâri pronunțate în acest sens
Instanța de recurs apreciază că este în interesul minorei să rămână în grija tatălui, dat fiind faptul că de la despărțirea părinților săi a locuit permanent cu tatăl, acesta i-a asigurat toate cele necesare creșterii și dezvoltării sale, păstrarea familiei în care s-a obișnuit și din care fac parte și bunicii fiind un factor de stabilitate în viața minorei.
Nefiind incidente în cauză motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304 și dispozițiile art 42 fam fiind corect aplicate, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - cu. la Cabinet avocat împotriva deciziei civile nr. 164 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata Autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect divorț.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/5.03.2009
Jud. apel.,jud. fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Gabriela Ionescu
| ← Stabilire paternitate. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
