Stabilire program vizitare minor. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/FM
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 10,. A,.7,. 28, județul C, împotriva deciziei civile nr. 417/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, județul C și autoritatea tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul C, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 82721 din 19.10.2009, depusă la dosar, intimata pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 97164/3.12.2009, pe care o depune la dosar, lipsind autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei, conform chitanței serie/nr. CT - PJ și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei și motivat, după care:
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar timbru judiciar în sumă de 0,30 lei.
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar îl înmânează apărătorului recurentului reclamant.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, apreciind în mod corect că acesta avea dreptul de a păstra relațiile personale cu fiul său. Consideră nelegală decizia pronunțată de Tribunalul Constanța în apel, deoarece din probatoriul administrat a rezultat că relațiile dintre părți sunt extrem de tensionate, că reclamantul nu prezintă un pericol pentru minor, că este în interesul superior al copilului să aibă relații personale atât cu tatăl său, cât și cu familia acestuia, aspecte reținute în practicaua hotărârii. Arată că instanța de apel a făcut considerații asupra interesului superior al minorului care este reglementat de dispozițiile legale interne, dar și de legislația comunitară, care stipulează că părintele căruia i-a fost încredințat minorul nu poate împiedica relațiile personale ale acestuia cu celălalt părinte, cu bunicii sau alte rude, iar CEDO a statuat că reprezintă un element fundamental al vieții de familie, petrecerea unui timp împreună a părinților cu copilul. - arată că instanța de apel, prin decizia pronunțată, nu a avut în vedere decât orgoliul mamei, care prin atitudinea sa nu respectă interesul superior al minorului, astfel încât copilul nu îl recunoaște ca tată și îl consideră un străin.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța nr. 1266/25.11.2009. Arată că există hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit tatălui dreptul de a avea legături cu minorul, situație de fapt care nu s-a schimbat. - arată că pentru minor recurentul reclamant este un străin, deoarece părțile s-au despărțit când copilul avea 6 luni și tatăl, în rarele ocazii când a venit să-și vadă copilul, nu s-a preocupat să-și apropie minorul, nu l-a interesat situația acestuia, ci avea alte preocupări, respectiv să-l fotografieze și să vadă dacă sunt haine bărbătești la domiciliul pârâtei. - arată că reclamantul, de la data când a părăsit domiciliul nu a încercat, pe cale amiabilă, să-și viziteze fiul și o singură dată când i-a adus o mașinuță, a încercat să-l fure, copilul a început să plângă, tatăl a luat înapoi cadoul făcut fiului său și a plecat. Apreciază că situația creată între tată și fiu este din vina reclamantului, care nu știe să se poarte cu copilul, deoarece nu a fost lângă acesta de la naștere și până în prezent. - arată că la fondul cauzei reclamantul a afirmat că pârâta nu îi permite vizitarea minorului, sens în care adus un martor, împotriva căruia pârâta a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă și s-a dispus începerea urmăririi penale a acestuia în dosarul nr. 3392/P/2009 al Parchetulului de pe lângă Judecătoria Constanța. Învederează că la instanța de apel a depus o scrisoare medicală emisă de medicul pediatru, în care se arată că minorul este o fire deosebit de sensibilă și bolnăvicioasă și apreciază că luarea minorului la domiciliul reclamantului, pe care nu-l cunoaște, nu îl percepe ca pe o persoană apropiată, ar putea provoca copilului o traumă psihică.
În replică, apărătorul recurentului reclamant susține că instanța de fond nu a avut în vedere doar mărturia unui singur martor care a arătat că reclamantul a fost împiedicat să-și viziteze copilul și că din ancheta socială efectuată în cauză nu rezultă că acesta nu știe să se poate cu fiul său, apreciind afirmațiile pârâtei, prin apărător, ca fiind simple speculații.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La 23.07.2008 reclamantul a solicitat instanței să stabilească, în contradictoriu cu pârâta, un nou program de vizită a minorului, născut la 9.01.2006.
Motivându-și cererea reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr. 2005/2007 a Judecătoriei Constanțaa fost stabilit programul de păstrare a legăturilor cu minorul, dar pârâta îl împiedică pe reclamant să vadă copilul la domiciliul său.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus modificării primului program stabilit, susținând că oricum, față de vârsta mică a copilului, și primul program stabilit nu era unul potrivit.
Prin sentința civilă nr. 20379 din 14.11.2008 Judecătoria Constanțaa admis cererea reclamantului și a modificat programul pentru păstrarea legăturilor personale cu copilul, acest program fiind stabilit în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18; a doua zi de C și a doua zi de Paști și o săptămână din luna august, cu posibilitatea reclamantului de a lua copilul la domiciliul său.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din probele administrate că pârâta obstrucționează prin atitudinea sa exercitarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 2005/2007, menținerea programului la domiciliul mamei nefiind o soluție viabilă, care să contribuie la păstrarea efectivă a legăturilor de familie a copilului cu tatăl său și care ar putea afecta echilibrul emoțional, afectiv al copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta și Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 417 din 24.09.2009, găsind apelul întemeiat, l-a admis și schimbând în tot hotărârea judecătoriei a respins ca nefondată acțiunea.
În considerentele deciziei tribunalul a conchis că nu se impune modificarea programului de vizită stabilit inițial pentru că, deși reclamantul a încercat toate căile legale pentru a exercita legăturile personale cu fiul său, aceste căi nu s-au dovedit încă eficiente în aod etermina pe pârâtă să înțeleagă și să accepte atât obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile, cât și interesul propriului copil de a menține și dezvolta o relație afectivă cu tatăl său.
Instanța de apel a mai stabilit că deși mama încalcă un drept al copilului, acela de a avea legături cu tatăl său și nu respectă interesul superior al copilului, totuși conchide că, la acest moment, luarea copilului de la domiciliul mamei poate afecta atât dezvoltarea psihică a copilului, în condițiile în care la vârsta sa copilul nu îl recunoaște pe reclamant ca fiind tatăl său, cât și crearea unei relații normale între tată și fiu pe viitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că hotărârea tribunalului este nelegală pentru că, folosind considerente contradictorii, instanța de apel nesocotește interesul superior al copilului, respectiv acela ca minorul să poată să-și cunoască tatăl și să întrețină relații personale cu el.
Arată că deși instanța de apel a constatat că pârâta intimată influențează negativ copilul, împiedicându-l să-și cunoască tatăl și că lipsa de maturitate a mamei poate afecta psihic copilul, prin respingerea acțiunii i-a limitat reclamantului exercitarea dreptului de a avea o legătură efectivă cu copilul său.
Recursul este întemeiat.
Potrivit legii ambii părinți sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, iar părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Dreptul și obligația de a îndruma și supraveghea copilul nu poate fi realizată dacă părintele nu are posibilitatea de a avea legături personale cu copilul în mod firesc, fără să se simtă stânjenit de prezența celuilalt părinte.
În speță, potrivit probelor administrate, așa cum au reținut ambele instanțe, din cauza relațiilor tensionate dintre părinți, precum și din cauza intervenției mamei intimatei, recurentul reclamant este stânjenit în efectuarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 2045/6.03.2007, la domiciliul mamei, această stare de tensiune prezentată de reclamant și de martori având deja efecte în ce privește echilibrul afectiv al copilului, care nu îl acceptă cu ușurință pe tată și care refuză legătura cu acesta, cu consecințe evidente asupra stării de sănătate a copilului.
Chiar dacă minorul are o vârstă mică, 3 ani, el poate dezvolta o relație de atașament și față de o altă persoană decât mama sau bunica sa, cu atât mai mult cu cât este vorba despre tatăl copilului. Chiar Legea nr. 272/2004 afirmă, la art. 31, principiul egalității părinților în exercitarea ocrotirii părintești, iar la art. 14 chiar dreptul minorului de a avea relații personale și contacte directe cu părinții săi.
Instanța nu poate impune limitarea dreptului părintelui de a avea legături directe și nestingherite cu copilul decât dacă se constată, în concret, că exercitarea acestui drept poate să lezeze interesul superior al copilului. Ori, în speță, nu există niciun motiv temeinic de limitare a acestui drept numai la o vizită de 4 ore în locuința intimatei, copilul fiind dezvoltat normal, fără probleme deosebite de sănătate, la fel cum și comportamentul tatălui față de copil nu s-a dovedit a fi periculos ori neresponsabil pentru ca să fie necesară prezența permanentă a celuilalt părinte la momentul vizitei.
În consecință, constatând că programul de vizită stabilit anterior, numai la domiciliul mamei, nu este unul corespunzător, fiind practic ineficient, în mod greșit tribunalul a apreciat că nu se impune schimbarea acestuia, nesocotind interesul copilului în păstrarea legăturilor firești cu tatăl său și admițând nelegal apelul pârâtei.
De aceea, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și modificând decizia tribunalului va menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 10,. A,.7,. 28, județul C, împotriva deciziei civile nr. 417/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în C,-, județul C și autoritatea tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul, ca nefondat și menține sentința instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. -
Jud.apel. /
Red.dec.jud. -/12.02.2010
gref.
4 ex./16.02.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Daniela Petrovici
| ← Ordonanță președințială. Decizia 462/2010. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 1431/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
