Divort. Decizia 1431/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1431
Ședința publică de la 02 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 136 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 17949 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - SERVCIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta pârâtă și autoritatea tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - SERVCIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intimatul reclamant a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a da posibilitatea apărătorului său, avocat, de a se prezenta în instanță.
La sfârșitul ședinței de judecată, la apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurenta pârâtă și autoritatea tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - SERVCIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 16.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din culpă comună, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "", încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 15.12.1998, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea acestuia.
În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 15.08.1998, din căsătorie rezultând minorul mai sus menționat, în prezent, părțile fiind despărțite în fapt din 2006, prin plecarea sa din domiciliul comun, datorită deselor certuri și tensiuni dintre părți, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă.
În ce-l privește pe minor, reclamantul susține că-i poate oferi condiții corespunzătoare de creștere și educare.
La 17.12.2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei, din vina exclusivă a reclamantului, încredințarea spre creștere și educare a minorului rezultat din căsătorie, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunare, în favoarea acestuia, motivând că despărțirea soților se datorează infidelității reclamantului, care a angajat o relație extraconjugală cu o altă femeie, motiv pentru care a și părăsit domiciliul conjugal, de minorul în cauză ocupându-se numai ea, fiind sprijinită de socrii săi, reclamantul nesusținând-o în procesul de creștere al minorului și manifestând o totală indiferență față de acesta.
La 31.03.2008, reclamantul a depus la dosar o precizare la acțiune, solicitând încuviințarea legăturii sale personale cu minorul, de 2 ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de sâmbăta ora 10, până duminica, ora 18, în domiciliul lui, 2 săptămâni în vacanța de vară a minorului și o săptămână în cea de iarnă, iar la 03.11.2008, în ședință publică, a declarat că este de acord ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare mamei.
În cauză, au fost audiați martorii, pentru reclamant și și, pentru pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 17949/24.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul, domiciliat în C, cart. - -, nr. 104, jud. D, împotriva pârâtei, cu același domiciliu.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local C la nr. 1146/15.08.1998, din vina exclusivă a reclamantului.
Pârâta își va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat spre creștere și educare pe minorul, născut la 15.12.1998, la mamă.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 113 lei, începând cu data introducerii cererii reconvenționale și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat reclamantului legătura personală cu minorul în prima și a 3-a săptămână, de sâmbăta ora 10, până duminica, ora 18, o săptămână în vacanța de iarnă și 2 săptămâni în vacanța de vară a minorului, în domiciliul său.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea lor nemaifiind posibilă, din vina exclusivă a reclamantului, motiv pentru care, dând curs disp. art. 38 alin. 1.fam. a pronunțat soluția desfacerii căsătoriei.
S-a făcut aplicarea art.40 alin.ultim Codul familiei.
În temeiul art. 42 alin. 1.fam. instanța a încredințat spre creștere și educare pe minorul rezultat din căsătoria părților, la mamă, apreciind că măsura este în interesul acestuia, mama fiind singura care se preocupă de creșterea și educarea lui, oferindu-i sprijinul necesar unei dezvoltări armonioase, fiind ajutată și de socrii săi, în speță părinții reclamantului, de altfel, către această soluție înclinând și ancheta socială efectuată în cauză.
În luarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere necesitatea asigurării unei stabilități și continuități în îngrijirea, creșterea și educarea acestuia, venind în acord cu disp. art. art. 6 lit. i din Legea nr. 272/2004.
În temeiul disp. art. 86, coroborate cu art. 94.fam. instanța a obligat pe reclamant la plata către pârâtă, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 113 lei, începând cu data introducerii cererii reconvenționale și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
În raport de dispozițiile legale ale art.43 alin.3 Codul familiei și CEDO, instanța a apreciat că cererea de încuviințare a legăturilor personale cu minorul, formulată de reclamant este întemeiată, urmând a i se încuviința legătura cu minorul în următoarea modalitate: în prima și a 3-a săptămână, de sâmbăta ora 10, până duminica, ora 18, o săptămână în vacanța de iarnă și 2 săptămâni în vacanța de vară a minorului, în domiciliul său.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, pârâta, considerând-o nelegală, invocând că în mod nejustificat prima instanță a stabilit legătura cu minorul în domiciliul reclamantului întrucât acesta locuiește cu o femeie nedemnă și imorală atâta timp cât prin hotărâre judecătorească s-a dispus încredințarea celor doi copii ai ei fostului soț, iar aceasta a fost obligată să plătească pensie de întreținere.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, invocând printre altele că părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, însă, exercițiul acestora de către părintele divorțat suferă anumite particularități, acest părinte continuând a avea dreptul și fiind ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor sale personale cu copilul fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie, precum și al protecției speciale a drepturilor copiilor.
Prin decizia civilă nr.136 din 12 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.17949/24.11.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, și Autoritatea Tutelară Consiliul Local C, județul
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a retinut ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează exercițiul drepturilor părintești, chiar dacă acesta apare ca fiind diferit față de exercițiul drepturilor părintești din timpul căsătoriei și față de exercițiul drepturilor părintești al părintelui căruia i s- încredințat copilul. Aceste diferențieri sunt determinate tocmai de separarea părinților și de imposibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercițiu a drepturilor și îndatoririlor părintești.
Astfel, s-a constatat că nu poate fi reținută critica potrivit căreia legătura personală cu minorul să se facă la domiciliul minorului pentru motive puerile și totodată nedovedite susținută de apelantă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile întrucât greșit s-a trecut ca martoră, mama intimatului, iar martorii și pentru recurentă, trebuind a fi respectate în tot atât temeiul de drept cât și starea de fapt dintr-o hotărâre judecătorească.
A arătat că deoarece intimatul are tendința ca legătura personală cu minorul să aibă loc în altă locuință decât domiciliul său, unde locuiește cu concubina sa, este necesar ca instanța de recurs să precizeze ca legătura cu minorul să aibă loc în domiciliul său, adăugând că acest domiciliu este în C,- jud.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat.
Recursul este nefondat.
Prima critică a recursului nu se circumscrie motivelor prevăzute în mod expres de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă, ci are în vederea o eroare strecurată în considerente ce nu influențează soluția, netinzând la modificarea acesteia.
Este adevărat, că în considerente se reține în mod eronat că martora a fost propusă de către reclamant in loc de parata, iar martorii G pentru parata in loc de reclamant și martora pentru pârâtă (ultima mențiune fiind corectă), însă acestea sunt erori materiale ce nu conduc la schimbarea soluției și nu pot face obiectul unei cereri în calea extraordinară de atac a recursului.
Cât privește cel de-al doilea motiv, nici acesta nu este întemeiat.
Această critică nu se încadrează nici în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă și mai mult, se are în vedere domiciliul efectiv al părții, nu neapărat cel indicat de către recurentă ca domiciliul al paratului care poate fi oricând schimbat.
De asemenea, instanța de fond corect a stabilit legătura personală cu minorul nu la domiciliul minorului,ci al tatălui în vederea asigurării efective și reale a stabilirii unei asemenea legături în mod obiectiv, în care ambele părți să aibă posibilitatea unei libertăți de exprimare firească relațiilor părinte-copil și crearea unui climat adecvat pe plan afectiv emoțional.
Părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești, iar părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea lui profesională, deci acesta își păstrează dreptul și îndatorirea de a contribui efectiv la creșterea copilului.
dintre modul de exercitare a acestui drept dintre părinți, și cel al tatălui pârât raportat la perioada anterioară din timpul căsătoriei și la momentul actual sunt determinate tocmai de separarea părinților și de imposibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercițiu a drepturilor și îndatoririlor părintești.
Motivele susținute de către recurenta nu sunt relevante pentru a determina modificarea soluției, în sensul de a stabili legătura personală a minorului cu tatal sau la domiciliul acesteia.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza II Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 136 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 17949 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, autoritate tutelară fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - SERVCIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/17.12.2009
Șt./
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 113/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
