Ordonanță președințială. Decizia 462/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 462/R/2010

Ședința publică din 26 februarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

-- -

GREFIER: -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva ordonanței președințiale nr. 820 din 29 decembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI C, -, -, OG-, având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, respectiv la ora 1003se prezintă reprezentanta pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar ( 43) și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâții intimați -, - și OG-.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că recursul nu a fost declarat de reclamant personal, ci a fost redactat de domnul avocat, însă nu a observat ca acesta să fi depus delegația de reprezentare la dosar.

Curtea aduce la cunoștință reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj faptul că domnul avocat a studiat dosarul în data de 12.02.2010 și a depus la dosar împuternicirea avocațială nr.16/11.02.2010, din care rezultă că a fost împuternicit de reclamant să-l reprezinte în prezenta cauză.

Curtea, din oficiu, înțelege să invoce un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necompetența materială a Tribunalului Cluj în soluționarea cauzei în primă instanță, având în vedere prevederile art. 306 alin. 2.pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 3.pr.civ. și cu art. 282 alin. 1 și 2.pr.civ.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță și asupra recursului.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat de către instanță din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Huedin.

Reprezentanta pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C solicită admiterea motivului de recurs de ordine publică invocat de către instanță din oficiu, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Huedin, iar în ce privește obiectul cauzei arată că susține întâmpinarea depusă la dosar.

CURTEA

Prin Ordonanța președințială nr. 820 din 29 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția autorității de lucru judecat.

S-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul, deținut în Penitenciarul Rahova, în contradictoriu cu pârâții și minorii - și OG, reprezentanți prin, urmare a admiterii acestei excepții.

Pentru a pronunța această ordonanță, tribunalul a reținut că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 16.12.2009 sub nr. dosar civil - reclamantul, deținut în Penitenciarul Rahovaa solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții și minorii -, și OG, reprezentanți prin, ca prin sentința ce se va pronunța instanța să hotărască asupra dreptului reclamantului de a menține relații personale și contacte directe cu cei doi copii minori pe perioada sărbătorilor de iarnă, în sensul de a dispune asigurarea legăturilor personale, în intervalul 21.12.2009-12.01.2010 pentru perioada sărbătorilor de iarnă, cu cei doi copii minori - și OG, sub supravegherea persoanei căreia i-au fost încredințați sub forma măsurii speciale a plasamentului -, prin exercitarea dreptului său la vizitare din partea acestora în Penitenciarul Gherla.

Instanța a reținut că pe rolul instanței de judecată a fost o cerere similară, ce a format obiectul dosarului nr- la Judecătoria Huedin, cerere ce a fost respinsă ca nefondată prin Ordonanța Președințială nr. 1236/2009.

În considerarea ordonanței sus amintite, pe considerentul că din analiza Ordonanței Președințiale cu nr. 1236/23.12.2009, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a rezultat faptul că același reclamant în contradictoriu cu aceeași pârâți a formulat o cerere identică, pe care însă a înregistrat-o pe rolul Judecătoriei Huedin, dispozițiile legale pe care le-a invocat în drept fiind aceleași. Cererea sa a fost respinsă de Judecătoria Huedin ca nefondată.

Față de faptul că în cauză sunt întrunite condițiile art. 1201. civil și respectiv 166. proc. civ., existând identitate de părți, obiect și cauză între cele două cereri de chemare în judecată, tribunalul a admis excepția și a respins cererea formulată de petentul urmare a admiterii excepției.

Împotriva acestei ordonanțe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și rejudecarea cauzei în fața primei instanțe.

În motivarea recursului arată că potrivit art.105 alin.2 proc.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Deoarece, conform art. 85.prtoc.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, dar în prezenta cauză judecătorul a hotărât în lipsa înfățișării la termenele de judecată a reclamantului, care se află în arest preventiv, deci în imposibilitatea de a dispune asupra prezentării sau neprezentării în instanță, fiind evident că neprezentarea reclamantului este un caz de nulitate prevăzut de lege, în care vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

La dosar nu există nici o dovadă din care să rezulte că reclamantul și-a exprimat voința în sensul de a nu se prezenta la termenele de judecată pentru care a fost citat.

Arată că instanța are obligația de a pune în discuția părților orice excepție, dacă aceasta este invocată de vreuna din părți sau este ridicată de instanță din oficiu, însă în cazul de față reclamantul a aflat de admiterea excepției autorității de lucru judecat de pe portalul instanțelor de judecată, această excepție nefiind pusă în discuția reclamantului, astfel că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil reglementat de CEDO.

Mai arată că excepția nu poate fi primită, deoarece hotărârea invocată ca temei a admiterii excepției este în calea de ataca a recursului, nefiind irevocabilă.

Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului C, prin întâmpinarea de la 10-11, solicitat respingerea recursului.

Examinând hotărârea atacată în raport de excepția de ordine publică invocată, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă "Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe; "

Reclamantul a solicitat a se stabili dreptul său de a menține relații personale și contacte directe cu cei doi copii minori ai săi, sub supravegherea persoanei căreia i-au fost încredințați sub forma măsurii speciale a plasamentului, prin exercitarea dreptului său la vizitare din partea acestora în Penitenciarul Gherla.

O cerere prin care se solicită stabilirea legăturilor personale nu este o cerere care să fie dată în competența specială a unei instanțe, în speță a tribunalului unde a înregistrat-o reclamantul iar instanța a și admis judecarea ei.

Chiar dacă minorii beneficiază de măsura specială a plasamentului nu intervin dispozițiile cu privire la competență din Legea nr. 272/2004, art. 124, care statuează că doar "Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului d e la domiciliul copilului."

Or, cât timp prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea măsurilor de protecție specială și nici nu există o altă dispoziției care să stabilească o competență specială rezultă că devin aplicabile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, iar cauza este de competența judecătoriei în primă instanță.

Mai trebuie menționat că reclamantul a mai formulat o cerere similară, rămâne a se stabili dacă și identică, la Judecătoria Huedin, cerere ce a fost judecată de acea instanță, deci și reclamantul a admis la un moment dat că judecătoria este instanța competentă.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul împotriva ordonanței președințiale nr. 820 din 29.12.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Huedin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva ordonanței președințiale nr. 820 din 29.12.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Huedin.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

- - - - - - - -

GREFIER

-

de, dactilografiat de Sz.

În 5 ex. la data de 04.03.2010

Judecător fond - - Tribunalul Cluj

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanță președințială. Decizia 462/2010. Curtea de Apel Cluj